ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2007

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24

ianuarie 2007, Curtea de Apel Pitești, în baza dispozițiilor art. 45 pct. 3 din

Legea nr. 302/2004, a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.S.

cu 30 zile, de la 30 ianuarie 2007 până la 28 februarie 2007, reținându-se că

temeiurile care au fundamentat această măsură impun în continuare privarea de

libertate, în raport cu consecințele extrem de grave ale faptelor pentru care

este cercetat de autoritățile italiene, modul de comitere a acestora și

persoana făptuitorului.

Împotriva acestei încheieri

în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând punerea

sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, nu există probe certe că ar fi săvârșit

infracțiunile pentru care este cercetat în Italia, iar cetățenii români nu pot

fi extrădați.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel Pitești, secția

penală, prin încheierea nr. 15F/ F-CC din 21 noiembrie 2006 pronunțată în

dosarul nr. 4519/46/2006, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a

persoanei extrădabile T.S. pe o durată de 18 zile, începând cu 21 noiembrie

2006 până la 8 decembrie 2006, măsură ce a fost prelungită succesiv până la

data de 28 februarie 2007.

Potrivit art. 45 alin. (5)

din Legea nr. 302/2004 modificată, în cursul soluționării cauzei, instanța, din

oficiu, va reexamina la fiecare 30 zile necesitatea menținerii arestării

provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu

măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Prima instanță a reținut

corect, în raport cu prevederile legale invocate, că prelungirea măsurii

arestării provizorii este necesară, persoana extrădabilă fiind cercetată de

autoritățile italiene pentru infracțiuni extrem de grave, tâlhărie, vătămare

corporală, viol, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impunând

în continuare privarea de libertate a recurentului.

Persoana extrădabilă a

susținut în recursul său că cetățenii români nu pot fi extrădați și, pe cale de

consecință, nu se mai impunea prelungirea măsurii arestării.

Critica formulată este

nefondată în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 302/2004 modificată

prin Legea nr. 224/2006, care prevăd condițiile în care pot fi extrădați

cetățenii români.

Față de cele expuse,

recursul apare ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 24

ianuarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4519/46/2006.

Obligă recurenta persoană

extrădabilă la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 februarie 2007.