ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 31 august 2004, reclamantul O.C. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pentru ca, în contradictoriu cu acesta, să se constate și să se dispună reconstituirea perioadei de timp lucrată în cadrul ministerului, la Departamentul Industriei Alimentare - Centrala Industrializării Cărnii, la Stația Mașini Analitice de Calcul, între 27 februarie 1973 - 1 octombrie 1973. Totodată, a solicitat plata de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a sumei de 100 milioane lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și a sumei de 50 milioane lei cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea acțiunii se arată de către reclamant că ultima firmă la care a lucrat, SC R.T. SRL București, a distrus arhiva, fiind nevoit să-și reconstituie carnetul de muncă. În acest demers s-a adresat Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu o cerere prin care solicita eliberarea unei adeverințe din care să reiasă perioada lucrată la Centrala Industrializării Cărnii București din Departamentul Industriei Alimentare. Direcția Salarizare Resurse Umane din minister i-a comunicat că în arhivă nu există documente care să aparțină Centralei de Industrializare a Cărnii București. Apreciind nesatisfăcător răspunsul, reclamantul a introdus acțiune în justiție, dar instanța a respins acțiunea, față de datele comunicate de minister, prin întâmpinare.

În același scop s-a adresat și Arhivelor Naționale, SC C. SA, SC P. București și SC C. Giurgiu, dar toate societățile menționate au comunicat că nu dețin arhiva Centralei Industriei Cărnii București. Prin sentința civilă nr. 4413 din 18 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținând că solicitarea reclamantului de a i se elibera o adeverință se circumscrie acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acea dată).

Prin încheierea din 16 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției și înaintarea către secția a VIII-a a Curții de Apel București, având în vedere natura juridică a cauzei stabilită prin sentința civilă nr. 4413 din 18 octombrie 2004. Prin sentința civilă nr. 746 din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția puterii lucrului judecat, precum și excepția calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ambele invocate de pârât. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul O.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - Direcția Salarizare, Resurse Umane, Învățământ.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepția de lucru judecat, ridicată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, instanța de fond a apreciat că există identitate de părți, de obiect, dar nu și de cauză, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ. Cauza în legătură cu care s-a ridicat excepția, soluționată de Tribunalul București, s-a întemeiat pe dispozițiile Decretului nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, spre deosebire de acțiunea de față, întemeiată pe prevederile Legii nr. 29/1990. Referitor la excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Curtea de Apel București a constatat că nu se poate susține că acest minister nu ar avea calitate procesuală pasivă în sensul legii contenciosului administrativ și în raport cu obiectul acțiunii.

Astfel, s-a reținut că în temeiul Legii nr. 15/1990, Centrala de Industrializare a Cărnii, aflată anterior în subordinea directă a ministerului menționat, s-a transformat în SC C. SA, în legătură cu care reclamantul s-a adresat instanței de judecată. Cu privire la acțiunea formulată de reclamantul O.C., instanța a constatat că nu s-au identificat elemente care să ateste calitatea de salariat a acestuia la Centrala de Industrializare a Cărnii, în perioada 27 februarie 1973 - 1 octombrie 1973, neexistând temeiuri pentru obligarea pârâtului la eliberarea adeverinței solicitate. Respingerea acțiunii reclamantului a antrenat și respingerea cererilor accesorii, referitoare la daunele morale și materiale, formulate de acesta.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs, reclamantul O.C. În recurs, recurentul invocă faptul că, urmare a demersurilor pe care le-a întreprins, i s-a eliberat de către SC C. SA, adeverința nr. 756 din 26 iulie 2005, din care rezultă că această societate comercială nu deține arhiva Centralei de Industrializare a Cărnii din cadrul Departamentului Industriei Alimentare al M.A.I.A.A., ceea ce ar demonstra temeinicia acțiunii în justiție pe care a promovat-o. Recursul este nefondat. Analiza atât a dosarului de fond, cât și a celui de recurs, evidențiază faptul că reclamantul nu a produs nici un fel de probe în susținerea acțiunii sale.

Faptul că la dosarul cauzei există mai multe comunicări din partea unor societăți comerciale sau a unor autorități administrative, care precizează că nu dețin evidențe din care să rezulte că reclamantul a fost salariatul fostei Centrale de Industrializare a Cărnii, poate reprezenta o justificare a faptului că acesta a fost nevoit să promoveze acțiunea în justiție, dar nu constituie dovada temeiniciei acesteia. Rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect inexistența dovezilor în susținerea acțiunii promovate de reclamant și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală. Pe cale de consecință, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de O.C. împotriva sentinței civile nr. 746 din 20 aprilie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.