ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 26 februarie 2001 și precizată cu cererile depuse ulterior, reclamantul C.L.C. a contestat decizia de pensie nr. 165649 din 1 iunie 1994, solicitând ca pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța să fie obligată să-i recalculeze drepturile de pensie prin stabilirea ca bază de calcul a veniturilor brute totale din perioada 1 august 1986 – 31 iulie 1991, prin aplicarea ratei indicilor de inflație la zi, precum și obligarea pârâtei să-i plătească diferențele de pensie cuvenite de la data de 31 decembrie 2000. Pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a invocat excepția autorității de lucru judecat față de litigiul soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 103/CA din 14 septembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr.77/F din 17 iunie 2002, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului pentru autoritatea de lucru judecat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că există identitate de părți, obiect și cauză între speța de față și litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 103/CA din 14 septembrie 2000, irevocabilă prin decizia nr. 2207 din 6 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurentul a susținut că instanța de fond a admis greșit excepția autorității de lucru judecat, deoarece între litigiul de față și cel judecat prin sentința civilă nr. 103/CA din 14 septembrie 2000, nu exista tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.

Astfel, recurentul a arătat că noua acțiune are un obiect diferit, solicitându-se schimbarea bazei de calcul a pensiei, iar cererea s-a formulat în contradictoriu cu alte părți, respectiv Casa Județeană de Pensii Constanța și SC P. SA Constanța. Recurentul a solicitat admiterea cererii sale de recalculare a drepturilor de pensie, pe baza salariilor din perioada 1 iunie 1989 – 31 mai 1994 și a sporurilor aferente.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Instanța de fond a soluționat corect excepția autorității de lucru judecat, constatând că există identitate de obiect, cauză și părți între cererea dedusă judecății și litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 103/CA din 14 septembrie 2000, irevocabilă prin decizia nr. 2207 din 6 iunie 2001. Astfel, se reține că ambele cereri au avut ca obiect recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 165649/1994 și în calitate de pârâtă a fost chemată în judecată autoritatea competentă, respectiv D.G.M.S.S. și Casa Județeană de Pensii, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000. Susținerea recurentului că în prezenta cauză a avut calitatea de pârâtă și SC P. SA Constanța, este nefondată, întrucât cererea de chemare în judecată a acestei societăți nu a fost încuviințată de instanța de fond.

În consecință, prin hotărârea atacată s-a constatat judicios că, în condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., este întemeiată excepția autorității de lucru judecat. Față de soluția dată acestui prim motiv de casare, nu se mai impune a fi examinate criticile formulate pe fondul cauzei, care nu a fost soluționată prin hotărârea atacată. Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L.C. împotriva sentinței civile nr. 77/F din 17 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.