ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7074/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 74 din 28

ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalului București, secția IV-a civilă, s-a

admis în parte contestația formulată de contestatorul H.R.G., în contradictoriu

cu intimații A.V.A.S. și SC L. SA; s-a anulat decizia nr. 1720 din 16 martie

2004, emisă de A.V.A.S. (fosta A.P.A.P.S.) și a fost obligată intimata la

emiterea unei noi decizii prin care să acorde contestatorului măsuri

reparatorii pentru 356 acțiuni la purtător, deținute de antecesorul său V.H. la

SC L. SA; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC L. SA și

s-a respins cererea completatoare formulată în contradictoriu cu această

intimată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la

restituire potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, însă aceasta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra tuturor acțiunilor solicitate, ci

numai pentru un număr de 356 de acțiuni dovedite prin copiile titlurilor de

proprietate depuse la dosar.

Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC L. SA, instanța de fond a apreciat că SC L. SA

nu are legitimare procesuală pasivă, ci A.V.A.S., care este emitentul deciziei

contestate precum și instituția căreia îi revine obligația de a acorda măsurile

reparatorii.

Împotriva acestei sentinței civile

au declarat apel contestatorul H.R.G. și A.V.A.S. criticând-o pentru

următoarele motive;

În apelul său, apelantul H.R.G. a

criticat sentința apelată sub aspectul acordării măsurilor reparatorii doar

pentru un număr de 356 acțiuni la purtător și nu pentru cele 672 acțiuni avute

de către antecesorul său la SC L. SA.

În apelul formulat, A.V.A.S., a

criticat sentința civilă apelată, apreciind că înscrisurile ce au însoțit

notificarea trimisă de reclamant (depuse și la dosarul cauzei) nu fac dovada

calității de acționar la data naționalizării a autorului acestuia, astfel cum

prevăd dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 și art. 32.1 din H.G. nr.

498/2003.

Prin decizia nr. 9/A din 13 ianuarie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr.

1408/CIV/2005, nr. nou 13234/2/2005, s-au respins ca nefondate ambele apeluri

pentru următoarele considerente:

În mod corect tribunalul, coroborând

probele administrate în cauză, a concluzionat că la data naționalizării,

antecesorul contratorului, H.V., deținea un număr de 356 de acțiuni la purtător

la F.H.L. Prin art. 32.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001 s-a prevăzut posibilitatea ca pentru dovedirea calității de acționar la

societăți comerciale care aveau emise acțiuni la purtător să se prezinte

titlurile originale, deoarece în cazul acestui tip de acțiuni transferul

dreptului de proprietate se făcea prin simpla tranzacțiune.

Astfel, chiar dacă acțiunile au fost

achiziționate de autorul contestatorului anterior anului 1948, la data

naționalizării fiind acțiuni la purtător se aflau la acesta, nefiind

tranzacționate.

Apelantul nu a făcut dovada, nici în

fața instanței de fond și nici în apel, cu privire la dreptul de proprietate al

autorului său, în ceea ce privește restul acțiunilor solicitate, criticile

sale, aduse hotărârii primei instanțe apărând, astfel, ca nefondate.

Nefondate au fost constatate și

criticile formulate de A.V.A.S., pentru considerentele mai sus expuse, pe de o

parte, iar pe de altă parte, pentru faptul că, în cuprinsul notificării

trimise, contestatorul a făcut referire la borderoul nr. 529/1943 precum și la

o serie de acțiuni deținute de autorul acestuia.

În cazul în care intimata nu era

convinsă de calitatea de acționar a autorului apelantului putea să-i pună în

vedere prezentarea originalelor la care acesta face referire, cu atât mai mult

cu cât, la data de 12 martie 2003, fila 21 dosar fond, apelantul a înaintat

actele doveditoarea în susținerea notificării emise în termenul Legii nr.

