ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul V.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii

nr. 333 din 18 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la

emiterea unei hotărâri, care să constate că perioada 20 iulie 1955 – 25 martie

1957 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i

acorde drepturile solicitate.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 37/R din 25 martie

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligată pe pârâtă să

emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada menționată de reclamant se

încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, reținând, în esență

că, reclamantul a făcut dovada că stagiul militar l-a efectuat într-un

detașament de muncă aparținând Ministerului de Construcții.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând că, din actele dosarului nu rezultă că

detașamentele de muncă în care a lucrat reclamantul, au făcut parte din

Direcția Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr. 309/2002

beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste

detașamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă în perioada 1950 – 1961.

În speță, din livretul militar al

reclamantului rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar în

detașamente de muncă, în perioada 20 iulie 1955 – 25 martie 1957.

Ori, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un

detașament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de

la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către

recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a

Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie

cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea

cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului legii reparatorii și

anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o

muncă, ordonată de regimul acelei epoci pe anumite criterii, în perioada în

care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.

În consecință, față de

considerentele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în cauză

neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 37/R din 25 martie

2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.