ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2194/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 6901/2004, reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13462 din 16 martie 2004, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor ce i se cuvin, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 309/2002, începând cu luna august a anului 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât în perioada 1 ianuarie 1954 - 23 decembrie 1955 a efectuat stagiul militar pe o perioadă de 1 an, 11 luni și 22 de zile, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Prin sentința civilă nr. 691 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul B.I., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea depusă de reclamant la Comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 s-a făcut doar la data de 4 martie 2004, motiv pentru care instanța a apreciat că în mod legal i s-au acordat acestuia, drepturile, începând cu data de 1 aprilie 2004. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, B.I., care a motivat, în esență, că din anul 2002 s-a adresat de mai multe ori, și Casei Județene de Pensii Cluj, dar cererea scrisă nu i-a fost primită, întrucât nu putea face dovada calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Reclamantul susține că are dreptul să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 309/2002, începând cu anul 2002, având în vedere tardivitatea răspunsului autorităților la cererea sa și necompletarea în livretul militar, a datelor privind stagiul efectuat în detașamente de muncă. Recursul este nefondat. Se reține că prin hotărârea nr. 13462 din 16 martie 2004 s-a admis cererea reclamantului, constatându-se că perioada 1 ianuarie 1954 - 23 decembrie 1955 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, acordându-i-se acestuia, drepturile, începând cu data de 1 aprilie 2004. Deși reclamantul consideră că este îndreptățit la acordarea acestor drepturi începând cu luna august 2002, se reține că cererea depusă de către acesta la Comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, s-a făcut doar la data de 4 martie 2004. Este real că reclamantul a formulat o primă cerere în data de 28 august 2002, însă aceasta era adresată U.M.

02405 Pitești, pentru eliberarea adeverinței necesare dovedirii calității de persoană îndreptățită. În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 aprilie 2004, luna următoare celei în care s-a adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 309/2002. Față de cele ce preced, recursul declarat se dovedește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței civile nr. 691 din 24 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.