ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 555/2008 pronunțată la data

de 10 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta

K.C.V. în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților  și a

dispus anularea Deciziei nr. 145/2008 emisă de cea de-a doua pârâtă, respingând

restul capetelor de cerere formulate.

Obiectul cererii de chemare în

judecată l-a constituit anularea deciziei nr. 145 din 10 martie 2008 de

modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007 emisă de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtelor să emită în favoarea reclamantei

titlu de plată pentru suma de 500.000 lei numerar precum și respectare

numărului de ordine 02160 pentru plata în numerar a despăgubirilor, cu

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că în baza sentinței civile nr. 958 din 24

iunie 2006 a Tribunalului Sălaj, devenită irevocabilă prin nerecurare, Primarul

Municipiului Zalău a emis Decizia nr. 432 din 1 martie 2006 prin care reclamantei

i s-au acordat titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare pentru suma de 581.950 lei, pentru cota de 1/3 parte din imobilele înscrise

în C.F. și C.F. Zalău.

Prin decizia nr. 1015 din 25

iulie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în

favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma de 581.950 lei, iar reclamanta

a înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cererea

de opțiune din 29 noiembrie 2007, prin care a optat pentru despăgubirea în

numerar la valoarea maximă de 500.000 lei și titlu de conversie pentru suma de

81.950 lei, iar în baza acestei opțiuni, pârâta a emis Decizie nr. 1455 din 13

decembrie 2007 – titlu de conversie, decizie care ulterior a fost modificată

prin Decizie nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a emis titlu de conversie în

cuantum de 415.283,34 lei, reprezentând un număr total de 415.283 acțiuni la o

valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, modificare justificată prin

aplicarea dispozițiilor art. 18

5

alin. (1) lit. b) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Reține instanța de fond că

textul de lege invocat de pârâtă pentru a justifica emiterea deciziei nr. 145/10

martie 2008, modificatoare a deciziei inițiale nr. 1455 din 13 decembrie 2007,

are în vedere situația în care pentru mai multe persoane îndreptățite s-a emis un

titlu de despăgubire comun,situație în care succesorilor, în funcție și de cota

de moștenire prevăzută de lege, li se cuvine și cota corespunzătoare din titlul

de despăgubire, din partea convertibilă în acțiuni.

Reclamatei i s-a recunoscut calitatea

de persoană îndreptățită pentru cota de 1/3 parte din imobilele respective, în

calitate de succesoare, nepoată de frate a defunctului proprietar tabular K.I.G.,

decizia inițială fiind emisă, ca un titlu individual în considerarea dispozițiilor

art. 17, teza I-a din Titlul VII, Cap. V al Legii nr. 247/2005, iar pârâta nu a

probat că emiterea Deciziei nr. 145/2008 a fost generată de faptul

identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3

din imobil, față de care să se fi emis o altă decizie de restituire.

Concluzionează instanța de fond

că întrucât reclamanta are calitatea de titular individual al titlului de

despăgubire, incidente sunt dispozițiile art. 18 alin. (3) și nu dispozițiile art.

18

5

din Legea nr. 247/2005 avute în vedere de pârâtă cu prilejul

emiterii deciziei nr. 145/2008.

Cu privire la excepția

lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut că

față de obiectul cererii de chemare în judecată – respectarea dreptului de

opțiune al reclamantei – plângerea prealabilă nu era necesară, excepția

invocată fiind deci neîntemeiată.

În privința capătului de

cerere privind obligarea pârâtei la respectarea numărului de ordin pentru plata

în numerar a despăgubirilor, instanța de fond a reținut că acesta este prematur

formulat, nefiind dovedit că pârâta ar tergiversa acordarea drepturilor legale cuvenite

reclamantei, acest lucru datorându-se faptului că procedura de acordare a

despăgubirilor s-a desfășurat într-un timp lung, care a inclus și perioada de judecată

pentru stabilirea calității de persoană îndreptățită.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, cele două pârâte, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor susține prin motivele de recurs formulate, că în mod

greșit instanța de fond a respins excepția invocată privind lipsa calității

procesuale pasive în ceea ce o privește în acest proces.

Precizează recurenta că nu

Comisia Centrală a emis Decizia nr. 145/2008, (această entitate neavând atribuții

de a emite titluri de conversie) aceasta neavând nici obligația de a emite

titluri de plată și de a acorda despăgubiri în numerar precum și de a efectua plata

despăgubirilor bănești, ci Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Mai mult decât atât, arată

recurenta, Decizia nr. 145/2008 a fost emisă de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, motiv pentru care nu se impunea menținerea sa în

cauză.

A solicitat admiterea recursului

și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate.

