ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1293/2010

Asupra recursului penal de față; Analizând lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 66 din 10 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și a dispus extrădarea persoanei extrădabile C.H., cetățean turc, fiul lui H. și S. A menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădabile C.H. A dedus perioada arestului provizoriu începând cu data de 17 februarie 2010, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, a fost suportat din fondurile speciale ale M.J.

Onorariul interpretului de limbă turcă, constând în contravaloarea a 23 de ore prestate în instanță, a fost avansat din fondurile speciale ale M.J. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 17 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 44 și următoarele din Legea nr. 302/2004, a sesizat Curtea de Apel București cu cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Turcia cu privire la numitul C.H., cetățean turc, urmărit internațional, în baza unui mandat de arestare emis în lipsă pentru săvârșirea infracțiunii de participare la o organizație teroristă armată pedepsită de legea penală turcă cu închisoarea de până la 15 ani.

La termenul din 17 februarie 2010, instanța a procedat la audierea persoanei extrădabile și în baza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie a acestuia pe o perioadă de 29 zile fiind emis mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. La data de 3 martie 2010 C.H., prin apărătorul său, a formulat opoziție la extrădare solicitând respingerea cererii autorităților din Turcia, invocând mai multe motive, și anume: - documentele anexate cererii de extrădare nu întrunesc condițiile de fond și formă cerute de art. 38 pct. 2 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu sunt depuse exemplarele originale ale acestora; - în cuprinsul documentelor respective nu sunt indicate data și locul săvârșirii faptelor; - nu pot fi extrădate din România persoanele care beneficiază de dreptul de azil pe teritoriul țării noastre; - există motive serioase să se creadă că extrădarea lui C.H.

este cerută pentru ca acesta să fie pedepsit pentru opiniile sale politice sau ideologice ori pentru apartenența sa la minoritatea kurdă; -cauza ce-l privește pe C.H. se află pe rolul unui tribunal extraordinar; - extrădarea lui C.H. poate fi refuzată – potrivit art. 24 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 – întrucât predarea acestuia ar putea avea consecințe deosebit de grave pentru persoana acestuia; - nu este îndeplinită condiția dublei incriminări; - a intervenit prescripția răspunderii penale a persoanei extrădabile. În susținerea cererii, au fost anexate înscrisuri emanând de la „Centrul Român de Cercetare și Documentare pentru informații din Țara de Origine”, copii ale cererilor adresate de C.H.

justiției române, prin care se solicită acordarea statutului de refugiat politic, articole publicate în presă, cu privire la situația minorității kurde care trăiește pe teritoriul Turciei. În considerentele sentinței se reține că cererea de extrădare este legală și temeinică, fiind îndeplinite toate condițiile de fond și de formă reglementate de dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004. Se reține, de asemenea, că mandatul de arestare a fost tradus în limba română, existând și copia autentică a acestui mandat din care rezultă că a fost emis de autoritățile judiciare turce, iar persoana extrădabilă nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, deoarece acesta nu a beneficiat de dreptul de azil în România.

Cât privește invocarea art. 24 1 din lege, reține instanța de fond că nu s-a făcut dovada niciunui motiv care să conducă la refuzul extrădării, persoana extrădabilă nefiind urmărită pentru apartenența sa la un grup social și nici pentru opiniile sale politice sau ideologice, din cuprinsul actelor rezultând că este cercetată pentru participarea la organizația armată P.G., aceasta reprezentând infracțiunea prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. turc, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 15 ani închisoare. Reține instanța de fond că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 24 2 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și nu este împlinit termenul prescripției răspunderii penale. Condiția dublei incriminări este îndeplinită în cauză, fapta reținută în sarcina persoanei extrădabile întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

român. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă C.H. solicitând a se constata încetarea de drept a măsurii arestării provizorii, față de împrejurarea că instanța de fond nu a dispus prelungirea acestei măsuri preventive. Pe fondul cauzei, a solicitat să se constate că din actele depuse la dosar, nu rezultă vinovăția sa cu privire la faptele pentru care este urmărit, iar pe de altă parte, a solicitat a se avea în vedere că faptele au fost săvârșite în anul 1990, îndeplinindu-se termenul prescripției răspunderii penale. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc.

pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de persoana extrădabilă C.H. este nefondat urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează: Susținerea apărării în sensul de a se constata încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este întemeiată. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17 februarie 2010, instanța de fond a dispus, în baza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile C.H. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 februarie 2010, până la 18 martie 2010. Ulterior, prin sentința atacată, instanța de fond a dispus extrădarea persoanei extrădabile, a dedus perioada arestului provizoriu de la 17 februarie 2010 la zi și a menținut starea de arest provizoriu în vederea extrădării până la predarea celui în cauză.

În cauză nu se impunea prelungirea arestului provizoriu având în vedere că perioada de 29 de zile expiră la data de 17 martie 2009 (în condițiile în care sentința a fost pronunțată la 10 martie 2009), iar prin sentința recurată instanța fondului a dispus menținerea arestului provizoriu până la predarea persoanei extrădabile. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate opera încetarea de drept a măsurii arestului provizoriu, nefiind incidente dispozițiile art. 140 C. proc. pen. care reglementează încetarea de drept a măsurilor preventive. Nici celelalte critici invocate de persoana extrădabilă în susținerea recursului nu sunt întemeiate.

Cu privire la aspectele invocate de apărare cu privire la împlinirea termenului prescripției răspunderii penale, Înalta Curte reține că în cauză nu este împlinit acest termen în condițiile în care din actele înaintate de autoritățile din Turcia rezultă că față de persoana extrădabilă s-a emis mandat de arestare preventivă, reținându-se în sarcina sa că din anul 1990 C.H. desfășura activități de susținere a organizației teroriste armate P., activități desfășurate până în anul 2004. În raport de situația de fapt ce rezultă din înscrisurile înaintate de autoritățile judiciare din Turcia, Înalta Curte apreciază că în cauză nu operează dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 122 și art. 124 C. pen.

nici din perspectiva datei comiterii faptelor și nici din perspectiva cuantumului pedepsei prevăzute de legea penală turcă. Aspectele invocate de persoana extrădabilă cu privire la nevinovăția sa exced cadrului procesual, în cadrul soluționării cererii de extrădare instanța urmând a se pronunța asupra condițiilor de fond și de formă prevăzute de dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de persoana extrădabilă ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.H. împotriva sentinței penale nr. 66 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Onorariul interpretului de limba turcă constând în contravaloarea a 3 ore prestate în instanță, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.