ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3374/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3374/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 319 din 8

august 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul H.R.M., la 12 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen.; două pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea a două infracțiuni de tentativă de omor, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 92 C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani

închisoare, pedeapsă ce a fost majorată cu 2 ani închisoare, inculpatul urmând

să execute pedeapsa de 14 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii și arestării preventive începând cu 12 ianuarie 2005 la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-au confiscat de la inculpat trei cuțite aflate la Camera de corpuri delicte a

instanței.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc.

pen., s-a restituit inculpatului o giacă din piele neagră aflată la Camera de

corpuri delicte a instanței.

În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002

inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente H.V. și

H.M.A. să achite C.A.S. Iași suma de 25.958.450 ROL și C.A.S. Vaslui suma de

9.219.096 ROL, sume actualizate la data executării, cu titlu de despăgubiri

civile.

S-a luat act că partea vătămată I.G.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul minor a fost obligat în

solidar cu părțile responsabile civilmente să despăgubească părțile civile: A.C.

– 300.000.000 ROL daune morale; A.M. – 50.000.000 ROL – daune materiale și

100.000.000 ROL cu titlu de daune morale; B.A. – 200.000.000 ROL cu titlu de

daune morale.

Instanța a respins, ca neîntemeiată,

cererea părții civile B.C. privind obligarea inculpatului la plata sumei de

100.000.000 ROL cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu părțile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare

în sumă de 15.000.000 ROL și părților civile A.C. și A.M. suma de 300.000 ROL

și B.C. suma de 2.413.414 ROL cu același titlu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În luna ianuarie 2005, inculpatul H.R.M.

avea vârsta de 16 ani și 9 luni și locuia împreună cu sora sa, H.A.M., în municipiul

Huși, în condițiile în care părinții acestora erau plecați la muncă în Spania.

Inculpatul obișnuia să consume

băuturi alcoolice, lucru pe care l-a făcut și în ziua de 11 ianuarie 2005.

În seara acestei zile, în jurul

orelor 20,00, inculpatul s-a întâlnit în oraș cu prietena sa T.A.D., care a

observat că inculpatul era sub influența alcoolului și se manifestă violent.

Ulterior, inculpatul s-a întors la

domiciliu, unde se afla sora sa și concubinul acesteia, martorul P.I.

După ce a ajuns acasă, inculpatul a

vorbit la telefon cu mama sa, deoarece era ziua de naștere a acesteia și cu

tatăl său, însă acesta sesizând că inculpatul este sub influența alcoolului l-a

certat și i-a reproșat acest lucru.

După un interval de timp, inculpatul

a solicitat sorei sale și concubinului acesteia un pix și s-a retras în camera

sa. Fiind târziu, cei doi au adormit.

În camera sa, inculpatul a scris un

bilet.

Din conținutul biletului rezultă că

la acel moment, pe fondul discuției telefonice avute cu părinții săi și a

neînțelegerilor pe care le-a avut cu sora sa, inculpatul avea o tendință

suicidară.

După scrierea biletului, inculpatul

a abandonat ideea suicidului și s-a hotărât să se răzbune pe A.C.I., în vârstă

de 13 ani, care locuia pe aceeași stradă, la câteva case distanță, deoarece

și-a amintit că în vara anului 2004 i-a adresat injurii.

Inculpatul H.R.M. a luat din

bucătărie, dintr-un stativ, un număr de 3 cuțite cu lamă fixă, inscripționate

Bregner și astfel înarmat, în jurul orelor 24,00, a plecat de acasă spre

locuința părții vătămate B.A., unde locuia în gazdă victima A.C.I., împreună cu

mama sa, partea vătămată A.C. și fratele său A.D. în vârstă de 6 ani.

Ajungând în fața porții lui B.A.,

inculpatul s-a deplasat până la gardul locuinței părții vătămate I.G., l-a

escaladat și intrând în curtea acestuia, prin spatele casei și a unor anexe a

mers până în apropierea unui coșer cu porumb.

