ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

C.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1089 din 26 februarie 2003 a

Comisiei pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare

și obligarea pârâtei să-i emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 20

iulie 1951 – 22 iulie 1954 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002,

cu acordarea drepturilor corespunzătoare.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 70 F din 15 aprilie 2003, a admis

acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

reclamantul conform livretului militar a efectuat stagiul militar fiind „mână

de lucru” într-un detașament de muncă aparținând de Direcția Generală a

Serviciului Muncii.

Faptul că se contestă apartenența acestor

detașamente de muncă, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie

cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea

cauzei, întrucât s-ar ajunge la o nesocotire a scopului edictării acestei legi

reparatorii și anume acela de a recompensa o muncă prestată anterior ordonată

de regimul acelei epoci pe criterii ideologice.

Câtă vreme nu se contestă prestarea muncii în

timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există

motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale. În

caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare numai în

parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice, dar

cărora, datorită unor împrejurări formale, li se aplică un tratament diferit și

discriminatoriu.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond respingerea acțiunii.

Se arată că sentința a fost dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor legale, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât

reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară cu indicativ

militar și nu în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, astfel că, nu

poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Recursul este fondat.

Prin Legea nr. 309 din 22 mai 202

s-a recunoscut și acordat unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul Direcție Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 –

1961.

Conform art. 1 și art. 6 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, stabilirea drepturilor

urmând a se face de casele teritoriale de pensii și a municipiului București,

la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de centrele militare județene sau de U.M.02405 Pitești.

Livretul militar seria Bd, nr. 066506 dovedește

că reclamantul a fost soldat neinstruit la U.M. 04470 Timiș în perioada 20

iulie 1951 – 22 iulie 1954.

Acest act nu este suficient pentru a face dovada

că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, respectiv că a

satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Pentru completarea probatoriului, se impune admiterea

recursului în baza art. 312 pct. 2 și art. 313 C. proc. civ. și casarea

sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 70/F din 15 aprilie 2003 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată cu trimitere spre

rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

noiembrie 2003.