ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29

ianuarie 2001, reclamantul O.R. a solicitat anularea deciziilor nr. 96679 din

21 august 1991 și nr. 709 din 24 noiembrie 2000, emise de pârâta Direcția

Generală de Muncă și Protecție Socială a județului Constanța, obligarea pârâtei

să-i recalculeze drepturile de pensie, în funcție de indicele de inflație și

să-i plătească daune morale în sumă de 46.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâta a refuzat nejustificat să aplice Legea nr. 3/1977 și să-i

recalculeze pensia în procent de 59%, din salariul mediu pe 60 de luni, în

sensul de a i se asigura aceeași valoare reală, ca putere de cumpărare, cu

valoarea pensiei acordate la data înscrierii sale la pensie.

Curtea de Apel Constanța, secția de

contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința

civilă nr. 74/CA din 30 mai 2002, cu motivarea că cererea de reactualizare a

pensiei în funcție de rata inflației este lipsită de suport legal, iar pensia

suplimentară cuvenită reclamantului a fost stabilită în conformitate cu

prevederile art. 1 din Legea nr. 49/1992.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii în

baza art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat obligarea

intimatei, la plata diferenței de pensie, în sumă de 81.408.629 lei și la plata

daunelor morale, în sumă de 46.000.000 lei, susținând că are dreptul la o

pensie lunară în sumă de 4.032.797 lei, așa cum s-a stabilit în raportul de

expertiză efectuat în cauză. Totodată, recurentul a arătat că instanța de fond

nu a motivat în drept soluția de respingere a acțiunii și nu a avut în vedere

că, pentru actualizarea valorii pensiei sale trebuie aplicat fie raportul

leu/dolar, fie coeficientul de rată a inflației.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a apreciat corect

probele administrate în cauză și dispozițiile Legii nr. 3/1977, invocate în

susținerea acțiunii, constatând legalitatea deciziilor contestate de

recurentul-reclamant.

De asemenea, instanța de fond a

constatat judicios că cererea de reactualizare a pensiei este lipsită de temei

legal, întrucât nu există o prevedere legală referitoare la acest drept pretins

de către recurent. De altfel, însuși recurentul nu a indicat temeiul juridic al

cererii și nu a precizat textul de lege în care i se recunoaște dreptul pretins

a fi fost vătămat, prin actele întocmite de intimată.

Susținerea din recurs că nivelul

actual al pensiei trebuie stabilit prin aplicarea raportului leu/dolar sau a

coeficientului de rată a inflației, urmează a fi respinsă, întrucât

modalitățile de majorare a cuantumului pensiei sunt cele expres prevăzute în

legislația pensiilor și fac obiectul măsurilor de protecție socială acordate prin

hotărâri de guvern, care au fost aplicate și pensiei recurentului.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.R.,

împotriva sentinței civile nr. 74/CA din 30 mai 2002, a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 ianuarie 2003.