Auzind lătratul câinilor, partea

vătămată a ieșit afară din casă.

Fiind noapte și întuneric, după ce a

întrebat inculpatul ce caută în curtea sa și l-a amenințat cu poliția, de

frică, partea vătămată s-a retras.

Ulterior, inculpatul a sărit gardul

în curtea vecină, proprietatea părții vătămate B.C., frate cu B.A., care deține

locuință în aceeași curte, deservită de aceeași poartă la stradă.

În momentul în care a sărit gardul,

inculpatul a pierdut cel mai mic dintre cele 3 cuțite pe care le avea asupra

sa, în curtea lui I.G.

Ajuns în curtea lui B.C., inculpatul

s-a deplasat pe lângă casa acestuia, până la o încăpere cu intrarea separată

alipită de casa părții vătămate B.A., în care a intrat. Constatând că în acea

încăpere nu se află persoane, inculpatul s-a deplasat către intrarea de la

strada casei părții vătămate B.A. și a intrat pe ușa neasigurată în prima

cameră în care, într-un fotoliu-pat așezat lângă ușă, dormea minorul A.D. de 6

ani, iar în patul din aceeași cameră dormeau partea vătămată A.C. și victima A.C.I.,

de 13 ani.

În momentul când a deschis ușile

duble de intrare în camera respectivă, prezența inculpatului a fost sesizată de

partea vătămată A.C., care s-a ridicat din pat și l-a întrebat cine este și ce

caută.

În aceste condiții, s-a trezit și

s-a ridicat din pat și victima A.C.I., însă minorul A.D., în vârstă de 6 ani,

care dormea chiar lângă ușă, nu s-a trezit.

Trecând peste fotoliul-pat de lângă

ușă, inculpatul a atacat-o cu cuțitul pe partea vătămată A.C., folosind cel mai

mare dintre cuțitele deținute, un cuțit cu lungimea de 33 cm și lățimea lamei

de 3,4 – 3,6 cm. Celălalt cuțit a fost găsit ulterior în încăpere, pe jos.

Inculpatul a aplicat mai întâi două

lovituri cu cuțitul la nivelul brațului stâng părții vătămate A.C., iar în

momentul în care partea vătămată a încercat să se refugieze în camera vecină,

i-a aplicat o lovitură de sus în jos, cu același cuțit la nivelul

hemifaciesului drept.

Partea vătămată A.C. a reușit să

intre în camera părții vătămate B.A., urmărită de inculpat.

Inculpatul i-a aplicat și părții

vătămate B.A. cu cuțitul o lovitură în zona abdominală stânga și o lovitură

peste brațul stâng, urmărind-o în continuare pe A.C., care s-a refugiat lângă

un pat situat în partea opusă ferestrei, luând o pernă în brațe pentru a se

proteja.

Pe fondul tulburării pricinuită de

agresiunea comisă asupra sa, partea vătămată B.A. a reușit să părăsească

locuința, deplasându-se până la locuința martorului Z.V., unde a solicitat

ajutor și a căzut.

Între timp, inculpatul a continuat

agresiunea asupra părții vătămate A.C., pe care a lovit-o repetat cu cuțitul,

prin perna pe care o ținea în brațe, în timp ce era căzută pe spate, pe pat,

aplicându-i două lovituri în zona abdominală stânga și una în zona inghinală stânga,

producându-i și o tăietură artificială la piciorul drept.

În timpul agresiunii, la lumina

candelei aprinse, partea vătămată A.C. a recunoscut inculpatul.

În acele momente, victima A.C.I.,

rămas în camera de la stradă, a început să strige la mama sa, situație în care

inculpatul a încetat agresiunea față de partea vătămată și s-a întors în camera

unde se afla victima.

Victima A.C.I. a fugit pe ușă,

urmărit de inculpat, care l-a lovit cu cuțitul.

Victima a reușit să fugă în stradă,

fiind urmărită în continuare de inculpat.

