ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 martie 2005, A.V. a chemat în judecată Primăria Zalău cerând anularea dispoziției nr. 2890 din 18 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia din urmă să-i plătească, în baza Legii nr. 10/2001, echivalentul valoric, sub forma unor despăgubiri bănești, a imobilului situat în municipiul Zalău, compus din construcții și 1295 mp teren, identic cu pct. nr. 574/b/1 din C.F. Zalău și preluat de stat, prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950. Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința nr. 130 din 11 februarie 2005, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 717 din 24 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că, în speță, fiind vorba de construcții demolate și un teren ocupat, nerestituibil în natură, reclamantei i-au fost acordate, prin dispoziția atacată, măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 10 alin. (1) și (8) coroborat cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nemodificată, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare și acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital. Întrucât plata acestor măsuri reparatorii urmează regimul de conversie prevăzut de titlul VII a Legii nr. 247/2005, dreptul la despăgubiri invocat de reclamantă este supus acțiunii legii noi, de imediată aplicare.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs stăruind în obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești prevăzute de conținutul nemodificat al Legii nr. 10/2001. Recursul este nefondat. În principiu, legea nouă se aplică imediat situațiilor obiective (legale), adică acelor situații juridice al căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu , este avut în vedere momentul intrării în vigoare a legii noi, iar lato sensu , prezentul și viitorul ambele determinate prin prisma acestui moment și materializate fie în situații juridice care urmează să existe, să se modifice ori stinge, fie în fapte juridice pendinte ( tacta pendentia ) ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute ( facta futura ). În speță, dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut.

Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, în condițiile în care au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent potrivit legii vechi (titluri de valoare și acțiuni), prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, lege nouă, de imediată aplicare. Summa summarum , legea nouă determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și urm. din H.G. nr. 1095/2005 instituie noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Întrucât, în planul dreptului intertemporal, toate aceste dispoziții, de imediată aplicare, sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare.

Ca atare, pretențiile reclamantei la plata despăgubirilor, în condițiile legii vechi, sunt nefondate. Așa fiind, se impune soluția respingerii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.V. împotriva deciziei civile nr. 717/A din 24 august 2005 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2006.