ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1118 din 8

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte, astfel cum a fost restrânsă,

acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicatelor Libere din Învățământ,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării. Ca urmare,

Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4848 bis din 10 octombrie

2004, emis de pârât, a fost anulat în privința art. 3 lit. a) și b) și a art. 6

din Anexa nr. 1 și macheta de calcul pentru personalul didactic prevăzută în

Anexa nr. 2. A fost obligat pârâtul să emită un ordin pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 128/1997 și o machetă de

calcul al salariului personalului didactic încadrat pe funcțiile prevăzute în

Anexele nr. 1 și nr. 2 la O.U.G. nr. 68/2004, prin care să se prevadă că:

1 - indemnizația pentru învățământul

special prevăzut la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 și indemnizația de

10% din salariul de bază, prevăzut de art. 51 alin. (4) din aceeași lege, se

includ în salariul de bază și devin bază de calcul pentru sporurile,

indemnizațiile și celelalte drepturi salariale care se calculează în raport cu

salariul de bază;

2 - salariul de bază rezultat prin

aplicarea indemnizației de conducere, salariului de merit sau, după caz

gradației de merit, indemnizației prevăzute la art. 51 alin. (4) și a

indemnizației prevăzute la

art. 49 alin. (3) din

Legea nr. 128/1997 e

ste bază de calcul pentru celelalte sporuri care se

calculează în raport cu salariul de bază;

3 - salariul cuvenit cadrelor

didactice care prestează activități didactice prin cumul sau cu plata cu ora se

calculează și în funcție de salariul de merit sau gradația de merit conform

art. 51 alin. (8), coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997,

modificată.

A fost respins capătul de cerere

privitor la includerea sporului de suprasolicitare neuropsihică, în drepturile

salariale ale personalului didactic fără definitivat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că ordinul, a cărui anulare parțială s-a dispus, a fost emis

cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 128/1997, modificată și completată,

întrucât salariul de bază al personalului didactic cuprinde pe lângă salariul

de bază al funcției didactice îndeplinite, și sporuri, indemnizații sau alte

drepturi, pentru care legea prevede în mod expres că sunt incluse în salariul

de bază.

În termen legal, împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Educației și

Cercetării.

Invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că soluția Curții de Apel București

este rezultatul înțelegerii greșite a noțiunii de „salariu de bază” pentru

personalul didactic, din prevederile art. 49 alin. (3) și art. 51 alin. (4) din

Legea nr. 128/1997, rezultând în mod clar că indemnizațiile la care se referă

aceste prevederi, nu constituie bază de calcul pentru alte sporuri, fiind

indemnizații care se acordă în raport cu salariul de bază. Totodată, s-a

subliniat că din normele cuprinse în art. 43 și art. 50 alin. (3) din Legea nr.

128/1997, rezultă că salariul de merit/gradația de merit se acordă pentru

funcția de bază, o singură dată, calculul acestora făcându-se pe total posturi,

inclusiv pentru cele vacante. Acordarea salariului de merit pentru activitatea

prin cumul și plata cu ora ar avea, în opinia recurentului, consecința măririi

numărului de posturi/catedre.

Recursul este nefondat.

Instanța fondului a interpretat și

aplicat corect normele legale incidente, respectiv dispozițiile legii privind

Statutul personalului didactic, făcând în mod firesc aplicarea art. 1 din Legea

nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, față de actul administrativ

contestat de către Federația Sindicatelor Libere din Învățământ.

Potrivit art. 48 din Legea nr.

128/1997, modificată, „salariul personalului didactic se compune din salariul

de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri,

sporuri și alte drepturi salariale suplimentare”.

Noțiunea de salariu de bază al personalului didactic

are o dublă accepțiune, având, atât sensul de salariu de bază al funcției

didactice stabilit conform art. 49 alin. (1), cât și un sens mai larg, în care

sunt cuprinse, alături de salariul de bază al funcției didactice, și alte sume

(indemnizații sau sporuri) cu privire la care legea prevede în mod expres că se

includ în salariul de bază.

Astfel, prin voința legiuitorului,

în salariul de bază se includ, între altele, și indemnizația de 15% pentru

personalul din învățământul special [art. 49 alin. (3)]; indemnizația de 10%

din salariul de bază pentru personalul didactic de predare care îndeplinește

funcția de diriginte [art. 51 alin. (4)]; gradația de merit în condițiile art.

50 alin. (3); sporul de stabilitate prevăzut de art. 50 alin. (11).

În acest context, admiterea acțiunii

intimatei-reclamante reprezintă o soluție prin care se asigură respectarea

legii și de aceea nu poate fi acceptată critica recurentului cu privire la

neincluderea în baza de calcul pentru celelalte sporuri, a sumelor la care se

referă art. 49 alin. (3) și art. 51 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.

De altfel, în mod constant, prin

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că din economia

întregii Legi nr. 128/1997 rezultă, fără echivoc, că atunci când textul de lege

face mențiunea că sporul/indemnizația se calculează în raport cu salariul de

bază, trebuie avut în vedere salariul de bază al funcției didactice, la care

trebuie adăugate sporurile și indemnizațiile care, potrivit legii, sunt incluse

în salariul de bază (deci, noțiunea în accepțiunea sa mai largă).

Instanța de control judiciar reține

ca fiind neîntemeiată, și critica recurentului privitoare la greșita acordare a

salariului de merit/gradației de merit, pentru activitatea prestată prin cumul

și plata cu ora.

Și sub acest aspect, Curtea de Apel

București a aplicat corect prevederile legale, mai exact art. 51 alin. (8),

coroborat cu art. 49 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 și raportate la art. 43

din același act normativ. Astfel, s-a apreciat că și personalului didactic care

desfășoară activitate, prin cumul sau plata cu ora, îi sunt aplicabile

criteriile de salarizare prevăzute la art. 49 alin. (1), între acestea fiind și

cel arătat la lit. f), respectiv „calitatea activității instructiv educative”;

acest criteriu se reflectă în salariul/gradația de merit.

Față de dispozițiile legale amintite

mai înainte, s-a apreciat ca justificată cererea intimatei-reclamante, ca

salariul cuvenit cadrelor didactice care prestează activități didactice, prin

cumul sau plata cu ora, să fie calculat și în funcție de salariul de

merit/gradația de merit.

Pentru toate cele expuse, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1118 din 8

iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.