Pe stradă, după câteva zeci de

metri, în apropierea gardului martorului B.I., inculpatul a ajuns victima A.C.I.,

i-a aplicat lovituri în zona spatelui cu cuțitul, iar după căderea victimei la

pământ a continuat să-i aplice lovitura cu același cuțit în zona toracică și a

membrelor. Inculpatul a aplicat victimei aproximativ 30 de lovituri de cuțit,

iar în final, ridicând cu mâna fruntea victimei, din spate, i-a produs cu

cuțitul o tăietură la gât, în partea din față.

În final, inculpatul a înfipt

cuțitul în pământ, în spatele unui stâlp de electricitate, la intersecția

străzii Anton Sârbu cu strada Gheorghe Ferenț.

Victima A.C., sperând că fiul său, C.I.

a reușit să fugă, a stat ascunsă în spatele casei, în final plecând spre casa

martorei C.P., pentru a solicita ajutor, locuință situată în direcția opusă

celei unde era cadavrul victimei C.I.

Martorul B.I. a găsit la poarta sa

victima C.I., aceasta fiind în agonie. Martorul a făcut mai multe demersuri

pentru a telefona la poliție și ambulanță. Nereușind, s-a deplasat pe jos la poliție.

Între timp, mai mulți vecini s-au

sesizat despre prezența în stradă a cadavrului, fiind anunțată și sora

inculpatului. Cu această ocazie a fost găsit biletul scris de inculpat, sora

acestuia observând că din setul de 5 cuțite de bucătărie cu suport din lemn,

lipseau 3.

Martora H.A.M. și concubinul său,

martorul P.I. au ieșit în stradă, au văzut cadavrul victimei și la scurt timp,

la fața locului a apărut și inculpatul care a recunoscut că este autorul

omorului, în prezența martorilor B.A. și M.Z., față de care a susținut că mai

sunt două persoane moarte (referindu-se la părțile vătămate A.C. și B.A.).

La fața locului au sosit două

ambulanțe., cadrele medicale constatând decesul victimei A.C.I. și a preluat

părțile vătămate A.C. și B.A.

Părțile vătămate A.C. și B.A. au

fost spitalizate, fiindu-le acordate îngrijiri medicale de specialitate, urmare

cărora le-a fost salvată viața.

Procedându-se la examinarea, de

îndată, a inculpatului, s-au constatat pe hainele, încălțămintea și mâinile

acestuia urme de sânge.

Inculpatul a condus lucrătorii de

poliție și a arătat unde a ascuns cuțitul cu care a lovit victima și părțile

vătămate.

După efectuarea cercetării la fața

locului, ocazie cu care s-au găsit și celelalte două cuțite pierdute de

inculpat, s-a efectuat o reconstituire, inculpatul arătând, în amănunt, traseul

pe care l-a urmat, recunoscând faptele.

Din raportul de expertiză

medico-legală (autopsie) nr. 7/XI/2005 întocmit de S.M.L.J. Vaslui rezultă că

moartea numitului A.C.I. a fost violentă și s-a instalat, în noaptea de 11

ianuarie 2005. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute survenită

ca urmare a unei hemoragii interne și externe severe, consecutive plăgilor

tăiate-înțepate (înjunghiate) multiple, cu secțiune de plămân, aortă, cu

hemotorax secundar.

Leziunile s-au produs prin loviri

repetate cu obiect tăietor-înțepător (cuțit) posibil cuțitul prezentat spre

examinare.

Între plăgile tăiate-înțepate

(înjunghiate) cu leziuni de organe interne și moarte există o legătură de

cauzalitate directă, necondiționată.

Prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 34/E/2005 al S.M.L. Jud. Vaslui s-a concluzionat că partea

vătămată B.A. prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate penetrante

abdominale stângi, cu lezarea splinei, pentru care s-a intervenit chirurgical,

efectuându-se splenectomia hemoperitoneului secundar, secționării arcului

costal VII stâng, plăgi tăiate 1/3 inferior braț stâng.

