ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

P.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ să dispună

anularea hotărârii nr. 1824/ 2003 și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri

care să constate că  perioada 31 martie 1953-31 aprilie 1956 se încadrează  în

prevederile art.1 din Legea nr. 309/2002.

In

motivarea cererii reclamantul a  arătat că deși  îndeplinea toate condițiile

legale, pârâta i-a refuzat  recunoașterea drepturilor sale.

Curtea

de Apel Brașov, secția comercială și de  contencios administrativ prin sentința

nr. 146/F din 1 iulie 2003 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând

anularea hotărârii nr.1824/2003 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G. nr.105/1999

și în consecință a obligat pârâta  să emită o nouă hotărâre care să constate că

perioada 31 martie 1953-31 aprilie 1956 se încadrează în prevederile art.1 din

Legea nr. 309/2002.

Totodată

a dispus și obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 1.000.000 lei

cu titlu de  cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța  această soluție instanța a reținut că atâta vreme cât  nu se

contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un  detașament

organizat  în acest scop, nu există motive pentru a excepta  solicitantul de la

recunoașterea drepturilor sale.

Împotriva

acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Brașov.

Recurenta

a precizat în esență că „susținerea instanței în sensul că reclamantul a

efectuat stagiul militar în calitate de muncitor în detașamente de muncă

aparținând DGSM nu are corespondent  în actele depuse la dosar. Faptul că  o

persoană este  neinstruită nu este un criteriu pentru încadrarea acesteia  în

prevederile Legii nr. 309/2002.

Recursul

este fondat și urmează  a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în

cele ce urmează:

Potrivit

art. 1 din Legea nr. 309/2002,  precum și cu cele ale Normelor metodologice de

aplicare a  acestei legi, beneficiază de drepturile prevăzute de lege,

persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, iar

stabilire  acestora se face la cerere pe baza înscrisurilor din livretele

militare, din adeverințele eliberate de  centrele militare județene sau U.M.

02405 Pitești art. 6 alin.(2) din lege.

Pentru

aplicarea  unitară a dispozițiilor Legii nr. 309/2002 Arhivele Naționale au

întocmit tabele cu evidența detașamentelor de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii care au funcționat în perioada 1950-1961.

În

această perioadă în care au funcționat astfel de detașamente de muncă  au

existat însă și unități militare aflate  în  subordinea Ministerului Apărării Naționale

în care se  executau lucrări de șantier, unități militare care însă nu fac

obiectul Legii nr. 309/2002.

Instanța

de  fond, fără a dispune administrarea de probe în temeiul cărora să

stabilească dacă  înscrisurile din livretul militar dovedesc că unitatea la

care titularul dreptului a efectuat muncă obligatorie, face parte din

detașamentele  de muncă din subordinea DGSM a pronunțat o hotărâre

neconcludentă pe lipsa unor precizări referitoare la individualizarea unității

militare în cauză.

Or, acest

lucru era absolut necesar a fi stabilit, pentru că legiuitorul a înțeles  ca

prin reglementările  Legii nr. 309/2002 să se  acorde drepturi compensatorii

persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă ale DGSM

în perioada  1950-1961.

In

consecință  pentru ca instanța de fond să-și completeze probatoriul cu relații

solicitate de la UM 02405 Pitești din care să rezulte că numitul P.C. a

efectuat stagiul militar  în detașamente de muncă din cadrul DGSM, urmează a se

admite recursul a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre

rejudecare la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov  împotriva sentinței

civile nr. 146/F din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.