ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 632/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1992/2002 reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta SC C.M. SRL solicitând restituirea sumei de 11.249.241 lei cu dobânzile aferente. Prin sentința civilă nr. 496 din 10 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția comercială. Prin sentința comercială nr. 13208 din 24 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială a fost anulată acțiunea reclamantului ca netimbrată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile legale în materie. Împotriva sentinței comerciale nr. 13208 din 24 octombrie 2003 a declarat apel C.C. arătând că aceasta trebuia să-i fie comunicată la domiciliul ales la avocat, solicitând astfel repunerea în termenul de formulare a apelului. Prin serviciul registratură apelantul a depus un înscris arătând că renunță la daune materiale în sumă de 100 milioane lei, solicitând doar recuperarea sumei reprezentând instalația G.P.L. și a garanției. Au fost depuse înscrisuri. La 23 martie 2005 a fost admisă cererea de repunere în termen a apelului, cu motivarea reținută în încheierea de ședință de la acea dată. În ceea ce privește fondul apelului Curtea a reținut că între părțile litigante s-a încheiat contractul de vânzare cu plata în rate având ca obiect vânzarea-cumpărarea instalației de gaz pentru autovehicul.

Din înscrisurile de la dosar, respectiv chitanțele din 18 decembrie 2001, 23 ianuarie 2002, 14 noiembrie 2000, rezultă că apelantul reclamant a achitat 9.198.122 lei reprezentând taxă montaj G.P.L. (dosar nr. 1102/2004). De asemenea din răspunsul intimatei la interogatoriul formulat de reclamant, reiese că acesta a achitat suma de 2.000.000 lei cu titlu de garanție (dosarul nr. 314/2002). Intimata pârâtă arată că, contractul de prestări servicii încheiat cu reclamantul apelant referitor la activitatea de taxi a fost reziliat la 27 februarie 2002 datorită unor abateri disciplinare grave și anume lucru fără aparat de taxat în funcțiune, fapt dovedit de referatul întocmit de controlorul de trafic D.D.

Este adevărat că la capitolul III pct. 4 din contractul de prestări servicii s-a prevăzut că prestatorul poate renunța la colaborarea cu beneficiarul dacă intervin modificări neautorizate la aparatul de taxare, lucrul fără aparat de taxare în funcțiune, nerespectarea tarifului stabilit de firmă, acțiuni care duc la defăimarea prestigiului, în aceste condiții oprindu-se cu titlu de daune morale contravaloarea fondului de garanție depus de beneficiar, însă, din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că apelantul reclamant ar fi întreprins vreo acțiune în acest sens. De altfel, a reținut curta de apel că afirmația intimatei pârâte din răspunsul la interogatoriu în sensul că apelantul reclamant a avut abateri disciplinare și anume lucrul fără aparat de taxat, nu este susținută de înscrisuri, respectiv referatul întocmit de controlorul de trafic la care face trimitere, nu a fost depus la dosarul cauzei.

Având în vedere considerentele arătate, Curtea de Apel București, prin decizia nr. 423 din 18 mai 2005 a admis apelul reclamantului, a anulat sentința atacată și a admis acțiunea, obligând-o pe pârâtă la plata sumei de 9-198-122 lei taxă montaj și 2.000.000 lei garanție achitată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.M. SRL București. Cu ocazia soluționării recursului instanța, din oficiu a pus în discuția părților excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate. Examinând excepția invocată din oficiu Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. În motivarea recursului său, deși indică drept temei de drept art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., pârâta nu arată și nu dezvoltă nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și critică hotărârea atacată doar pentru greșita apreciere a probelor administrate. Astfel, pârâta nu precizează măcar în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a legii și nici mijlocul de apărare sau dovada administrată asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, limitându-se să arate că „instanța nu a apreciat corespunzător probele administrate”. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității (în cazul în care nu se depun prin memoriu separat, ceea ce nu este cazul în speță) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor iar potrivit art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile limitativ enumerate, numai pentru motive de nelegalitate. Cum prin recursul declarat și motivat pârâta SC C.M. SRL, decizia atacată este criticată numai sub aspectul greșitei aprecieri a probelor, deci pentru motive de netemeinicie și nu pentru vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., fapt care echivalează cu o nemotivare a recursului, în sensul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte urmează să constate că acest recurs este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL București, împotriva deciziei nr. 423 din 18 mai 2005 a Curții de Apel București. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.