ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.01.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2004

HOTĂRÂRE
16.01.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

G.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței

ca în  contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ  să

dispună anularea hotărârii nr.784/2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei

noi hotărâri care să  constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se

încadrează în prevederile Legii nr.309/2002.

În

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși îndeplinea toate condițiile

legale, pârâta  i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale.

Curtea

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr.96/F din 20 mai 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea hotărârii nr.748/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G.

nr.105/1999. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să

constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se încadrează în

prevederile art.1 din Legea nr.309/2002.

Pentru

a pronunța această soluție instanța a reținut că atâta vreme cât nu se contestă

prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în

acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea

drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la recompensarea numai în parte a

muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și cărora,

datorită unor împrejurări formale li se aplică un tratament diferit și

discriminatoriu.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Brașov.

Recurenta

a susținut în esență că potrivit adresei nr.4087/2002 a C.N.P.A.S.

contestatorul trebuie să se adreseze cu o cerere la U.M. nr.02405 Pitești în

vederea eliberării unui certificat de pe fișa de evidență militară în care să

fie  nominalizată denumirea detașamentului de muncă în care acesta a activat

întrucât detașamentele de muncă la care se referă Legea nr.309/2002 nu erau

subordonate Ministerului Forțelor Armate ci Ministerului de Construcții.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în

cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

Potrivit

art.1 din Legea nr.309/2002 precum și cu cele al Normelor metodologice de

aplicare a acestei legi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele

care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar stabilirea

acestora se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din

adeverințele eliberate de centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești

(art.6 alin.(2) din lege).

În

cauză din livretul militar depus la dosar, rezultă că intimatul reclamant și-a

efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă aparținând Direcției

Generale a Serviciului  Muncii în calitate de constructor fiind lăsat la vatră

„combatant neinstruit”.

Scopul

legii sus-menționate (nr.309/2002) este acela de a  recompensa  o muncă

prestată de militari în regimul comunist, având prin urmare un caracter

reparatoriu așa încât apartenența acestor departamente de muncă fie la

Ministerul Forțelor Armate fie la Ministerul de  Construcții nu are nici o

relevanță juridică.

De

altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța de fond care a conchis că atâta

vreme cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar în aceste

detașamente de muncă, nu există motive de a excepta solicitantul de la

recunoașterea drepturilor sale.

În

raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanța de control

judiciar constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate care este

legală și temeinică, urmează să respingă recursul ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile

nr.96/F din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-29
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului admi
ÎCCJ 2003-11-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3892/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1089 din 26 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea preve
ÎCCJ 2003-11-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27 februarie 2003 și înregistrată sub nr. 304/F/2003 la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ
ÎCCJ 2004-01-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 332/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr.620/F/CA din 23.04.2003, recala
ÎCCJ 2003-11-04
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3635/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 333 din 18 decembrie 2002, emisă de pârâ
Sursă