ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 734/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 555/2008 pronunțată la data de 10 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta K.C.V. în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a dispus anularea Deciziei nr. 145/2008 emisă de cea de-a doua pârâtă, respingând restul capetelor de cerere formulate.

Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea deciziei nr. 145 din 10 martie 2008 de modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtelor să emită în favoarea reclamantei titlu de plată pentru suma de 500.000 lei numerar precum și respectare numărului de ordine 02160 pentru plata în numerar a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza sentinței civile nr. 958 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Sălaj, devenită irevocabilă prin nerecurare, Primarul Municipiului Zalău a emis Decizia nr. 432 din 1 martie 2006 prin care reclamantei i s-au acordat titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru suma de 581.950 lei, pentru cota de 1/3 parte din imobilele înscrise în C.F.

și C.F. Zalău. Prin decizia nr. 1015 din 25 iulie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma de 581.950 lei, iar reclamanta a înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cererea de opțiune din 29 noiembrie 2007, prin care a optat pentru despăgubirea în numerar la valoarea maximă de 500.000 lei și titlu de conversie pentru suma de 81.950 lei, iar în baza acestei opțiuni, pârâta a emis Decizie nr. 1455 din 13 decembrie 2007 – titlu de conversie, decizie care ulterior a fost modificată prin Decizie nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a emis titlu de conversie în cuantum de 415.283,34 lei, reprezentând un număr total de 415.283 acțiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, modificare justificată prin aplicarea dispozițiilor art. 18 5 alin. (1) lit. b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Reține instanța de fond că textul de lege invocat de pârâtă pentru a justifica emiterea deciziei nr. 145/10 martie 2008, modificatoare a deciziei inițiale nr. 1455 din 13 decembrie 2007, are în vedere situația în care pentru mai multe persoane îndreptățite s-a emis un titlu de despăgubire comun,situație în care succesorilor, în funcție și de cota de moștenire prevăzută de lege, li se cuvine și cota corespunzătoare din titlul de despăgubire, din partea convertibilă în acțiuni.

Reclamatei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită pentru cota de 1/3 parte din imobilele respective, în calitate de succesoare, nepoată de frate a defunctului proprietar tabular K.I.G., decizia inițială fiind emisă, ca un titlu individual în considerarea dispozițiilor art. 17, teza I-a din Titlul VII, Cap. V al Legii nr. 247/2005, iar pârâta nu a probat că emiterea Deciziei nr. 145/2008 a fost generată de faptul identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3 din imobil, față de care să se fi emis o altă decizie de restituire. Concluzionează instanța de fond că întrucât reclamanta are calitatea de titular individual al titlului de despăgubire, incidente sunt dispozițiile art. 18 alin. (3) și nu dispozițiile art. 18 5 din Legea nr. 247/2005 avute în vedere de pârâtă cu prilejul emiterii deciziei nr. 145/2008.

Cu privire la excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă, instanța de fond a reținut că față de obiectul cererii de chemare în judecată – respectarea dreptului de opțiune al reclamantei – plângerea prealabilă nu era necesară, excepția invocată fiind deci neîntemeiată. În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtei la respectarea numărului de ordin pentru plata în numerar a despăgubirilor, instanța de fond a reținut că acesta este prematur formulat, nefiind dovedit că pârâta ar tergiversa acordarea drepturilor legale cuvenite reclamantei, acest lucru datorându-se faptului că procedura de acordare a despăgubirilor s-a desfășurat într-un timp lung, care a inclus și perioada de judecată pentru stabilirea calității de persoană îndreptățită.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, cele două pârâte, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susține prin motivele de recurs formulate, că în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive în ceea ce o privește în acest proces. Precizează recurenta că nu Comisia Centrală a emis Decizia nr. 145/2008, (această entitate neavând atribuții de a emite titluri de conversie) aceasta neavând nici obligația de a emite titluri de plată și de a acorda despăgubiri în numerar precum și de a efectua plata despăgubirilor bănești, ci Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Mai mult decât atât, arată recurenta, Decizia nr. 145/2008 a fost emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, motiv pentru care nu se impunea menținerea sa în cauză. A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate. Recurenta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susține prin motivele de recurs formulate, următoarele: - în mod greșit instanța de fond a respins excepția ce a invocat-o, respectiv excepția lipsei procedurii administrative prealabile, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 9 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care la rândul lor fac trimitere la condițiile impuse de Legea contenciosului administrativ, în speță respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea efectuării procedurii prealabile înainte ce reclamanta să se adreseze instanței de judecată.