Recurenta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, susține prin motivele de recurs formulate,

următoarele:

- în mod greșit instanța de

fond a respins excepția ce a invocat-o, respectiv excepția lipsei procedurii

administrative prealabile, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 9 din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care la rândul lor fac trimitere la

condițiile impuse de Legea contenciosului administrativ, în speță respectarea

prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea efectuării

procedurii prealabile înainte ce reclamanta să se adreseze  instanței de

judecată.

- pe fondul cauzei, susține

recurenta, instanța de fond numai printr-o interpretare greșită a dispozițiilor

legale incidente în cauză a ajuns la concluzia ca Decizia nr. 145 din 10 martie

2008 emisă de A.N.R.P. este nelegală și a dispus anularea ei. Această decizie prin

care s-a modificat decizia inițială nr. 1455 din 13 decembrie 2007 a avut în

vedere dispozițiile art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care

prevede și ipoteza în care „obiectul cererilor de restituire, deși identic, a

fost disjuns, pretențiile de restituire fiind soluționate de entități diferite,

dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire”,

precum și faptul că reclamantei – intimate i s-au acordat despăgubiri în

cuantum de 5.819.500.000 lei (581.950 RON) pentru cota de 1/3 parte din

imobilul teren și construcții extratabulare.

- în calitate de emitent al Deciziei

nr. 145/2008, modificatoare a deciziei inițiale, nu era obligată și nici nu era

necesar să probeze faptul că emiterea deciziei de modificare a  fost generată

de faptul identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei

de 2/3 din imobil, față de care să se fi emis o altă decizie de restituire,

aceasta în condițiile în care cel care solicită o pretenție (în speță

reclamanta) trebuie să o și justifice.

S-a solicitat admiterea recursului,

în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii

pentru lipsa plângerii administrative prealabile, iar în subsidiar respingerea

acțiunii ca neîntemeiate.

Reclamanta-intimată a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate și păstrarea

în tot a hotărârii atacate prin care instanța de fond a dispus anularea

deciziei nr. 145/2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Analizând recursurile formulate,

prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente

cauzei, Înalta Curte le va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Cu privire la recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Deși prin întâmpinarea formulată,

această pârâtă chemată inițial în judecată de reclamantă, a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra

acestei excepții, pârâta fiind menținută în cauză, sentința fiind pronunțată în

contradictoriu și cu aceasta.

Omisiunea instanței de fond

este cu atât mai evidentă cu cât la termenul din 12 iunie 2008 a admis cererea formulată

de reclamanta - intimată prin care a arătat că înțelege să-și extindă acțiunea față

de emitentul actului a cărei anulare o solicită, respectiv Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților.

Argumentele aduse de

recurentă în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive sunt întemeiate.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor are atribuții numai în privința emiterii deciziilor

conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și

după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor,

prevăzute în Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor art. 18

alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007,

„după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată”.

În speță decizia contestată

de reclamanta-intimată reprezintă un titlu de conversie emis de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, această pârâtă având calitate procesuală

pasivă dat fiind că este emitentul actului contestat.

În consecință, recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a fi

admis, iar sentința instanței de fond modificată în sensul admiterii excepției

lipsei calității procesuale pasive a acesteia.

Cu privire la recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Primul motiv de recurs ce

vizează greșita rezolvare a excepției lipsei procedurii prealabile de către

instanța de fond prin respingerea acesteia, este nefondat.

Articolul 19 din Titlul VII

din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere recurenta în justificarea

excepției invocate se referă în mod expres la „deciziile adoptate de  către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care pot fi atacate cu

contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în

contradictoriu cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor”.

Cât privește decizia emisă

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, legea nu adoptă o

reglementare similară în sensul de a putea fi contestată în condițiile legii

contenciosului administrativ.

Cu alte cuvinte pentru

promovarea unei acțiuni în instanță împotriva unor astfel de decizii, care reprezintă

de fapt un titlu de conversie, legea nu instituie obligativitatea respectării condițiilor

impuse de Legea contenciosului administrativ – cum ar fi procedura administrativă

prealabilă prevăzută de art. 7 din Lege.

Mențiunea cuprinsă în art. 2

din decizia contestată referitoare la posibilitatea atacării deciziei în

condițiile Legii contenciosului administrativ, nu obligă la îndeplinirea

procedurii prealabile prevăzute în art. 7, cât vreme legiuitorul prin legea

specială nu a prevăzut în mod expres acest lucru, așa cum în mod eronat susține

recurenta-pârâtă. Celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei sunt întemeiate,

astfel cum se va arăta în continuare.

