ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 611/2007

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 ianuarie 2007, Curtea de Apel Pitești, în baza dispozițiilor art. 45 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.S. cu 30 zile, de la 30 ianuarie 2007 până la 28 februarie 2007, reținându-se că temeiurile care au fundamentat această măsură impun în continuare privarea de libertate, în raport cu consecințele extrem de grave ale faptelor pentru care este cercetat de autoritățile italiene, modul de comitere a acestora și persoana făptuitorului. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând punerea sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu există probe certe că ar fi săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în Italia, iar cetățenii români nu pot fi extrădați.

Recursul este nefondat. Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin încheierea nr. 15F/ F-CC din 21 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4519/46/2006, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile T.S. pe o durată de 18 zile, începând cu 21 noiembrie 2006 până la 8 decembrie 2006, măsură ce a fost prelungită succesiv până la data de 28 februarie 2007. Potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, în cursul soluționării cauzei, instanța, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 zile necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Prima instanță a reținut corect, în raport cu prevederile legale invocate, că prelungirea măsurii arestării provizorii este necesară, persoana extrădabilă fiind cercetată de autoritățile italiene pentru infracțiuni extrem de grave, tâlhărie, vătămare corporală, viol, temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impunând în continuare privarea de libertate a recurentului. Persoana extrădabilă a susținut în recursul său că cetățenii români nu pot fi extrădați și, pe cale de consecință, nu se mai impunea prelungirea măsurii arestării. Critica formulată este nefondată în raport cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006, care prevăd condițiile în care pot fi extrădați cetățenii români.

Față de cele expuse, recursul apare ca nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4519/46/2006. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2007.