S-a apreciat că leziunile s-au putut

produce prin lovire cu obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit.

Leziunile pot data din 11 ianuarie

2005 și necesită 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor.

Urmare traumatismului, B.A. rămâne

cu infirmitate fizică permanentă (lipsa splinei).

În conformitate cu criterologia

medico-legală de apreciere, hemiperitoneul secundar a fost de natură să pună în

primejdie viața victimei.

Pentru partea vătămată A.C. s-a

intervenit raportul de expertiză medico-legală nr. 39/E/2005 al S.M.L. Jud. Vaslui,

prin care s-a concluzionat că prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii

înjunghiate-penetrante hemitorace stâng cu hemopneumotorax secundar plăgii

suflante axilare stâng, plăgi, înjunghiate penetrante fosa iliacă stângă cu

hemiperitoneu secundar, plăgii tăiate hemifacies drept, plăgii tăiate braț

stâng, plăgii tăiate 1/3 medie gamba dreaptă, șocului traumatic și hemoragic.

Leziunile s-au putut produce prin

lovire cu obiect tăietor-înțepător, posibil cuțit.

S-a mai concluzionat că leziunile

pot data din 11 ianuarie 2005 și necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale de

la data producerii acestora și ele au fost de natură să pună viața victimei în

primejdie.

În cauză s-a dispus și efectuarea

unei constatări tehnico-științifice biocriminalistice. Pe cuțitul folosit de

inculpat pentru agresarea victimei și a părților vătămate, au fost găsite urme

de sânge uman, iar pe mâinile și hainele inculpatului au fost puse în evidență

urme de sânge grupa B III, grupa sanguină a victimei A.C.I. și a părții

vătămate A.C., iar pe încălțămintea inculpatului s-au pus în evidență urme de

sânge grupa sanguină 0 (1), respectiv grupa sanguină a părții vătămate B.A.

Inculpatul a recunoscut constant

săvârșirea faptelor.

În termenul prevăzut de art. 363 C.

proc. pen., sentința a fost apelată de inculpat pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie.

- nesocotirea dispozițiilor art. 114

C. pen.;

- efectuarea de un organ necompetent

a expertizei medico-legale psihiatrice dispusă în cursul urmăririi penale,

respectiv, I.M.L. Mina Minovici București, deși competența aparținea S.M.L.

Vaslui.

- nulitatea expertizei;

- greșita condamnare a inculpatului

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, încadrarea juridică

corectă fiind cea de vătămare corporală gravă;

- greșita individualizare a

pedepselor;

- încălcarea dispozițiilor art. 34 lit.

b) C. pen.;

- rezolvarea greșită a laturii

civile, cuantumul despăgubirilor acordate fiind exagerat de mari. Instanța de

apel a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice de către

I.M.L. Mina Minovici București cu respectarea normelor procedurale privind

efectuarea expertizelor aprobate prin Ordinul nr. 255 din 4 aprilie 2000 emis

de Ministerul Justiției și Ministerul Sănătății.

Noul raport de expertiză

medico-legală psihiatrică a concluzionat, coroborând examinarea clinică cu

datele probatorii, că inculpatul a prezentat la data comiterii faptelor, precum

și la data examinării „tulburări de conduită de tip nesocializat cu risc crescut

de structurare dizarmonice a personalității pe modelul tulburării de

personalitate de tip antisocial” și a avut capacitate psihică de apreciere

critică asupra faptelor de care este învinuit și față de care discernământul a

fost păstrat.

Prin decizia penală nr. 17

pronunțată în ședința publică de la 21 martie 2006, Curtea de Apel Iași a

respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului arestarea preventivă și a menținut starea de arest a

acestuia, obligându-l la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul, prin apărător, a

formulat în scris următoarele motive de recurs:

pronunțe cu privire la motivul privind greșita individualizare a pedepsei

pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

psihiatrică nu s-a efectuat în conformitate cu cerințele legii [(art. 385

9

pct. 8 C. proc. pen.)].

inculpatul a fost condamnat pentru două infracțiuni de tentativă de omor, deși

nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni [(art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.)].

