ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1644/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 martie

2007 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, în dosarul nr. 4519/46/2006, în baza art. 29 alin.

(4) din Legea nr. 47/1992 republicată, a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 302/2004 invocată de persoana

extrădabilă T.S.

Conform art. 45 pct. 3 din

Legea nr. 302/2004 a dispus prelungirea arestării provizorii a numitului T.S.,

cu încă 30 de zile, începând cu data de 31 martie 2007 până la 29

aprilie 2007.

În baza art. 29 pct. 5 din

Legea nr. 47/1992 raportat la art. 303 pct. 6 C. proc. pen., până la

soluționarea excepției, a suspendat judecarea cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond investită cu

soluționarea cererii de extrădare formulată de Ministerul

Italian de Justiție a reținut că la termenul din 20 martie 2007,

persoana extrădabilă, prin apărătorul său, a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională

în materie penală, acestea fiind considerate contrare dispozițiilor art.

23 din Constituția României.

În atare condiții s-a

solicitat sesizarea Curții Constituționale și în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea

judecării cauzei până la soluționarea excepției

invocată.

Cu privire la

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale,

instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 45 alin.

(3) din Legea nr. 302/2004 au legătură cu obiectul dedus judecății,

numitul T.S. fiind arestat provizoriu în cursul procedurii.

De asemenea, excepția a

fost invocată de persoana extrădabilă, prin apărătorul

său, și deși Curtea Constituțională s-a mai

pronunțat asupra constituționalității art. 45 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, totuși aceste dispoziții nu au fost declarate

neconstituționale.

Ca atare, s-a apreciat ca

fiind admisibilă cererea formulată, susținând însă că

excepția invocată este neîntemeiată.

Astfel, în vederea

extrădării, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, permite arestarea provizorie a

persoanei extrădabile, art. 45 alin. (3) din lege, măsură care

se circumscrie garanțiilor constituționale, deoarece poate fi

dispusă numai de judecător, este reexaminată din oficiu la

fiecare 30 de zile, durata totală a arestării este de maxim 180 zile

putând fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara.

Măsura arestării

provizorii în vederea extrădării este identică cu măsura

arestării preventive reglementată de art. 146 și

următoarele C. proc. pen., având aceeași natură juridică.

Raportându-se la

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanța de

fond, a constatat legalitatea și temeinicia arestării provizorii

aplicate numitului T.S. în vederea extrădării sale, considerând

că se impune prelungirea acesteia cu încă 30 de zile.

Împotriva dispozițiilor

cuprinse în încheiere, privind prelungirea arestării provizorii, a

declarat recurs persoana extrădabilă T.S., solicitând casarea

acesteia pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a apreciat că

încheierea este lovită de nulitatea absolută fiind încălcate

dispozițiile privind compunerea instanței. Sub acest aspect s-a

apreciat că cererea trebuia soluționată în complet format dintr-un

singur judecător și nu în complet de doi judecători,

invocându-se ca temei de text prevederile art. 44 din Legea nr. 302/2004.

În același sens,

recurentul, prin apărătorul său, a invocat greșita

soluționare a cererii în Camera de consiliu, fiind obligatoriu ca aceasta

să fie soluționată în ședință publică.

În ceea ce privește

dispoziția privind prelungirea măsurii arestării provizorii, s-a

reținut că din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă

că persoana extrădabilă s-ar sustrage de la executarea

hotărârii pronunțată de autoritățile judiciare din

Italia iar pe de altă parte numitul T.S. a fost arestat de la 21 noiembrie

2006 nefiind justificată prelungirea acestei măsuri.

Înalta Curte, examinând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

compunerea completului investit cu soluționarea cererii de extrădare,

Înalta Curte constată critica neîntemeiată.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005

„cauzele date, potrivit legii, în competența de prima instanță a

judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în

completul format dintr-un judecător cu excepția cauzelor privind

conflictele de muncă și de asigurări sociale”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. XIII din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 „la data

intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziție contrară

se abrogă”, legiuitorul folosind ca tehnică juridică abrogarea

expresă indirectă.

Interpretând

dispozițiile legale enunțate, dispoziții cuprinse într-o lege

organică intrată în vigoare ulterior Legii nr. 302/2004, privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală,

rezultă că, începând cu data de 25 iulie 2005, judecarea cauzelor,

date, potrivit legii, în primă instanță în competența

curților de apel, se judecă în complet format dintr-un singur

judecător.

De asemenea, se

constată că dispozițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 nu au fost modificate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 224/2006,

astfel încât rămâne în vigoare modificarea survenită prin Legea nr. 247/2005,

cererile de arestare provizorie în vederea extrădării precum și

cele de prelungire a acestei stări urmând a fi soluționate în complet

format dintr-un singur judecător.

În sensul celor invocate

anterior s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție,

secțiile unite, prin decizia nr. XXXVII din 11 decembrie 2006.

Sub aspectul

publicității, a doua critică invocată de recurent, Înalta

Curte reține că legea procesual penală, art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., sancționează cu nulitatea absolută încălcarea

dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată nu

și cele referitoare la nepublicitatea acesteia, în acest caz putând opera

doar nulitatea relativă.

Nulitatea relativă este

luată în considerare numai dacă a fost invocată de către

cel căruia i s-a produs o vătămare în drepturile sale

procesuale, acesta având obligația să dovedească existența vătămării

produse prin încălcarea legii cu ocazia efectuării actului procesual

sau procedural.

Cum recurentul nu a

făcut o astfel de dovadă, critica acestuia, sub acest aspect, nu

poate fi primită.

În ceea ce privește

fondul cauzei, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art.

45 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 arestarea provizorie în vederea

extrădării, în cursul soluționării cauzei, instanța,

din oficiu, va reexamina la fiecare 30 de zile necesitatea menținerii

arestării provizorii, putând dispune, după caz, prelungirea acesteia

ori înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea.

Cum în speță nu au

intervenit alte elemente de natură a le modifica pe cele avute în vedere

inițial la luarea măsurii arestării provizorii în vederea

extrădării, recurentul fiind urmărit de autoritățile judiciare

italiene pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie,

vătămare corporală și sechestrare de procuror, Înalta Curte

apreciază ca fiind legală dispoziția instanței de fond

privind prelungirea arestării provizorii a numitului T.S.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă T.S.

împotriva încheierii din 20 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, în

dosarul nr. 4519/46/2006.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana extrădabilă T.S. împotriva încheierii din 20

martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4519/46/2006.

Obligă recurentul persoană

extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 martie 2007.