ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9277/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

S.A.I. a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Zalău și a solicitat

anularea dispoziției nr. 1936 din 15 iunie 2004 a Primarului municipiului

Zalău.

Prin

acțiune se mai arată că în anul 1974 Primăria s-a obligat să îl despăgubească

cu un alt imobil (teren și clădire) pentru un imobil preluat de stat și înscris

în C.F. top 592/1. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar suma propusă prin

dispoziția atacată nu corespunde valorii reale.

Tribunalul

Sălaj, prin sentința civilă nr. 1692 din 1 noiembrie 2004 a respins ca

nefondată acțiunea reclamantului.

Instanța

a reținut că dispoziția nr. 1936 din 15 iunie 2004 emisă de Primarul

municipiului Zalău este în concordanță cu prevederile legale aplicabile (art.

11 din Legea nr. 10/2001 și a Normelor de aplicare) imobilul, teren și

construcție, a fost expropriat, restituirea în natură nu mai este posibilă,

pentru construcție au fost primite despăgubiri conform prevederilor legale

atunci în vigoare, iar pentru teren comisia internă a făcut o apreciere corectă

a valorii acestuia.

Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și

familie, prin decizia civilă nr. 520 din 6 mai 2005 a admis apelul declarat de S.A.I.

a schimbat sentința instanței de fond în tot, în sensul că a admis plângerea

formulată de reclamant împotriva dispoziției nr. 1936 din 15 iunie 2004 emisă

de Primăria municipiului Zalău pe care o anulează și stabilește că reclamantul

este îndreptățit la măsuri reparatorii în cuantum de 769.865.301 lei, sub formă

de despăgubiri bănești.

Instanța

de apel a reținut că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri

pentru teren și construcție. Pentru aceasta din urmă despăgubirea a primit-o

tatăl reclamantului. Astfel că măsurile reparatorii trebuiesc stabilite pentru

întregul imobil (construcție și teren). Acestea trebuiesc stabilite în bani

conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Zalău prin Primar,

invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se

susține, în esență, că pentru construcția expropriată în anul 1974 au fost

acordate despăgubiri calculate conform actelor normative atunci în vigoare,

deci cu respectarea prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. În ce

privește terenul s-a acordat suma de 96.519.150 lei care este mai mare decât

cea stabilită prin expertiza prezentată de reclamant. Prevederile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță. Fiind vorba de un imobil

expropriat sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 11 din actul normativ

citat. Faptul că tatăl reclamantului a ridicat suma de bani cuvenită drept

despăgubire nu echivalează cu neplata acesteia.

Recursul

se privește ca fondat.

Conform

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate

cere dacă hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii. În speță, Curtea de Apel Cluj a dat o astfel de hotărâre.

Prin

Decretul de expropriere nr. 170 din 29 august 1974 a fost expropriat de la

reclamant un imobil compus din teren în suprafață de 250 mp și construcție.

Aceasta a fost demolată iar terenul utilizat în totalitate. A fost stabilită o

despăgubire de 26.371,17 lei pentru construcție și 375 lei pentru teren, suma

de 26.746,17 lei a fost ridicată de S.J., tatăl reclamantului, la 18 ianuarie 1975.

Reclamantul nu a probat că în intervalul 1975, 15 iulie 2004 (data introducerii

contestației) a făcut demersuri pentru primirea despăgubirii primită de la

tatăl său. Nici prin contestație nu reclamă neprimirea despăgubirii ci numai

modicitatea acesteia solicitând să i se dea o altă clădire și teren de aceiași

valoare sau „să mă despăgubească valoric cu o sumă acceptabilă și reală”.

Problema

restituirii în natură sau a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

imobilele expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001.

După

cum s-a arătat, restituirea în natură nu este posibilă.

Conform

art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 valoarea construcțiilor expropriate în

vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data

exproprierii și se actualizează cu indicele de inflație la data plății

efective.

Potrivit

alin. (6) al aceluiași text de lege, valoarea terenurilor aparținând imobilelor

expropriate în vederea demolării se stabilesc potrivit actelor normative

aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Prevederile

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 stabilesc că pentru situațiile

prevăzute la alin. (4) (cazul lucrărilor pentru care s-a făcut exproprierea

ocupă funcțional întreg terenul afectat) măsurile reparatorii prin echivalent

constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital.

În

consecință, în cazul imobilelor expropriate prevederile art. 24 alin. (2) din

legea citată, nu sunt aplicabile.

(Textele

de lege citate au fost avute în vedere în redactarea în vigoare la data

soluționării litigiului prin hotărârea recurată).

Rezultă

din cele arătate că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea

greșită a Legii nr. 10/2001, în ce privește modul de calcul al măsurilor

reparatorii și acordarea acestora sub formă de despăgubiri bănești.

Față

de cele ce preced, recursul va fi admis, hotărârea atacată casată cu consecința

respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâta Primăria

Municipiului Zalău, prin Primar împotriva deciziei nr. 520/A din 6 mai 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Casează

decizia recurată și respinge apelul declarat de S.A.I. împotriva sentinței

civile nr. 1692 din 1 noiembrie 2004 a Tribunalului Sălaj, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.