ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 aprilie 2005, reclamantul L.M. chemat în judecată pe Primarul municipiului Timișoara, solicitând anularea dispoziției nr. 858 din 9 martie 2005, prin care s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Timișoara, trecut în proprietatea Statului, în 1985, în baza Decretului nr. 223/1974. În cadrul cererii, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 14 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003. Prin încheierea din 9 august 2005, Tribunalul Timiș, secția civilă, a dispus sesizarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea excepției de nelegalitate.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 360 din 5 decembrie 2005, a admis excepția și a constatat nelegalitatea prevederilor art. 14 lit. b) din H.G. nr. 498/2003. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât stabilesc că nu este abuzivă preluarea imobilului de către stat, ca urmare a înstrăinării formale de către persoana care a formulat cerere de plecare definitivă din țară, cu plata unei despăgubiri stabilite de stat. Împotriva sentinței au declarat recurs, Guvernul României și Primarul municipiului Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unor prevederi din H.G.

nr. 498/2003, act administrativ normativ, întrucât, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai legalitatea unui act administrativ individual poate fi cercetată pe această cale. Pe fondul cauzei, cei doi pârâți au susținut că Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 nu fac altceva decât să interpreteze prevederile generale ale art. 1 din Legea nr. 10/2001, explicând noțiunea de imobil preluat în mod abuziv, în raport cu dispozițiile Decretului nr. 223/1974. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Excepția inadmisibilității atacării unui act administrativ cu caracter normativ pe calea excepției de nelegalitate, a fost în mod corect respinsă de instanța de fond, având în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care permit cercetarea legalității unui act administrativ unilateral, astfel cum este cel definit potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din lege - cu caracter normativ sau individual. Apare ca neîntemeiată și critica privind greșita reținere a nelegalității prevederilor art. 14 lit. b) din H.G. nr. 498/2003, potrivit cărora în situația în care imobilele au fost preluate cu plată în baza Decretului nr. 223/1974, urmează a se considera că preluarea nu a fost abuzivă, persoana fiind îndestulată rezonabil din prețul primit sau având vocația de a fi îndestulată rezonabil, dacă înstrăina imobilul, înainte de formalizarea intenției de a părăsi țara.

Potrivit Legii nr. 10/2001, calificarea ca fiind o preluare abuzivă a unui imobil, în sensul existenței sau inexistenței unui titlu valabil, constituie atributul exclusiv al instanței judecătorești, actul normativ prevăzând că prin noțiunea de imobil preluat abuziv se poate înțelege și imobilul preluat cu titlu valabil, în condițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, caz în care persoana care a înstrăinat locuința, conform art. 2 din Decretul nr. 223/1974, își păstrează calitatea de proprietar.

Textul menționat din legea privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, stabilește că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, și bunurile dobândite de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea Statului, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării. Instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, pot fi considerate a fi preluate abuziv, nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil, ci și cele preluate în baza unui titlu valabil, împrejurare în raport cu care prevederile art. 14 lit. b) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, modifică esențial dispozițiile actului normativ în executarea căruia au fost emise. Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Guvernul României și Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 360/PI din 5 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.