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs se susține că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat moartea

celor două femei pe care le-a lovit doar în contextul în care îl urmărea pe

băiat pentru a-l prinde și dorea să elimine aceste obstacole. Se susține că

inculpatul a acționat la întâmplare, într-un spațiu necunoscut și urmărind și

acceptând doar vătămarea corporală gravă.

9

pct. 17

1

C. proc. pen., pentru aplicarea greșită a art. 34 lit. b) C.

proc. pen., interpretarea dată de instanțe fiind contrară legii,

nerespectându-se etapele stabilirii pedepselor pentru fiecare infracțiune

aflată în concurs.

pedepselor [(art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.)], instanțele

nerespectând art. 34 C. pen., au aplicat o pedeapsă exagerat de mare. De

asemenea, în opinia recurentului nu au fost avute în vedere împrejurările

comiterii faptei, persoana inculpatului, respectiv, inculpatul este minor și

suferă de o boală psihică.

a dispus și luarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, pe

considerentul că s-ar agrava situația în propria cale de atac, deoarece luarea

unei măsuri de siguranță nu agravează situația inculpatului.

soluționată greșit.

Se susține că despăgubirile sunt

exagerate, influențate de impresia creată de fapta inculpatului și nu de

probatoriul administrat.

Oral, au fost susținute motivele

privind greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor, susținându-se că inculpatul nu a avut intenția de a

ucide; greșita individualizare a pedepsei și sub aspectul soluționării laturii

civile, apreciindu-se că s-au acordat sume de bani mari cu titlu de

despăgubiri. Recurentul a solicitat schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.,

și a infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen.

Examinând cauza în raport de

motivele de recurs invocate, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat,

pentru considerentele ce urmează:

Instanța de apel a efectuat o

minuțioasă analiză a actelor și lucrărilor dosarului, argumentând amplu

respingerea fiecărui motiv de apel.

Este reală susținerea că

individualizarea pedepsei se face pentru fiecare infracțiune aflată în concurs,

însă tehnica folosită de instanță de a analiza criteriile de individualizare o

singură dată, pentru toate infracțiunile, nu este greșită.

Instanța de apel a analizat

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciind că în cauză s-a efectuat o

corectă individualizare a pedepselor de către prima instanță.

Al doilea motiv de recurs este, de

asemenea, nefondat. În ședința nepublică de la 23 februarie 2006 instanța a

acordat termen, printre altele, și pentru a se lua cunoștință de conținutul

raportului de expertiză medico-legale privind pe inculpat.

În ședința nepublică din 16 martie

2006 nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la expertiză și constatându-se că

nu sunt cereri de formulat s-a acordat cuvântul la dezbateri. Eventuala încălcare

a normelor privind efectuarea expertizei nu atrage sancțiunea unei nulități

absolute, ea nefiind prevăzută de alin. (2) al art. 197, fiind aplicabil

regimul juridic al nulității relative, nulitate care nu poate fi invocată în

orice fază a procesului.

Al treilea motiv de recurs, vizează

greșita încadrare juridică a celor două fapte și se încadrează în cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., dar care nu

subzistă în cauză.

Instanțele, în mod corect au

înlăturat apărările inculpatului potrivit cărora faptele săvârșite în dauna

părților vătămate A.C. și B.A. ar întrunit elementele constitutive ale

infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

Sub aspectul conținutului subiectiv,

cele mai multe din infracțiunile de lovire și vătămare a integrității corporale

sau a sănătății se caracterizează prin existența praeterintenției deoarece

urmările agravate progresiv sunt imputabile făptuitorului pe temeiul intenției

depășite.

Încadrarea juridică reținută este

corectă.

Este adevărat că punerea în

primejdie a vieții persoanei poate avea loc și în cazul vătămării corporale

grave, însă încadrarea juridică de tentativă de omor este reținută pentru fapta

de vătămare corporală gravă prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane

atunci când făptuitorul, prevăzând că prin aceasta s-ar putea produce și

moartea victimei, a urmărit sau acceptat acest rezultat, care nu s-a produs din

cauze independente de voința sa.

