ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 29 ianuarie 2001, reclamantul O.R. a solicitat anularea deciziilor nr. 96679 din 21 august 1991 și nr. 709 din 24 noiembrie 2000, emise de pârâta Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Constanța, obligarea pârâtei să-i recalculeze drepturile de pensie, în funcție de indicele de inflație și să-i plătească daune morale în sumă de 46.000.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a refuzat nejustificat să aplice Legea nr. 3/1977 și să-i recalculeze pensia în procent de 59%, din salariul mediu pe 60 de luni, în sensul de a i se asigura aceeași valoare reală, ca putere de cumpărare, cu valoarea pensiei acordate la data înscrierii sale la pensie.

Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința civilă nr. 74/CA din 30 mai 2002, cu motivarea că cererea de reactualizare a pensiei în funcție de rata inflației este lipsită de suport legal, iar pensia suplimentară cuvenită reclamantului a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 49/1992. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul a solicitat obligarea intimatei, la plata diferenței de pensie, în sumă de 81.408.629 lei și la plata daunelor morale, în sumă de 46.000.000 lei, susținând că are dreptul la o pensie lunară în sumă de 4.032.797 lei, așa cum s-a stabilit în raportul de expertiză efectuat în cauză.

Totodată, recurentul a arătat că instanța de fond nu a motivat în drept soluția de respingere a acțiunii și nu a avut în vedere că, pentru actualizarea valorii pensiei sale trebuie aplicat fie raportul leu/dolar, fie coeficientul de rată a inflației. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente. Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză și dispozițiile Legii nr. 3/1977, invocate în susținerea acțiunii, constatând legalitatea deciziilor contestate de recurentul-reclamant. De asemenea, instanța de fond a constatat judicios că cererea de reactualizare a pensiei este lipsită de temei legal, întrucât nu există o prevedere legală referitoare la acest drept pretins de către recurent.

De altfel, însuși recurentul nu a indicat temeiul juridic al cererii și nu a precizat textul de lege în care i se recunoaște dreptul pretins a fi fost vătămat, prin actele întocmite de intimată. Susținerea din recurs că nivelul actual al pensiei trebuie stabilit prin aplicarea raportului leu/dolar sau a coeficientului de rată a inflației, urmează a fi respinsă, întrucât modalitățile de majorare a cuantumului pensiei sunt cele expres prevăzute în legislația pensiilor și fac obiectul măsurilor de protecție socială acordate prin hotărâri de guvern, care au fost aplicate și pensiei recurentului. Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.R., împotriva sentinței civile nr. 74/CA din 30 mai 2002, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.