ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2688/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 219 din 18

mai 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata R.C., la pedeapsa de un an

și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări

cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76

C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen.

S-a confiscat obiectul folosit la

săvârșirea faptei.

A fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța, în sensul

celor de mai sus, prima instanță a reținut:

Inculpata R.C. (fostă C.) s-a

căsătorit în anul 1985 cu victima C.D. și au avut împreună doi copii, pe nume C.A.,

în vârstă de 17 ani, în prezent plecată în Italia cu o rudă, și C.B., în vârstă

de 16 ani împliniți, elev.

Pe parcursul căsniciei și rămânând

și fără loc de muncă stabil, victima C.D. a început să consume în exces băuturi

alcoolice, provocând adesea scandal, astfel că, de câteva ori, mai ales în

ultimii 2-3 ani, inculpata și cei doi minori au fost nevoiți să locuiască,

provizoriu, la familii cunoscute din municipiul Huși.

Din cauza acestor neînțelegeri, prin

sentința civilă nr. 1079 din 30 mai 2005 a Judecătoriei Huși, județul Vaslui,

rămasă definitivă prin neapelare, căsătoria acestora a fost desfăcută,

dispunându-se obligarea victimei la prestații periodice lunare față de cei doi

minori, cu titlu de pensie legală de întreținere.

S-a luat de renunțare la judecata cu

privire la partajarea bunurilor comune, astfel că, atât inculpata, cu cei doi

copii, cât și victima au continuat să locuiască împreună în imobilul situat în

strada Răiești, din municipiul Huși.

În jurul datei de 1 august 2004, pe

fondul unor conflicte de genul celor precizate mai sus, inculpata a fost

nevoită să plece de la domiciliul comun, împreună cu copiii, la o rudă, iar în

ziua de 11 august 2004, în jurul orelor 2,00, a avut intenția să revină acasă,

însă numita P.M. i-a spus, la domiciliul ei, că fostul soț a vândut o vitrină,

bun comun, iar banii i-a folosit pentru procurarea de băuturi alcoolice.

Auzind acest lucru, inculpata l-a

luat pe fiul ei C.B. și a plecat direct acasă, iar când a ajuns în capătul

uliței, a găsit-o pe victimă în șezut, în cadrul porții aflată în stare de

ebrietate și pusă pe scandal.

Văzând acest lucru, inculpata R.C. a

smuls o scândură dintr-un gard vecin, timp în care victima a început să o

înjure și să o amenințe, de față cu C.B., ce a rămas la câțiva metri distanță

de poartă.

Inculpata s-a îndreptat brusc către

victimă, iar când aceasta s-a ridicat în picioare înjurând, i-a aplicat mai

multe lovituri cu scândura peste membrele inferioare, iar când aceasta a căzut,

la doi, trei metri distanță de poartă, cu fața în sus, i-a mai aplicat

numeroase lovituri cu același obiect, în special în zona toracică.

La un moment dat, inculpata a aruncat

fragmentele de scândură, care s-au rupt în timpul conflictului, observând

totuși că victima s-a ridicat pe mâini, continuând să o înjure și să-i adreseze

cuvinte jicnitoare, chiar pornografice.

La scurt timp, aceasta l-a luat pe

fiul ei și a plecat la familia A., unde, de altfel, locuia de câteva zile.

După exercitarea violențelor,

victima C.D. a rămas la pământ, în fața porții, pe uliță, decedând după câteva

ore.

A doua zi, inculpata a fost

înștiințată de fiica sa C.A., că fostul soț este decedat în aproprierea

locuinței, în drum.

În ziua de 12 august 2004 a fost

constatat decesul victimei, iar în vederea individualizării leziunilor

traumatice la aceasta, cadavrul a fost transportat la morga Spitalului

municipal Huși, unde a fost efectuată autopsia.

Concomitent, au fost ridicate în

vederea efectuării de cercetări și bucățile de scândură cu care a fost lovită

victima.

Din concluziile raportului de

expertiză medico – legală de autopsie nr. 85/ N din 12 august 2004 întocmit de

S.M.L.J. Vaslui a rezultat că moartea victimei C.D. a fot violentă și s-a

datorat unui șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu

multiple echimoze, excoriații, plăgi multiple, hematoame multiple și masive

infiltrate sanguine, rupturi musculare, fracturi costale, contuzie pulmonară

bilaterală, precum și o fisură a tibiei drepte la o persoană cu tare organice

multiple (scleroemfizem pulmonar, cardiopatie, steatoză hepatică,

sclerolipomatoză pancreatică, ateroscreloză sistemică incipientă), deci cu o rezervă

funcțională redusă și aflată într-o stare de intoxicație etilică avansată.

Între politraumatism și moarte

există legătură de cauzalitate.

Medicul legist a apreciat că

leziunile s-au putut produce prin lovituri cu și de corpuri dure, majoritatea

prin lovituri active.

În termen hotărârea a fost apelată

de inculpată cu motivarea că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare

având în vedere că a lovit victima pe fondul unui comportament al acesteia care

determină o anumită temere.

În subsidiar, a motivat că pedeapsa

aplicată este prea mare în raport de conduita ei generală.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 374 din 15 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4229/2005, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.

S-a reținut că faptul că victima

obișnuia să provoace scandal, iar în momentul săvârșirii faptei era în stare de

ebrietate și i-a adresat inculpatei amenințări și injurii, nu reprezintă o

stare de legitimă apărare în sensul art. 44 alin. (3) C. pen., iar pedeapsa a

fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpata R.C., care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocând dispozițiile art.

44 alin. (3) C. pen.

Recursul este neîntemeiat.

Curtea, analizând hotărârea

recurată, atât prin prisma criticii formulate de inculpată, ce se circumscrie

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., cât

și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta

este legală și temeinică.

Inculpata a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen., motivând că „îi era teamă de victimă”

și a luat acea scândură pentru a se apăra. În momentul agresiunii victima avea

o alcoolemie ridicată și folosea un limbaj violent și amenințător la persoana inculpatei,

fapt ce a determinat-o pe aceasta să acționeze în modalitatea reținută.

Conform art. 44 alin. (3) C. pen.,

se consideră că este în legitimă apărare și „ acela care din cauza tulburării

sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea

pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”.

Din analiza acestei dispoziții

legale rezultă că, pentru ca excesul de apărare să fie justificat, este necesar

ca fapta să fie săvârșită în stare de legitimă apărare, adică sub presiunea

unui atac material direct, imediat și injust, care a pus în pericol grav

persoana.

Din probele dosarului nu rezultă,

însă nici un atac din partea victimei, împrejurările că aceasta era în stare

avansată de ebrietate și că i-a adresat inculpatei amenințări și injurii

neîndeplinind cerințele acelui „atac” prevăzut de textul invocat.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor juridice către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 374 din 15 noiembrie

2005 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.