ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1869/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

30 septembrie 2005 reclamanta SC L.O. SRL București cheamă în judecată pe

pârâta SC M. SRL Dobrești solicitând instanței să dispună rezilierea

antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005 pentru

neplata prețului, obligarea pârâtei la plata unei penalități zilnice stabilită

contractual de 15 euro, calculată de la momentul scadenței plății, 2 februarie

2005 și până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința comercială nr.

970 din 16 martie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

respinge excepția inadmisibilității și excepția prematurității invocate de

pârâtă, admite în parte acțiunea reclamantei, dispune rezoluțiunea

antecontractului de vânzare cumpărare nr. 83 din 2 februarie 2005, respinge

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de

întârziere ca neîntemeiată, cu 1.508,3 lei cheltuieli de judecată în sarcina

pârâtei, reținând că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare

întrucât pârâta nu și-a executat obligația contractuală de plată a prețului,

iar reclamanta a notificat-o în acest sens, precum și că în cauză nu se poate

aplica dispoziția contractuală ce se referă la daunele interese moratorii,

întrucât, solicitându-se rezoluțiunea contractului, partea putea solicita cel

mult daune interese compensatorii ca urmare a desființării acestuia din culpa

pârâtei, daune ce ar reprezenta prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, dar

că în cauză aceasta nu a făcut dovada prejudiciului cauzat prin neexecutarea

contractului de către pârâtă.

Prin decizia comercială nr. 458

din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței

de fond, reținând că, deși a fost citată cu mențiunea expresă de a achita o

taxă de timbru de 6 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, apelanta nu

s-a conformat dispoziției legale privind timbrarea cererii formulate.

Împotriva deciziei

menționate pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de

art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și rejudecarea fondului,

cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului său

recurenta pârâtă arată că, întrucât instanța de apel nu a dat curs cererii sale

de amânare depusă în scris, anterior primului termen, pentru lipsă de apărare,

i-a fost încălcat flagrant dreptul la apărare, instanța în mod greșit

nediscutând menționata cerere sub motiv că aspectul netimbrării apelului are

prioritate, încălcând astfel și dispozițiile art. 17 C. proc. civ. și, cu

încălcarea și a principiului contradictorialității primind numai concluziile

reclamantei intimate.

Mai arată recurenta că,

alegând sediul procedural la sediul apărătorului care era internat în spital la

momentul citării, nu a intrat în posesia citației care avea mențiunea

timbrajului, cu atât mai mult cu cât la adresa indicată în citație cabinetul

avocatei încetase să funcționeze din luna mai 2006.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor

dosarului rezultă că în declarația de apel înregistrată la 8 mai 2006 pârâta a

menționat sediul ales în vederea îndeplinirii actelor de procedură la cabinet

individual de avocat E.B. din București, sector 5, adresă a cărei modificare

s-a comunicat instanței de apel abia la 20 septembrie 2001, după emiterea

citației în posesia căreia, de altfel, pârâta apelantă se afla înainte de

această dată, așa cum rezultă din cererea de amânare, depusă la dosar , din

care reiese cunoașterea de către pârâta apelantă, recurenta de față, a

termenului de judecată din 21 septembrie 2006.

Or prin citația în care se

indica drept termen de judecată data de 21 septembrie 2006 era menționată

expres și obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 6 lei și timbru

judiciar în valoare de 0,15 lei, obligație pe care apelanta nu a înțeles să o

îndeplinească. De altfel, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art.

9 alin (1) din O.G. nr. 32/1995 taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar

se achită anticipat sub sancțiunea anulării cererii, conform art. 20 alin (3)

din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin (2) din O.G. nr. 32/1995, obligație, de

asemenea, neexecutată de pârâtă.

Astfel fiind, în mod

întemeiat instanța de apel a anulat apelul pârâtei ca netimbrat.

Pârâta recurentă își

întemeiază recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

criticând instanța de apel pentru nelegala sa citare pentru termenul din 21

septembrie 2006, pentru neexaminarea cererii sale de amânare depusă la dosar

și, ca urmare, pentru nerespectarea dreptului său la apărare.

Criticile nu sunt întemeiate

și urmează a fi respinse.

Așa cum rezultă din actele

dosarului citarea s-a făcut la 6 iunie 2006, la sediul indicat în declarația de

apel, noua adresă fiind comunicată abia la 20 septembrie 2006, deci ulterior

emiterii citației, iar recurenta pârâtă cunoștea la data de 20 septembrie 2007

termenul din 21 septembrie 2006, cum rezultă din cererea de amânare depusă la

dosar, astfel că avea posibilitatea îndeplinirii obligației legale de timbrare

a apelului.

În mod corect instanța de

apel a dat prioritate aspectului timbrării, întrucât dacă cererea adresată instanței

nu este timbrată, aceasta urmează a fi anulată conform dispozițiilor art. 20 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. 32/1995, astfel că

orice altă cerere în cauză, inclusiv cererea de amânare pentru lipsa de

apărare, nu mai poate fi primită și, în consecință, nici examinată de către

instanță, nepunându-se, în această ipoteză, problema nerespectării dreptului la

apărare.

Față de cele de mai sus,

recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei instanței de apel

urmează a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC M. SRL Furești - Dobrești, jud. Argeș împotriva

deciziei nr. 458 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2007.