ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1118 din 8 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost restrânsă, acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării. Ca urmare, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4848 bis din 10 octombrie 2004, emis de pârât, a fost anulat în privința art. 3 lit. a) și b) și a art. 6 din Anexa nr. 1 și macheta de calcul pentru personalul didactic prevăzută în Anexa nr. 2. A fost obligat pârâtul să emită un ordin pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 128/1997 și o machetă de calcul al salariului personalului didactic încadrat pe funcțiile prevăzute în Anexele nr. 1 și nr. 2 la O.U.G.

nr. 68/2004, prin care să se prevadă că: 1 - indemnizația pentru învățământul special prevăzut la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 și indemnizația de 10% din salariul de bază, prevăzut de art. 51 alin. (4) din aceeași lege, se includ în salariul de bază și devin bază de calcul pentru sporurile, indemnizațiile și celelalte drepturi salariale care se calculează în raport cu salariul de bază; 2 - salariul de bază rezultat prin aplicarea indemnizației de conducere, salariului de merit sau, după caz gradației de merit, indemnizației prevăzute la art. 51 alin. (4) și a indemnizației prevăzute la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 e ste bază de calcul pentru celelalte sporuri care se calculează în raport cu salariul de bază; 3 - salariul cuvenit cadrelor didactice care prestează activități didactice prin cumul sau cu plata cu ora se calculează și în funcție de salariul de merit sau gradația de merit conform art. 51 alin. (8), coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, modificată.

A fost respins capătul de cerere privitor la includerea sporului de suprasolicitare neuropsihică, în drepturile salariale ale personalului didactic fără definitivat. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că ordinul, a cărui anulare parțială s-a dispus, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997, modificată și completată, întrucât salariul de bază al personalului didactic cuprinde pe lângă salariul de bază al funcției didactice îndeplinite, și sporuri, indemnizații sau alte drepturi, pentru care legea prevede în mod expres că sunt incluse în salariul de bază. În termen legal, împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educației și Cercetării.

Invocând în drept dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că soluția Curții de Apel București este rezultatul înțelegerii greșite a noțiunii de „salariu de bază” pentru personalul didactic, din prevederile art. 49 alin. (3) și art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, rezultând în mod clar că indemnizațiile la care se referă aceste prevederi, nu constituie bază de calcul pentru alte sporuri, fiind indemnizații care se acordă în raport cu salariul de bază. Totodată, s-a subliniat că din normele cuprinse în art. 43 și art. 50 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, rezultă că salariul de merit/gradația de merit se acordă pentru funcția de bază, o singură dată, calculul acestora făcându-se pe total posturi, inclusiv pentru cele vacante.

Acordarea salariului de merit pentru activitatea prin cumul și plata cu ora ar avea, în opinia recurentului, consecința măririi numărului de posturi/catedre. Recursul este nefondat. Instanța fondului a interpretat și aplicat corect normele legale incidente, respectiv dispozițiile legii privind Statutul personalului didactic, făcând în mod firesc aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, față de actul administrativ contestat de către Federația Sindicatelor Libere din Învățământ. Potrivit art. 48 din Legea nr. 128/1997, modificată, „salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare”.

Noțiunea de salariu de bază al personalului didactic are o dublă accepțiune, având, atât sensul de salariu de bază al funcției didactice stabilit conform art. 49 alin. (1), cât și un sens mai larg, în care sunt cuprinse, alături de salariul de bază al funcției didactice, și alte sume (indemnizații sau sporuri) cu privire la care legea prevede în mod expres că se includ în salariul de bază.

Astfel, prin voința legiuitorului, în salariul de bază se includ, între altele, și indemnizația de 15% pentru personalul din învățământul special [art. 49 alin. (3)]; indemnizația de 10% din salariul de bază pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte [art. 51 alin. (4)]; gradația de merit în condițiile art. 50 alin. (3); sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. (11). În acest context, admiterea acțiunii intimatei-reclamante reprezintă o soluție prin care se asigură respectarea legii și de aceea nu poate fi acceptată critica recurentului cu privire la neincluderea în baza de calcul pentru celelalte sporuri, a sumelor la care se referă art. 49 alin. (3) și art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.

De altfel, în mod constant, prin jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că din economia întregii Legi nr. 128/1997 rezultă, fără echivoc, că atunci când textul de lege face mențiunea că sporul/indemnizația se calculează în raport cu salariul de bază, trebuie avut în vedere salariul de bază al funcției didactice, la care trebuie adăugate sporurile și indemnizațiile care, potrivit legii, sunt incluse în salariul de bază (deci, noțiunea în accepțiunea sa mai largă). Instanța de control judiciar reține ca fiind neîntemeiată, și critica recurentului privitoare la greșita acordare a salariului de merit/gradației de merit, pentru activitatea prestată prin cumul și plata cu ora.

Și sub acest aspect, Curtea de Apel București a aplicat corect prevederile legale, mai exact art. 51 alin. (8), coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 și raportate la art. 43 din același act normativ. Astfel, s-a apreciat că și personalului didactic care desfășoară activitate, prin cumul sau plata cu ora, îi sunt aplicabile criteriile de salarizare prevăzute la art. 49 alin. (1), între acestea fiind și cel arătat la lit. f), respectiv „calitatea activității instructiv educative”; acest criteriu se reflectă în salariul/gradația de merit. Față de dispozițiile legale amintite mai înainte, s-a apreciat ca justificată cererea intimatei-reclamante, ca salariul cuvenit cadrelor didactice care prestează activități didactice, prin cumul sau plata cu ora, să fie calculat și în funcție de salariul de merit/gradația de merit.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1118 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.