ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1644/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 martie 2007 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4519/46/2006, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 invocată de persoana extrădabilă T.S. Conform art. 45 pct. 3 din Legea nr. 302/2004 a dispus prelungirea arestării provizorii a numitului T.S., cu încă 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2007 până la 29 aprilie 2007. În baza art. 29 pct. 5 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 303 pct. 6 C. proc.

pen., până la soluționarea excepției, a suspendat judecarea cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond investită cu soluționarea cererii de extrădare formulată de Ministerul Italian de Justiție a reținut că la termenul din 20 martie 2007, persoana extrădabilă, prin apărătorul său, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, acestea fiind considerate contrare dispozițiilor art. 23 din Constituția României. În atare condiții s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale și în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției invocată.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 au legătură cu obiectul dedus judecății, numitul T.S. fiind arestat provizoriu în cursul procedurii. De asemenea, excepția a fost invocată de persoana extrădabilă, prin apărătorul său, și deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, totuși aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale. Ca atare, s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea formulată, susținând însă că excepția invocată este neîntemeiată.

Astfel, în vederea extrădării, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, permite arestarea provizorie a persoanei extrădabile, art. 45 alin. (3) din lege, măsură care se circumscrie garanțiilor constituționale, deoarece poate fi dispusă numai de judecător, este reexaminată din oficiu la fiecare 30 de zile, durata totală a arestării este de maxim 180 zile putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Măsura arestării provizorii în vederea extrădării este identică cu măsura arestării preventive reglementată de art. 146 și următoarele C. proc. pen., având aceeași natură juridică. Raportându-se la dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanța de fond, a constatat legalitatea și temeinicia arestării provizorii aplicate numitului T.S.

în vederea extrădării sale, considerând că se impune prelungirea acesteia cu încă 30 de zile. Împotriva dispozițiilor cuprinse în încheiere, privind prelungirea arestării provizorii, a declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând casarea acesteia pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, s-a apreciat că încheierea este lovită de nulitatea absolută fiind încălcate dispozițiile privind compunerea instanței. Sub acest aspect s-a apreciat că cererea trebuia soluționată în complet format dintr-un singur judecător și nu în complet de doi judecători, invocându-se ca temei de text prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004. În același sens, recurentul, prin apărătorul său, a invocat greșita soluționare a cererii în Camera de consiliu, fiind obligatoriu ca aceasta să fie soluționată în ședință publică.

În ceea ce privește dispoziția privind prelungirea măsurii arestării provizorii, s-a reținut că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoana extrădabilă s-ar sustrage de la executarea hotărârii pronunțată de autoritățile judiciare din Italia iar pe de altă parte numitul T.S. a fost arestat de la 21 noiembrie 2006 nefiind justificată prelungirea acestei măsuri. Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În ceea ce privește compunerea completului investit cu soluționarea cererii de extrădare, Înalta Curte constată critica neîntemeiată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 „cauzele date, potrivit legii, în competența de prima instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în completul format dintr-un judecător cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale”. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 „la data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziție contrară se abrogă”, legiuitorul folosind ca tehnică juridică abrogarea expresă indirectă.

Interpretând dispozițiile legale enunțate, dispoziții cuprinse într-o lege organică intrată în vigoare ulterior Legii nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, rezultă că, începând cu data de 25 iulie 2005, judecarea cauzelor, date, potrivit legii, în primă instanță în competența curților de apel, se judecă în complet format dintr-un singur judecător. De asemenea, se constată că dispozițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 224/2006, astfel încât rămâne în vigoare modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005, cererile de arestare provizorie în vederea extrădării precum și cele de prelungire a acestei stări urmând a fi soluționate în complet format dintr-un singur judecător.

În sensul celor invocate anterior s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia nr. XXXVII din 11 decembrie 2006. Sub aspectul publicității, a doua critică invocată de recurent, Înalta Curte reține că legea procesual penală, art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată nu și cele referitoare la nepublicitatea acesteia, în acest caz putând opera doar nulitatea relativă. Nulitatea relativă este luată în considerare numai dacă a fost invocată de către cel căruia i s-a produs o vătămare în drepturile sale procesuale, acesta având obligația să dovedească existența vătămării produse prin încălcarea legii cu ocazia efectuării actului procesual sau procedural.

Cum recurentul nu a făcut o astfel de dovadă, critica acestuia, sub acest aspect, nu poate fi primită. În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea extrădării, în cursul soluționării cauzei, instanța, din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Cum în speță nu au intervenit alte elemente de natură a le modifica pe cele avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării, recurentul fiind urmărit de autoritățile judiciare italiene pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, vătămare corporală și sechestrare de procuror, Înalta Curte apreciază ca fiind legală dispoziția instanței de fond privind prelungirea arestării provizorii a numitului T.S.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 20 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, în dosarul nr. 4519/46/2006. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 20 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4519/46/2006. Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2007.