În cauză, inculpatul a avut

reprezentarea morții. Lovind cu cuțitul cele două victime în abdomen și în

piept (cauzând leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate penetrante abdominale

stângă, cu lezarea splinei, pentru care s-a intervenit chirurgical,

efectuându-se splenectomia hemiperitoneului secundar precum și plăgii înjunghiate

penetrante hemitorace stâng cu hemopneumotorax secundar) inculpatul a dorit sau

cel puțin a acceptat posibilitatea producerii morții, părțile vătămate fiind

salvate datorită unor circumstanțe existente în afara acțiunii inculpatului (transportarea

în timp util la spital și profesionalismul medicilor) cum corect a reținut

instanța de apel. Instanțele au reținut o încadrare juridică corectă și cu

privire la cealaltă faptă.

Din punct de vedere subiectiv

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se caracterizează prin

existența vinovăției sub forma praeterintenției, din materialul probator

administrat în cauză nerezultând că inculpatul a acționat cu această formă de

vinovăție

Critica referitoare la aplicarea

greșită a art. 34 lit. b) C. proc. pen., este nefondată, nesubzistând cazul de

casare a hotărârii prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen.

Potrivit art. 34 C. pen., aplicarea

pedepsei pentru concursul de infracțiuni parcurge două etape. Mai întâi se

stabilește pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite și apoi, în

etapa a doua, se aplică (se dă spre executare) pedeapsa cea mai grea care poate

fi sporită în limitele prevăzute de lege.

Instanța de fond a stabilit pedeapsa

pentru fiecare infracțiune care se află în pluralitatea de infracțiuni

săvârșită de infractor, și a trecut la etapa următoare, când, apreciind ansamblul

activității infracționale a inculpatului a aplicat o pedeapsă pentru întreg

ansamblul care reflectă periculozitatea inculpatului pusă în evidență prin comiterea

infracțiunilor concurente.

Este real că dacă s-au stabilit

numai pedepse cu închisoarea se va aplica cea mai grea care poate fi sporită la

maximul ei special, iar dacă aceasta nu este îndestulătoare se poate adăuga un

spor de până la 5 ani [(art. 34 lit. b) C. pen.)].

În mod corect instanța de apel a

reținut că procedeul instanței de fond care, fără a mai spori pedeapsa cea mai

gravă, până la maximul ei special (deși folosește termenul „sporește”) a trecut

direct la treapta a doua adăugând un spor determinat la pedeapsa cea mai grea,

nu atrage nulitatea sentinței deși legea folosește noțiunea de „spor” pentru

ceea ce depășește maximul special al pedepsei mai grave.

Orice adaos la pedeapsa cea mai

grea, dintre cele stabilite de instanța de judecată, este un spor și reprezintă

un echivalent al pedepselor ce nu se mai execută.

Sporul se poate adăuga la pedeapsa

cea mai grea, când aceasta a fost stabilită la maximul special prevăzut de lege

pentru respectiva infracțiune, este de până la 5 ani.

Pedeapsa cea mai grea stabilită de

instanța de judecată pentru una din infracțiunile concurente a fost mai mică

decât maximul special prevăzut de lege pentru respectiva infracțiune (12 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174

– art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.), iar sporul cu care

se poate agrava pedeapsa se compune din diferența până la maximul special la

care se poate adăuga 5 ani.

Prin urmare, pedeapsa rezultantă nu

este nelegală.

În cauză, instanța de fond a făcut o

individualizare cu respectarea art. 72 și 52 C. pen., pedepsele reflectând

pericolul social al faptelor și sunt de natură a realiza atât o prevenție

generală cât și reeducarea inculpatului care a încălcat normele de drept.

