ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2194/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 6901/2004, reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13462 din 16

martie 2004, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor ce i se cuvin, în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 309/2002, începând cu luna august a anului 2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, întrucât în perioada 1 ianuarie 1954 - 23 decembrie 1955 a

efectuat stagiul militar pe o perioadă de 1 an, 11 luni și 22 de zile, în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Prin sentința civilă nr. 691

din 24 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul B.I.,

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că cererea depusă de reclamant la Comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002 s-a făcut doar la data de 4 martie

2004, motiv pentru care instanța a apreciat că în mod legal i s-au acordat

acestuia, drepturile, începând cu data de 1 aprilie 2004.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, B.I., care a motivat, în esență, că din anul 2002 s-a

adresat de mai multe ori, și Casei Județene de Pensii Cluj, dar cererea scrisă

nu i-a fost primită, întrucât nu putea face dovada calității de beneficiar al

Legii nr. 309/2002. Reclamantul susține că are dreptul să beneficieze de

dispozițiile Legii nr. 309/2002, începând cu anul 2002, având în vedere

tardivitatea răspunsului autorităților la cererea sa și necompletarea în

livretul militar, a datelor privind stagiul efectuat în detașamente de muncă.

Recursul este nefondat.

Se reține că prin hotărârea nr.

13462 din 16 martie 2004 s-a admis cererea reclamantului, constatându-se că

perioada 1 ianuarie 1954 - 23 decembrie 1955 se încadrează în prevederile Legii

nr. 309/2002, acordându-i-se acestuia, drepturile, începând cu data de 1

aprilie 2004.

Deși reclamantul consideră

că este îndreptățit la acordarea acestor drepturi începând cu luna august 2002,

se reține că cererea depusă de către acesta la Comisia pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, s-a făcut doar la data de 4 martie

2004.

Este real că reclamantul a

formulat o primă cerere în data de 28 august 2002, însă aceasta era adresată

U.M. 02405 Pitești, pentru eliberarea adeverinței necesare dovedirii calității

de persoană îndreptățită.

În consecință, în mod corect

instanța de fond a apreciat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, începând cu data de 1 aprilie 2004, luna următoare celei

în care s-a adresat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.

Față de cele ce preced,

recursul declarat se dovedește nefondat și urmează a fi respins în temeiul art.

312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței civile nr. 691 din 24 mai 2004, a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.