Prin dispoziția nr. 432/1

martie 2006 emisă de Primăria Municipiului Zalău au fost acordate măsuri

reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cuantum de 5.819.500.500

ROL în favoarea intimatei-reclamante, această dispoziție vând în vedere

sentința civilă nr. 958 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Sălaj, potrivit căreia

s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/3 parte pentru

imobilele formate din construcții extratabulare și teren evidențiate în C.F.,

intimata - reclamantă fiind moștenitoare în calitate de nepoată de frate a

proprietarului K.I.G.

Având în vedere opțiunea

intimatei - reclamante, de emitere a unui titlu de plată în sumă de 500.000 lei,

precum și cuantumul despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 1015 din 25 iulie

2006 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. - Direcția

pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, a emis titlul de conversie nr. 1455

din 13 decembrie 2007 în cuantum de 81.950 lei, reprezentând un număr total de

81.950 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, ulterior

acest titlu fiind modificat prin decizia nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a

fost emis titlul de conversie în cuantum de 415.283,34 lei, contestat de către

intimata - reclamantă.

Decizia contestată este temeinică

și legală, astfel încât instanța de fond în mod nejustificat a dispus anularea ei.

Potrivit art. 3 lit. h) din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama

statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra

statului român, de a primi în numerar o sumă de maxim 500.000 lei (...) suma de

până la 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de despăgubire, cu

mențiunea că în ipoteza în care obiectul cererilor de restituire, deși identic,

a fost disjuns, pretențiile de restituire fiind  soluționate de  entități

diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de

despăgubire”.

Având în vedere prevederile

acestui text de lege și cum despăgubirea acordată intimatei-reclamantei în

cuantum de 581.950 RON reprezintă cota de 1/3 parte din imobilul teren și

construcții extratabulare, conform sentinței civile nr. 958/2005 a Tribunalului

Sălaj, ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 432 din 1 martie 2006 a Primarului

Municipiului Zalău, iar Titlul de plată emis în favoarea intimatei-reclamante cuprinde

despăgubiri în numerar pentru suma de 166.666,66 lei (500.000/3), pentru

diferența până la concurența sumei de 581.950 lei, autoritatea-pârâtă a emis Decizia

nr. 145 din 10 martie 2008 de modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007,

reprezentând un Titlu de conversie în cuantum de 415.283,34, pentru un număr

total de 415.283 acțiuni.

Dreptul de moștenire al

intimatei-reclamante, fiind reprezentat de cota de 1/3 parte din imobilul teren

și construcții extratabulare, îi dă dreptul la despăgubiri bănești, doar pentru

1/3 din imobil, și cum aceste drepturi se limitează la  o sumă maximă de 500.000

lei, în mod corect Titlul de plată este emis pentru suma de 166.666,66 lei,

astfel că pentru diferența de 415.283,31 lei în mod legal a fost emis titlul de

conversie prin decizia nr. 145/2008.

Fiind stabilit cu

certitudine faptul că intimata-reclamantă are doar cota parte de 1/3 din imobile,

ceea ce înseamnă că restul de 2/3 aparține altor moștenitori, este mai puțin

relevant faptul că nu au fost identificați titularii dreptului de restituire

pentru restul cotei de 2/3, față de care să se fi emis o altă decizie de

restituire.

Este necontestat faptul că

titlul de despăgubire al reclamantei este unui individual și nu colectiv dar

trebuie precizat că el se referă numai la o cotă de 1/3 parte din imobilul

teren și construcții extratabulare și nu la întregul imobil.

Rezultă astfel cu evidența

faptul că aplicabile sunt dispozițiile art. 18

5

lit. b) din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, conform cărora „Dacă aceeași persoană deține, singură

sau împreună cu alte persoane, titluri de despăgubire, având ca obiect același

imobil, și optează atât pentru primirea de titluri de plată, cât și pentru

primirea de titluri în conversie, titlul de plată se va emite până la concurența

sumei de 500.000 lei, indiferent de numărul titlurilor de despăgubire emise,

pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlurile de despăgubire și titlul

de plată emis, urmând a-i fi emis un titlu de conversie”.

Rezultă așadar că decizia contestată

a fost emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea legii, așa încât este legală

și temeinică, soluția instanței de fond de anulare a acesteia fiind greșită.

Urmează deci, ca în baza art.

312 C. proc. civ., recursul formulat de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, să fie admis, iar sentința atacată modificată în

tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Autoritatea Română

pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 555/2008 din

10 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată.

Admite excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Respinge acțiunea precizată

formulată de reclamantă în contradictoriu cu Autoritatea Română pentru

Restituirea Proprietăților - București, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.