ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul
G.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței
ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ să
dispună anularea hotărârii nr.784/2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei
noi hotărâri care să constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se
încadrează în prevederile Legii nr.309/2002.
În
motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși îndeplinea toate condițiile
legale, pârâta i-a refuzat recunoașterea drepturilor sale.
Curtea
de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința
nr.96/F din 20 mai 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând
anularea hotărârii nr.748/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G.
nr.105/1999. Totodată, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre care să
constate că perioada 7 iunie 1951 – 8 februarie 1954 se încadrează în
prevederile art.1 din Legea nr.309/2002.
Pentru
a pronunța această soluție instanța a reținut că atâta vreme cât nu se contestă
prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în
acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea
drepturilor sale. În caz contrar, s-ar ajunge la recompensarea numai în parte a
muncii celor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și cărora,
datorită unor împrejurări formale li se aplică un tratament diferit și
discriminatoriu.
Împotriva
acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa
Județeană de Pensii Brașov.
Recurenta
a susținut în esență că potrivit adresei nr.4087/2002 a C.N.P.A.S.
contestatorul trebuie să se adreseze cu o cerere la U.M. nr.02405 Pitești în
vederea eliberării unui certificat de pe fișa de evidență militară în care să
fie nominalizată denumirea detașamentului de muncă în care acesta a activat
întrucât detașamentele de muncă la care se referă Legea nr.309/2002 nu erau
subordonate Ministerului Forțelor Armate ci Ministerului de Construcții.
Examinând
sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în
cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că
recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce
urmează:
Potrivit
art.1 din Legea nr.309/2002 precum și cu cele al Normelor metodologice de
aplicare a acestei legi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, persoanele
care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar stabilirea
acestora se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din
adeverințele eliberate de centrele militare județene sau U.M. 02405 Pitești
(art.6 alin.(2) din lege).
În
cauză din livretul militar depus la dosar, rezultă că intimatul reclamant și-a
efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă aparținând Direcției
Generale a Serviciului Muncii în calitate de constructor fiind lăsat la vatră
„combatant neinstruit”.
Scopul
legii sus-menționate (nr.309/2002) este acela de a recompensa o muncă
prestată de militari în regimul comunist, având prin urmare un caracter
reparatoriu așa încât apartenența acestor departamente de muncă fie la
Ministerul Forțelor Armate fie la Ministerul de Construcții nu are nici o
relevanță juridică.
De
altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța de fond care a conchis că atâta
vreme cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar în aceste
detașamente de muncă, nu există motive de a excepta solicitantul de la
recunoașterea drepturilor sale.
În
raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanța de control
judiciar constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate care este
legală și temeinică, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile
nr.96/F din 20 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.