ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 423/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Reclamantele C.A. și F.M., prin
cererile cu nr. 62366 din 5 iunie 2003 și nr. 751 din 9 ianuarie 2004, au
solicitat Comisiei Județene de Pensii Bacău, să le recunoască calitatea de
persoană persecutată etnic, strămutată/refugiată, în condițiile art. 1 lit. c)
din Legea nr. 189/2000, cu consecința beneficiului drepturilor bănești
prevăzute de această lege.
Prin hotărârile nr. 751 și nr. 759
din 9 ianuarie 2004, pârâta a respins cererile reclamantelor, constatând că
acestea nu au făcut dovada calității de persoană strămutată.
Ambele petente au formulat o
contestație unică împotriva celor două hotărâri, motivând că în calitate de
surori, au fost nevoite să-și părăsească domiciliul din Basarabia, împreună cu
părinții T.P. și T.E., în luna martie 1942, fiind apoi deportate, refugiate, în
perioada decembrie 1943 - ianuarie 1944.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 159 din 26 martie
2004, a respins contestația formulată de reclamantele C.A. și F.M., ca
nefondată.
Nemulțumite de această soluție,
reclamantele C.A. și F.M. au promovat recursul de față, reiterând motivele din
fața instanței de fond.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000,
„beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care în
perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6
martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.
Art. 2 din H.G. nr. 127/2002: „prin
persoană strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost
obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.
Prin Normele de aplicare a ordonanței,
aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă
localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,
refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca
urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, din actele depuse la
dosarul cauzei, reclamantele nu au făcut dovada că s-ar fi refugiat din
Basarabia, în România, după anul 1940 sau că ar fi domiciliat în Basarabia,
anterior anului 1940.
Este adevărat că legea prevede
posibilitatea părților de a uza de orice mijloc de probă în dovedirea
adevărului, inclusiv de martori, însă din depozițiile acestora nu rezultă că ar
fi cunoscut direct situația recurentelor, așa încât afirmațiile acestora sunt
neconcludente.
Examinând și din oficiu hotărârea
atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se
existența nici unui motiv de casare, instanța de fond pronunțând o hotărâre
legală și temeinică, recursul declarat de C.A. și F.M. urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.A.
și F.M. împotriva sentinței civile nr. 159 din 26 martie 2004, a Curții de Apel
Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 ianuarie 2005.