ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul D.P. a chemat în

judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 15177/31 din 4

iulie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să-i recunoască

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, din motive etnice,

familia a fost nevoită să se refugieze din orașul Botoșani, în localitatea

Vălenii de Munte.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1933 din

23 noiembrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamant,

reținând că aceasta nu a dovedit persecuția etnică invocată, întrucât

declarațiile martorilor B.A. și D.V. nu au putut fi coroborate cu nici un act

oficial (acte de la Arhivele Naționale, situație imobiliară, buletin de

evacuare, etc.).

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut, în esență, că

în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, împreună cu familia, a fost

strămutat din motive etnice (etnice germană), din localitatea de domiciliu, în

Vălenii de Munte.

A susținut că în mod greșit,

instanța de fond nu i-a acordat drepturile prevăzute de lege, pentru această

categorie de persoane, întrucât fratelui său i-au fost acordate aceste drepturi,

iar din fișa de refugiat - carnetul de identitate nr. 2874/932, a tatălui său

și distribuirea a 4 foi de drum pentru familia sa, rezultă că și el a avut

această calitate (de refugiat).

Recursul este fondat, urmând să fie

admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care,

în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la data de 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Dovada îndeplinirii condițiilor

cerute de lege se face cu acte și se completează prin orice mijloace de probă,

conform prevederilor art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a

fost modificată.

În cauză, din declarațiile

martorilor B.A. și D.V., rezultă că reclamantul s-a refugiat, din motive etnice,

din Botoșani, în Vălenii de Munte, județul Prahova.

De asemenea, din adresa nr. 883 din

15 decembrie 2004, rezultă că tatăl reclamantului, respectiv, D.I. figurează în

evidențele referitoare la refugiații din Moldova și Bucovina stabiliți în

județul Prahova, în perioada 1940 - 1945, iar din hotărârea nr. 1008/10/2003

rezultă că numitului I.D. (fratele reclamantului) i-au fost acordate drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, tocmai în considerarea calității de persoană

strămutată.

Față de cele ce preced, se constată

că recursul este fondat, urmând să fie admis, în sensul modificării în tot a

sentinței atacate și pe cale de consecință, a anulării hotărârii nr. 15177/31

din 4 iulie 2005, emisă de pârâtă și a obligării acesteia să emită o nouă

hotărâre, prin care să constate perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, ca

fiind de persecuție etnică, reclamantul beneficiind de drepturile prevăzute de

actul normativ ce reglementează această materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.P.

împotriva sentinței civile nr. 1933 din 23 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința, anulează

hotărârea nr. 15177/31 din 4 iulie 2005, emisă de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului București.

Obligă intimata-pârâtă, la emiterea

unei noi hotărâri, prin care să constate perioada de persecuție etnică a

reclamantului, de la 15 martie 1944, până la 6 martie 1945, cu acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 februarie 2005.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2006.