ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1660/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

februarie 2003, reclamantul L.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 540/2003, emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că în perioada 8 iulie 1954 - 7 martie 1957, a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă și că, deși îndeplinește condițiile legale,

pârâta refuză să i le recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 55/F din 8 aprilie

2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că perioada 8 iulie 1954

- 7 martie 1957 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu livretul militar, a

modului în care a efectuat stagiul militar, anume, ca zidar, într-un detașament

aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că îndeplinește

condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că

hotărârea a fost pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 3869 din 13 noiembrie

2003, a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre

rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probatoriului.

Rejudecând pricina, după casare,

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr. 55/F din 23 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 540

din 22 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre

prin care să se constate că perioada 8 iulie 1954 - 7 martie 1957 se încadrează

în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Instanța a apreciat că reclamantul a

făcut dovada impusă de art. 1169 C. civ. și de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002.

Împotriva hotărârii a formulat

recurs în termen, pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență, că hotărârea a fost dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor legale.

În acest sens, a susținut că din

actele depuse de reclamant nu rezultă că acesta ar fi efectuat stagiul militar

în cadrul unor detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Examinând hotărârea atacată, în

raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Prin Legea nr. 309/2002 s-au

recunoscut și acordat unele drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

În cauză, din copia livretului

militar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 8 iulie

1954 - 25 noiembrie 1954, la Spitalul militar Brașov, iar apoi, în perioada 25

iulie 1955 - 7 martie 1957, la U.M. 03119 București, ca electrician.

Din cuprinsul livretului militar nu

rezultă că reclamantul a fost instruit pe timpul stagiului militar.

În plus, în aceeași perioadă cu

reclamantul a efectuat stagiul militar, și martorul M.M., din declarația căruia

rezultă că în timpul stagiului militar au lucrat la Batalionul 4 muncă.

Față de cele de mai sus și cum nu se

contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la

acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații

inechitabile, de recompensare parțială, doar a persoanelor care au efectuat

stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări

formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare,

beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.

În consecință, apreciind că prima

instanță a stabilit o corectă stare de fapt în cauză și că sunt întrunite

condițiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin.

(2) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 55/F din 23

martie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2005.