- pe fondul cauzei, susține recurenta, instanța de fond numai printr-o interpretare greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză a ajuns la concluzia ca Decizia nr. 145 din 10 martie 2008 emisă de A.N.R.P. este nelegală și a dispus anularea ei. Această decizie prin care s-a modificat decizia inițială nr. 1455 din 13 decembrie 2007 a avut în vedere dispozițiile art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevede și ipoteza în care „obiectul cererilor de restituire, deși identic, a fost disjuns, pretențiile de restituire fiind soluționate de entități diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire”, precum și faptul că reclamantei – intimate i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 5.819.500.000 lei (581.950 RON) pentru cota de 1/3 parte din imobilul teren și construcții extratabulare.

- în calitate de emitent al Deciziei nr. 145/2008, modificatoare a deciziei inițiale, nu era obligată și nici nu era necesar să probeze faptul că emiterea deciziei de modificare a fost generată de faptul identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3 din imobil, față de care să se fi emis o altă decizie de restituire, aceasta în condițiile în care cel care solicită o pretenție (în speță reclamanta) trebuie să o și justifice. S-a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa plângerii administrative prealabile, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate și păstrarea în tot a hotărârii atacate prin care instanța de fond a dispus anularea deciziei nr. 145/2008 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte le va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Cu privire la recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Deși prin întâmpinarea formulată, această pârâtă chemată inițial în judecată de reclamantă, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, pârâta fiind menținută în cauză, sentința fiind pronunțată în contradictoriu și cu aceasta. Omisiunea instanței de fond este cu atât mai evidentă cu cât la termenul din 12 iunie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta - intimată prin care a arătat că înțelege să-și extindă acțiunea față de emitentul actului a cărei anulare o solicită, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Argumentele aduse de recurentă în sprijinul excepției lipsei calității procesuale pasive sunt întemeiate. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuții numai în privința emiterii deciziilor conținând titlurile de despăgubire, atribuții care sunt exercitate în cadrul și după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată”.

În speță decizia contestată de reclamanta-intimată reprezintă un titlu de conversie emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, această pârâtă având calitate procesuală pasivă dat fiind că este emitentul actului contestat. În consecință, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a fi admis, iar sentința instanței de fond modificată în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia. Cu privire la recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Primul motiv de recurs ce vizează greșita rezolvare a excepției lipsei procedurii prealabile de către instanța de fond prin respingerea acesteia, este nefondat.

Articolul 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere recurenta în justificarea excepției invocate se referă în mod expres la „deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”. Cât privește decizia emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, legea nu adoptă o reglementare similară în sensul de a putea fi contestată în condițiile legii contenciosului administrativ. Cu alte cuvinte pentru promovarea unei acțiuni în instanță împotriva unor astfel de decizii, care reprezintă de fapt un titlu de conversie, legea nu instituie obligativitatea respectării condițiilor impuse de Legea contenciosului administrativ – cum ar fi procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Lege.

Mențiunea cuprinsă în art. 2 din decizia contestată referitoare la posibilitatea atacării deciziei în condițiile Legii contenciosului administrativ, nu obligă la îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în art. 7, cât vreme legiuitorul prin legea specială nu a prevăzut în mod expres acest lucru, așa cum în mod eronat susține recurenta-pârâtă. Celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei sunt întemeiate, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin dispoziția nr. 432/1 martie 2006 emisă de Primăria Municipiului Zalău au fost acordate măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cuantum de 5.819.500.500 ROL în favoarea intimatei-reclamante, această dispoziție vând în vedere sentința civilă nr. 958 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Sălaj, potrivit căreia s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/3 parte pentru imobilele formate din construcții extratabulare și teren evidențiate în C.F., intimata - reclamantă fiind moștenitoare în calitate de nepoată de frate a proprietarului K.I.G. Având în vedere opțiunea intimatei - reclamante, de emitere a unui titlu de plată în sumă de 500.000 lei, precum și cuantumul despăgubirilor stabilite prin decizia nr. 1015 din 25 iulie 2006 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P.

- Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, a emis titlul de conversie nr. 1455 din 13 decembrie 2007 în cuantum de 81.950 lei, reprezentând un număr total de 81.950 acțiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acțiune, ulterior acest titlu fiind modificat prin decizia nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a fost emis titlul de conversie în cuantum de 415.283,34 lei, contestat de către intimata - reclamantă. Decizia contestată este temeinică și legală, astfel încât instanța de fond în mod nejustificat a dispus anularea ei.

Potrivit art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă de maxim 500.000 lei (...) suma de până la 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de despăgubire, cu mențiunea că în ipoteza în care obiectul cererilor de restituire, deși identic, a fost disjuns, pretențiile de restituire fiind soluționate de entități diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire”.

Având în vedere prevederile acestui text de lege și cum despăgubirea acordată intimatei-reclamantei în cuantum de 581.950 RON reprezintă cota de 1/3 parte din imobilul teren și construcții extratabulare, conform sentinței civile nr. 958/2005 a Tribunalului Sălaj, ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 432 din 1 martie 2006 a Primarului Municipiului Zalău, iar Titlul de plată emis în favoarea intimatei-reclamante cuprinde despăgubiri în numerar pentru suma de 166.666,66 lei (500.000/3), pentru diferența până la concurența sumei de 581.950 lei, autoritatea-pârâtă a emis Decizia nr. 145 din 10 martie 2008 de modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007, reprezentând un Titlu de conversie în cuantum de 415.283,34, pentru un număr total de 415.283 acțiuni.

Dreptul de moștenire al intimatei-reclamante, fiind reprezentat de cota de 1/3 parte din imobilul teren și construcții extratabulare, îi dă dreptul la despăgubiri bănești, doar pentru 1/3 din imobil, și cum aceste drepturi se limitează la o sumă maximă de 500.000 lei, în mod corect Titlul de plată este emis pentru suma de 166.666,66 lei, astfel că pentru diferența de 415.283,31 lei în mod legal a fost emis titlul de conversie prin decizia nr. 145/2008. Fiind stabilit cu certitudine faptul că intimata-reclamantă are doar cota parte de 1/3 din imobile, ceea ce înseamnă că restul de 2/3 aparține altor moștenitori, este mai puțin relevant faptul că nu au fost identificați titularii dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3, față de care să se fi emis o altă decizie de restituire.

Este necontestat faptul că titlul de despăgubire al reclamantei este unui individual și nu colectiv dar trebuie precizat că el se referă numai la o cotă de 1/3 parte din imobilul teren și construcții extratabulare și nu la întregul imobil. Rezultă astfel cu evidența faptul că aplicabile sunt dispozițiile art. 18 5 lit. b) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, conform cărora „Dacă aceeași persoană deține, singură sau împreună cu alte persoane, titluri de despăgubire, având ca obiect același imobil, și optează atât pentru primirea de titluri de plată, cât și pentru primirea de titluri în conversie, titlul de plată se va emite până la concurența sumei de 500.000 lei, indiferent de numărul titlurilor de despăgubire emise, pentru diferența dintre valoarea înscrisă în titlurile de despăgubire și titlul de plată emis, urmând a-i fi emis un titlu de conversie”.

Rezultă așadar că decizia contestată a fost emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea legii, așa încât este legală și temeinică, soluția instanței de fond de anulare a acesteia fiind greșită. Urmează deci, ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să fie admis, iar sentința atacată modificată în tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și de Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 555/2008 din 10 iulie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Respinge acțiunea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăților - București, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.