ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7528/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1491 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul Sălaj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.E. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Zalău și, în consecință, a modificat dispoziția nr. 3028/2004 a Primarului Municipiului Zalău, în sensul că s-a constatat dreptul reclamantei la despăgubiri bănești cu privire la imobilul înscris în C.F. Zalău, nr. top 225/a, urmând ca valoarea acestora să se stabilească de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a da această soluție, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția menționată, s-a stabilit valoarea echivalentă a imobilului, cu privire la care reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, imposibil de restituit în natură, la suma de 250.373.649 lei, la cursul mediu de 1 dolar SUA = 32.996 lei, la data de ianuarie-noiembrie 2004, urmând să se acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. S-a mai reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, în baza art. 11 alin. (4), (5) și (7) din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 13 alin. (1) cap. III, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece ea nu a contestat dispoziția sus amintită sub aspectul măsurii reparatorii acordate, ci doar sub aspectul valorii imobilului expropriat.

Atât reclamanta, cât și pârâtul au declarat apel împotriva acestei hotărâri. Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin decizia nr. 50/A din 6 februarie 2006 a admis apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Zalău și a respins ca nefondat apelul reclamantei. Sentința a fost schimbată în parte, în sensul că a fost respinsă în întregime plângerea reclamantei și a fost păstrată dispoziția din sentință referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.

Instanța de apel a reținut că apelul pârâtului este întemeiat, instanța de fond pronunțându-se ultra petita . Examinând obiectul cererii deduse judecății, instanța de fond era obligată să se pronunțe strict asupra acestei solicitări, ea neputând să schimbe felul măsurii reparatorii stabilite în favoarea reclamantei, din titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu despăgubiri bănești, sub acest aspect soluția primei instanțe fiind nelegală, întrucât încalcă prevederile art. 129 alin. final C. proc. civ. În ceea ce privește susținerile reclamantei, instanța de apel a constatat că sunt nefondate.

Împrejurarea că reclamanta nu este mulțumită de cuantumul valorii echivalente a imobilului imposibil de restituit în natură și cu privire la care urmează să i se acorde titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, nu poate fi cenzurată decât în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, în condițiile și prin procedura reglementată de art. 16-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 raportat la art. 13 din același act normativ. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, prin care, în esență, contestă valoarea despăgubirilor oferite pentru imobilul expropriat, considerând că sunt derizorii, respectiv 250 milioane lei pentru un imobil evaluat de experți la peste 900 milioane lei.

Recursul este nefondat. Așa cum, în mod corect a reținut instanța de apel, solicitarea reclamantei de majorare a cuantumului măsurilor reparatorii ce au fost stabilite în favoarea sa prin Dispoziția nr. 3028/2004, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, intră sub incidența art. 13, 16-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în acest moment instanța de judecată neputând direct să stabilească un alt cuantum al acestor măsuri reparatorii, fără ca prin aceasta să nu se substituie prerogativelor conferite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, singura abilitată, prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să cenzureze măsurile reparatorii acordate persoanelor îndreptățite, în situația imobilelor imposibil de restituit în natură, prin raportare și la prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 10 pct. 8 lit. b) din Normele metodologice.

Analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce vor fi acordate persoanelor îndreptățite este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru. Prin art. 16 al aceluiași act normativ se reglementează obligația entităților investite cu soluționarea notificărilor să predea dispozițiile emise, în care s-au consemnat sume ce urmează a fi acordate ca despăgubire, cu valoare de propunere, Secretariatului Comisiei Centrale, urmând a se proceda la o nouă analiză a dosarelor, pentru a se verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și, în continuare, la o nouă evaluare a imobilului, raportul final de evaluare urmând să conțină cuantumul despăgubirilor.

Rezultă, deci, că procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură este diferită, sumele stabilite prin dispozițiile entitățile juridice investite cu soluționarea notificărilor, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, având valoarea unor propuneri, ele vor fi cenzurate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta fiind autoritatea competentă să stabilească cuantumul final al despăgubirilor. Față de argumentele de mai sus, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de M.E. împotriva deciziei nr. 50/A din 6 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.