ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2422/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 ianuarie 2004, reclamantul H.W. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 3925 din 15

septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a

arătat că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a

drepturilor legale compensatorii, deși a dovedit că a efectuat stagiul militar

în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a apreciat că în raport cu dispozițiile art. 5 C.

proc. civ. și ale art. 6 din Legea nr. 29/1990, precum și cu împrejurarea că și

reclamantul și pârâta au domiciliul/sediul în județul Sălaj, nu are competența

teritorială de a judeca pricina.

Din aceste motive, prin

sentința civilă nr. 451 din 8 martie 2004, a declinat competența de soluționare

a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Judecând litigiul în fond,

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 803 din 10 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13 decembrie 1953 - 12

ianuarie 1955, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că prin copia livretului militar, depusă de

reclamant, în sprijinul cererii sale, acesta a dovedit că în perioada 13

decembrie 1953 - 15 octombrie 1957, a prestat muncă în cadrul unităților de

muncă U.M. 0301 și U.M. 04560, ceea ce denotă că întrunește condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, respectivele unități neputând fi

excluse din categoria detașamentelor de muncă ale Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj,

susținând, în esență, că soluția de admitere a acțiunii este greșită, întrucât

U.M. 0301 și U.M. 04560, unde a efectuat stagiul militar, reclamantul, nu au

făcut parte din detașamentele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului

Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, de prevederile

Legii nr. 309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961.

În cauză, din copia

livretului militar al reclamantului, rezultă că acesta a efectuat stagiul

militar, ca fochist, în cadrul U.M. 0301 și U.M. 04560, fiind lăsat la vatră în

categoria I, a soldaților instruiți.

Or, întrucât U.M. 0301 și

U.M. 04560 nu au făcut parte din cadrul fostelor detașamente de muncă ale

Direcției Generale a Serviciului Muncii, nefăcându-se nici un fel de probațiune

în acest sens, prima instanță le-a considerat fără nici un temei, ca fiind

unități de muncă.

Neexistând justificare

pentru admiterea acțiunii față de probele administrate și prevederile legale

incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică,

motiv pentru care, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și, în

fond, va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 803

din 10 iunie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul H.W., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.