ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială
și de contencios administrativ, sub nr.620/F/CA din 23.04.2003, recalamantul M.V.
a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov să
se dispună anularea Hotărârii nr.680 din 29.01.2003 și obligarea pârâtei să
emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască și să-i acorde calitatea și
drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002.
În
motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că îndeplinește condițiile legale
pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002, dar pârâta
în mod nelegal nu recunoaște perioada 25.07.1955 – 8.08.1957, va stagiu militar
efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Curtea
de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința
nr.141/F din 1.07.2003 a admis acțiunea reclamantului, a anulat Hotărârea
nr.680/2003 și a obligat pârâta la emiterea unei hotărâri prin care să constate
că în perioada 25.07.1955 – 8.08.1957 reclamantul se încadrează în prevederile
art.1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru
a pronunța această sentință, instanța de fond a respins excepția de tardivitate
a formulării acțiunii, cu motivarea că dovada comunicări hotărârii nr.680/2003
este viciată, urmare verificării semnăturii reclamantului, iar pe fondul
acțiunii a constatat că stagiul militar efectuat de reclamant a fost în
construcții, astfel că nu poate fi decât în detașamente de muncă, chiar dacă
aceste detașamente sunt în cadrul fostului Minister al Forțelor Armate și nu
așa cum a pretins pârâta, ca fiind necesară activitatea în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov,
criticând hotărârea ca fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Din examinarea criticilor formulate și în
raport de motivele de casare prevăzute de art.304 și art.304
1
Cod
procedură civilă, recursul se constată a fi fondat pentru considerentele ce se
vor expune în continuare.
În
conformitate cu prevederile art.304
1
C. proc. civ. recursul declarat
împotriva unei hotărâri care conform legii nu poate fi atacată pe calea
apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc.civ.,
instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele, astfel că
în această ultimă ipoteză se manifestă efectul devolutiv al recursului.
Analizând
cauza în acest mod, Curtea constată că trebuie analizată și valorificată
apărarea recurentei la instanța de fond, între care și susținerea ca fiind
tardiv formulată acțiunea reclamantului.
Respingerea
acestei excepții cu motivarea că dovada de comunicare este viciată, prin simpla
privire a semnăturii reclamantului și a declarației sale că înțelege să
conteste semnătura de pe confirmarea de primire, este nelegală.
Pârâta
a pretins și a dovedit că hotărârea nr.680/2003 a fost expediată reclamantului
la 27.02.2003, iar reclamantul a depus acțiunea la 23.04.2003, cu depășirea
termenului legal de 30 de zile pentru a formula contestația.
În
acest sens, există dovada – confirmare de primire cu semnătura reclamantului,
semnătură pe care reclamantul o contestă.
Fiind
un act întocmit de un funcționar public, simpla lui contestate nu poate conduce
la concluzia că este și viciat conținutul, reclamantul și instanța având la
dispoziție prevederile art.180 C. proc. civ. și urm., la care reclamantul nu a
dorit să apeleze.
În
raport de aceste constatări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este
întemeiată excepția de tardivitate a acțiunii, în consecință urmând a se admite
recursul, a fi casată sentința ca nelegală, iar în fond, se va admite excepția
de tardivitate a acțiunii care se va respinge ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile
nr.141/F din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și în fond respinge acțiunea ca tardiv introdusă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.