ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2688/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 18 mai 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata R.C., la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. S-a confiscat obiectul folosit la săvârșirea faptei. A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța, în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut: Inculpata R.C. (fostă C.) s-a căsătorit în anul 1985 cu victima C.D. și au avut împreună doi copii, pe nume C.A., în vârstă de 17 ani, în prezent plecată în Italia cu o rudă, și C.B., în vârstă de 16 ani împliniți, elev.

Pe parcursul căsniciei și rămânând și fără loc de muncă stabil, victima C.D. a început să consume în exces băuturi alcoolice, provocând adesea scandal, astfel că, de câteva ori, mai ales în ultimii 2-3 ani, inculpata și cei doi minori au fost nevoiți să locuiască, provizoriu, la familii cunoscute din municipiul Huși. Din cauza acestor neînțelegeri, prin sentința civilă nr. 1079 din 30 mai 2005 a Judecătoriei Huși, județul Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare, căsătoria acestora a fost desfăcută, dispunându-se obligarea victimei la prestații periodice lunare față de cei doi minori, cu titlu de pensie legală de întreținere. S-a luat de renunțare la judecata cu privire la partajarea bunurilor comune, astfel că, atât inculpata, cu cei doi copii, cât și victima au continuat să locuiască împreună în imobilul situat în strada Răiești, din municipiul Huși.

În jurul datei de 1 august 2004, pe fondul unor conflicte de genul celor precizate mai sus, inculpata a fost nevoită să plece de la domiciliul comun, împreună cu copiii, la o rudă, iar în ziua de 11 august 2004, în jurul orelor 2,00, a avut intenția să revină acasă, însă numita P.M. i-a spus, la domiciliul ei, că fostul soț a vândut o vitrină, bun comun, iar banii i-a folosit pentru procurarea de băuturi alcoolice. Auzind acest lucru, inculpata l-a luat pe fiul ei C.B. și a plecat direct acasă, iar când a ajuns în capătul uliței, a găsit-o pe victimă în șezut, în cadrul porții aflată în stare de ebrietate și pusă pe scandal. Văzând acest lucru, inculpata R.C. a smuls o scândură dintr-un gard vecin, timp în care victima a început să o înjure și să o amenințe, de față cu C.B., ce a rămas la câțiva metri distanță de poartă.

Inculpata s-a îndreptat brusc către victimă, iar când aceasta s-a ridicat în picioare înjurând, i-a aplicat mai multe lovituri cu scândura peste membrele inferioare, iar când aceasta a căzut, la doi, trei metri distanță de poartă, cu fața în sus, i-a mai aplicat numeroase lovituri cu același obiect, în special în zona toracică. La un moment dat, inculpata a aruncat fragmentele de scândură, care s-au rupt în timpul conflictului, observând totuși că victima s-a ridicat pe mâini, continuând să o înjure și să-i adreseze cuvinte jicnitoare, chiar pornografice. La scurt timp, aceasta l-a luat pe fiul ei și a plecat la familia A., unde, de altfel, locuia de câteva zile. După exercitarea violențelor, victima C.D.

a rămas la pământ, în fața porții, pe uliță, decedând după câteva ore. A doua zi, inculpata a fost înștiințată de fiica sa C.A., că fostul soț este decedat în aproprierea locuinței, în drum. În ziua de 12 august 2004 a fost constatat decesul victimei, iar în vederea individualizării leziunilor traumatice la aceasta, cadavrul a fost transportat la morga Spitalului municipal Huși, unde a fost efectuată autopsia. Concomitent, au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări și bucățile de scândură cu care a fost lovită victima. Din concluziile raportului de expertiză medico – legală de autopsie nr. 85/ N din 12 august 2004 întocmit de S.M.L.J. Vaslui a rezultat că moartea victimei C.D.

a fot violentă și s-a datorat unui șoc traumatic și hemoragic, urmare a unui politraumatism cu multiple echimoze, excoriații, plăgi multiple, hematoame multiple și masive infiltrate sanguine, rupturi musculare, fracturi costale, contuzie pulmonară bilaterală, precum și o fisură a tibiei drepte la o persoană cu tare organice multiple (scleroemfizem pulmonar, cardiopatie, steatoză hepatică, sclerolipomatoză pancreatică, ateroscreloză sistemică incipientă), deci cu o rezervă funcțională redusă și aflată într-o stare de intoxicație etilică avansată. Între politraumatism și moarte există legătură de cauzalitate. Medicul legist a apreciat că leziunile s-au putut produce prin lovituri cu și de corpuri dure, majoritatea prin lovituri active.

În termen hotărârea a fost apelată de inculpată cu motivarea că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare având în vedere că a lovit victima pe fondul unui comportament al acesteia care determină o anumită temere. În subsidiar, a motivat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de conduita ei generală. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 374 din 15 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4229/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată. S-a reținut că faptul că victima obișnuia să provoace scandal, iar în momentul săvârșirii faptei era în stare de ebrietate și i-a adresat inculpatei amenințări și injurii, nu reprezintă o stare de legitimă apărare în sensul art. 44 alin. (3) C. pen., iar pedeapsa a fost corect individualizată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata R.C., care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., invocând dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Recursul este neîntemeiat. Curtea, analizând hotărârea recurată, atât prin prisma criticii formulate de inculpată, ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Inculpata a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (3) C. pen., motivând că „îi era teamă de victimă” și a luat acea scândură pentru a se apăra. În momentul agresiunii victima avea o alcoolemie ridicată și folosea un limbaj violent și amenințător la persoana inculpatei, fapt ce a determinat-o pe aceasta să acționeze în modalitatea reținută.

Conform art. 44 alin. (3) C. pen., se consideră că este în legitimă apărare și „ acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul”. Din analiza acestei dispoziții legale rezultă că, pentru ca excesul de apărare să fie justificat, este necesar ca fapta să fie săvârșită în stare de legitimă apărare, adică sub presiunea unui atac material direct, imediat și injust, care a pus în pericol grav persoana. Din probele dosarului nu rezultă, însă nici un atac din partea victimei, împrejurările că aceasta era în stare avansată de ebrietate și că i-a adresat inculpatei amenințări și injurii neîndeplinind cerințele acelui „atac” prevăzut de textul invocat.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor juridice către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.C. împotriva deciziei penale nr. 374 din 15 noiembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.