ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7528/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1491 din 25

noiembrie 2005, Tribunalul Sălaj a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de

reclamanta M.E. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Zalău și, în

consecință, a modificat dispoziția nr. 3028/2004 a Primarului Municipiului

Zalău, în sensul că s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri bănești cu

privire la imobilul înscris în C.F. Zalău, nr. top 225/a, urmând ca valoarea

acestora să se stabilească de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru a da această soluție,

instanța de fond a reținut că, prin dispoziția menționată, s-a stabilit

valoarea echivalentă a imobilului, cu privire la care reclamanta a formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001, imposibil de restituit în natură, la suma

de 250.373.649 lei, la cursul mediu de 1 dolar SUA = 32.996 lei, la data de

ianuarie-noiembrie 2004, urmând să se acorde titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

S-a mai reținut că acțiunea

reclamantei este întemeiată, în baza art. 11 alin. (4), (5) și (7) din Legea

nr. 10/2001 republicată și art. 13 alin. (1) cap. III, Titlul VII din Legea nr.

247/2005, deoarece ea nu a contestat dispoziția sus amintită sub aspectul

măsurii reparatorii acordate, ci doar sub aspectul valorii imobilului

expropriat.

Atât reclamanta, cât și pârâtul au

declarat apel împotriva acestei hotărâri.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 50/A

din 6 februarie 2006 a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului

Zalău și a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Sentința a fost schimbată în parte,

în sensul că a fost respinsă în întregime plângerea reclamantei și a fost

păstrată dispoziția din sentință referitoare la admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța de apel a reținut că apelul

pârâtului este întemeiat, instanța de fond pronunțându-se

ultra petita

.

Examinând obiectul cererii deduse

judecății, instanța de fond era obligată să se pronunțe strict asupra acestei

solicitări, ea neputând să schimbe felul măsurii reparatorii stabilite în

favoarea reclamantei, din titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, cu despăgubiri bănești, sub acest aspect soluția

primei instanțe fiind nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 129 alin.

final C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerile

reclamantei, instanța de apel a constatat că sunt nefondate.

Împrejurarea că reclamanta nu este

mulțumită de cuantumul valorii echivalente a imobilului imposibil de restituit

în natură și cu privire la care urmează să i se acorde titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, nu poate fi cenzurată

decât în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, în

condițiile și prin procedura reglementată de art. 16-20 din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 raportat la art. 13 din același act normativ.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, prin care, în esență, contestă valoarea

despăgubirilor oferite pentru imobilul expropriat, considerând că sunt

derizorii, respectiv 250 milioane lei pentru un imobil evaluat de experți la

peste 900 milioane lei.

Recursul este nefondat.

Așa cum, în mod corect a reținut

instanța de apel, solicitarea reclamantei de majorare a cuantumului măsurilor

reparatorii ce au fost stabilite în favoarea sa prin Dispoziția nr. 3028/2004,

sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare, intră sub incidența art. 13, 16-20 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005, în acest moment instanța de judecată neputând direct să stabilească

un alt cuantum al acestor măsuri reparatorii, fără ca prin aceasta să nu se

substituie prerogativelor conferite Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, singura abilitată, prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să

cenzureze măsurile reparatorii acordate persoanelor îndreptățite, în situația

imobilelor imposibil de restituit în natură, prin raportare și la prevederile

art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 10 pct. 8 lit. b) din Normele

metodologice.

Analizarea și stabilirea cuantumului

final al despăgubirilor ce vor fi acordate persoanelor îndreptățite este

atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Prin art. 16 al aceluiași act

normativ se reglementează obligația entităților investite cu soluționarea

notificărilor să predea dispozițiile emise, în care s-au consemnat sume ce

urmează a fi acordate ca despăgubire, cu valoare de propunere, Secretariatului

Comisiei Centrale, urmând a se proceda la o nouă analiză a dosarelor, pentru a

se verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și, în

continuare, la o nouă evaluare a imobilului, raportul final de evaluare urmând

să conțină cuantumul despăgubirilor.

Rezultă, deci, că procedura de

acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură

este diferită, sumele stabilite prin dispozițiile entitățile juridice investite

cu soluționarea notificărilor, emise până la data intrării în vigoare a Legii

nr. 247/2005, având valoarea unor propuneri, ele vor fi cenzurate de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta fiind autoritatea competentă

să stabilească cuantumul final al despăgubirilor.

Față de argumentele de mai sus,

recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

M.E. împotriva deciziei nr. 50/A din 6 februarie 2006 pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.