10/2001.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitatea potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, în dezvoltarea motivului de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că

decizia civilă recurată a fost dată cu încălcarea legii, deoarece intimatul nu

a depus actele doveditoare ale calității de acționar a autorului său la data

naționalizării, conform dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001,

republicată și art. 32.1 din H.G. nr. 498/2003.

De asemenea, conform dispozițiilor

imperative ale art. 3 alin. (1) pct. a din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin

echivalent, persoane fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod

abuziv.

Intimatul a depus la dosarul

administrativ acte aferente anilor 1939, 1943 și 1946, însă trebuia să depună

registrul cu evidența persoanelor care erau acționari la momentul

naționalizării și, de asemenea, bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie

1947, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Apelantul contestator nu a depus

acest înscris și nici înscrisuri privind numărul de acțiuni corespunzătoare

capitalului social la 31 decembrie 1947 și ponderea numărului acțiunilor

autorului său în totalul acțiunilor pentru a beneficia de prevederile Legii nr.

10/2001, și pentru a se putea calcula valoarea recalculată a acțiunilor.

S-a mai arătat că, pentru realizarea

procedurii administrative intimatul nu a depus actele doveditoare în termenul

legal, care a fost prelungit de mai multe ori și prin urmare această dovadă nu

poate fi făcută în faza judiciară, termenul de depunere a actelor în cursul

acestei proceduri fiind de decădere.

În aceste condiții, dispoziția

contestată este conformă cu legea.

Examinând decizia civilă recurată,

în raport de motivul de recurs, privind nelegalitatea deciziei civile recurate

întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța

constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia, în

consecință, pentru următoarele considerente:

Termenul de depunere a actelor

doveditoare în cursul procedurii administrative, prevăzute de art. 22 din Legea

10/2001, a fost prelungit de mai multe ori, prin acte normative ulterioare,

până la data de 1 iulie 2003.

Nu se poate primi susținerea

recurentei pârâte că termenul menționat este unul de decădere, deoarece

termenul respectiv este de recomandare, natura lui rezultând din nevoia

soluționării cu celeritate a unor astfel de cereri și nu din nevoia limitării

ori împiedicării formulării acestora.

Înscrisurile doveditoare putând fi

prezentate de persoana îndreptățită și în față instanței sesizate cu

contestație la decizia unității deținătoare a bunului.

Numai termenul pentru depunerea

notificării prevăzut de art. 21 din Legea 10/2001, este de decădere.

Prin urmare, critica formulată de

recurenta-pârâtă, în sensul că actele doveditoare ale notificării nu pot fi

depuse în faza judecății, este nefondată.

În această situație, legal au

apreciat instanțele de fond și apel că intimatul contestator a făcut dovada, în

faza judiciară, a dreptului de proprietate al autorului său asupra unui număr

de 356 acțiuni la purtător la F.H.L. , acțiuni ce au fost dobândite în

intervalul 1939-1946 și a calității sale de moștenitor al fostului proprietar,

fiind astfel îndeplinite cerințele art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

republicată, potrivit cărora „persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b),

respectiv, persoanele fizice asociați ai persoanei juridice care dețineau

imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod

abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv”, F.H.L. a fost preluată de stat prin naționalizare potrivit Legii nr.

119 din 11 iunie 1948.

În ce privește dovada dreptului de

proprietate al autorului intimatului contestator, legal au constatat instanțele

de fond și de apel că în cazul acțiunilor la purtător, transferul dreptului de

proprietate se făcea prin simpla tradițiune, art. 32.3 din H.G. 498/2003,

intimatul contestator depunând la dosar copii ale titlurilor la putător pentru

un număr de 365 acțiuni la purtător la F.H.L.

Pentru aceste considerente,

constatând că decizia civilă pronunțată este legală, instanța, în baza

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va dispune respingerea recursului

declarat de recurenta pârâtă A.V.A.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 9 A din 13 ianuarie 2006 a

Curții de Apel București, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2006.