ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1089 din 26 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și obligarea pârâtei să-i emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 20 iulie 1951 – 22 iulie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, cu acordarea drepturilor corespunzătoare. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 70 F din 15 aprilie 2003, a admis acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul conform livretului militar a efectuat stagiul militar fiind „mână de lucru” într-un detașament de muncă aparținând de Direcția Generală a Serviciului Muncii. Faptul că se contestă apartenența acestor detașamente de muncă, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire a scopului edictării acestei legi reparatorii și anume acela de a recompensa o muncă prestată anterior ordonată de regimul acelei epoci pe criterii ideologice. Câtă vreme nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale.

În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și discriminatoriu. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii. Se arată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară cu indicativ militar și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că, nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Recursul este fondat. Prin Legea nr. 309 din 22 mai 202 s-a recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcție Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961. Conform art. 1 și art. 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M.02405 Pitești.

Livretul militar seria Bd, nr. 066506 dovedește că reclamantul a fost soldat neinstruit la U.M. 04470 Timiș în perioada 20 iulie 1951 – 22 iulie 1954. Acest act nu este suficient pentru a face dovada că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, respectiv că a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii. Pentru completarea probatoriului, se impune admiterea recursului în baza art. 312 pct. 2 și art. 313 C. proc. civ. și casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 70/F din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 noiembrie 2003.