ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1618/2007

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 martie 2007, dispusă în Camera de Consiliu, Curtea de Apel, București, secția penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie a condamnatului persoană extrădabilă A.C.

pe o perioadă de 29 de zile de la 22 martie 2007 la 19 aprilie 2007. Hotărând astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 13 martie 2007, Ministerul Justiției a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la cererea formulată de autoritățile elvețiene în sensul arestării provizorii în vederea extrădării a numitului A.C., întrucât împotriva acestuia s-a emis de Tribunalul Chur un mandat de arestarea preventivă în baza sentințelor penale din 22 ianuarie 2003 și 3 martie 2004, prin care a fost condamnat, la 30 de luni de închisoare, pentru infracțiunile de tâlhărie, furt, nerespectarea ordinii publice, agresiune, conducere sub influența alcoolului, trafic de droguri prevăzute în Codul penal elvețian și legi speciale.

Întrucât faptele reținute în sarcina numitului A.C. au corespondent în legea română, constituind infracțiunile prevăzute de art. 192, 193 și art. 182 C. pen. și sancționate cu închisoarea până la 12 ani, s-a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 46 din Legea nr. 302/2004 astfel că s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării. Împotriva încheierii, persoana extrădabilă A.C. a declarat recurs, solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorie cu măsura interdicției de a părăsi localitatea, opinând că poate fi judecat în stare de libertate. Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată în raport de probele depuse la dosar și dispozițiile legale operabile în materie, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 40 și 45 din Legea nr. 302/2004, respectiv cele referitoare la faptă, la pedeapsă, competență și procedură, aspect în raport de care măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile este pe deplin justificată. În consecință, analizând și din oficiu, în baza art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se reține existența unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, astfel că recursul declarat de A.C. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă A.C. împotriva încheierii din 21 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2143/2/2007. Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2007.