În consecință, în considerarea

acestor dispoziții și în contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis

faptele, precum și în raport de pericolul social al infracțiunilor, urmările

produse, limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator, de starea de

minoritate și de conduita inculpatului în mod just a concluzionat instanța de

apel că nu se impune o atenuare a răspunderii penale.

Instanța de fond a reținut toate

împrejurările și a avut în vedere persoana inculpatului.

Raportat acestor împrejurări, s-a

procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor, dându-se eficiență și pluralității

de infracțiuni sub forma concursului, pentru care se justifică sporul de

pedeapsă.

Motivul de recurs referitor la

omisiunea instanței de a lua măsura de siguranță a obligării la tratament

medical, este nefondat.

Măsurile de siguranță sunt sancțiuni

de drept penal menite să lărgească gama de sancțiune necesare prevenirii

fenomenului infracțional.

Fiind o sancțiune de drept penal, cu

caracter coercitiv, de natură a aduce o restrângere a libertății persoanei, în

mod corect s-a reținut că prin aplicarea art. 113 C. pen., în apelul

inculpatului se aduce o atingere principiului neagravării situației

inculpatului în propria cale de atac, chiar dacă prin obligarea la tratament

medical se urmărește nu numai înlăturarea unei stări de pericol pentru

societate, ci și ocrotirea sănătății inculpatului.

Ultimul motiv de recurs este, de

asemenea, nefondat.

Instanța de fond a reținut că

părțile civile A.C., B.A. și A.M. sunt îndreptățite la despăgubiri reprezentând

cheltuieli de înmormântare și daune morale.

Potrivit prevederilor art. 14 C.

proc. pen., și ale art. 998 C. civ., despăgubirile pentru prejudiciile cauzate

prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor

ocazionate.

În consecință, cheltuielile impuse

de moartea victimei infracțiunii de omor calificat (cheltuielile de

înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare potrivit tradiției

religioase a locului) în mod corect au fost acordate părții civile A.M., între

aceste cheltuieli și infracțiune existând legătură cauzală. Instanța a analizat

materialul probator administrat în cauză pe latură civilă, stabilind cuantumul

daunelor materiale.

Din declarațiile martorilor N.E. și

L.I., rezultă că sumele cheltuite de partea civilă A.M. la înmormântare și

parastasele tradiționale sunt de 50.000.000 lei (ROL).

În consecință, instanța nu a

stabilit aceste despăgubiri sub „impresia creată de fapta inculpatului” așa cum

se susține în dezvoltarea motivelor de recurs, ci cu respectarea dispozițiilor

legale, în urma analizei materialului probator administrat în cauză.

Instanța de apel a menținut corect

obligarea inculpatului la daune morale, argumentând că stabilirea obligației de

a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită legea nu

distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial. Ca atare nu există

temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale,

acestea având, la fel ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor ce dă naștere

obligației de reparare.

Instanța a reținut prejudiciul

afectiv, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor

de afecțiune, cum este suferința psihică produsă prin moartea unei persoane

apropiate, fiul în vârstă de 13 ani.

În acord cu instanța de apel, Înalta

Curte reține că părțile civile A.C. și B.A., victime ale tentativei la

infracțiunea de omor comis de inculpat au dreptul la repararea prejudiciului

nepatrimonial cauzat, constând în suferințele fizice și psihice pe care le-au

suportat de pe urma agresiunii și care au avut un impact deosebit,

provocându-le o justificată temere atât în momentul comiterii infracțiunii, cât

și ulterior, asemenea evenimente generând în conștiința celor lezați ideea că

și pe viitor pot deveni victime ale unor asemenea fapte.

Suferințele fizice și traumele

psihice pe care le presupune o asemenea situație, justifică pe deplin sumele

acordate de instanță cu titlu de daune morale.

Toate aceste considerente atrag

concluzia că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

(2) C. proc. pen., aplicând art. 381 C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.R.M. împotriva deciziei penale nr. 17/ MF din 21

martie 2006 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 12 ianuarie

2005 la 26 mai 2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 mai 2006.