ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1335/2014

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea formulată la data de 10 ianuarie 2011 de autoritățile judiciare din Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul, cauza nr. 2009/1/2264, s-au constatat îndeplinite condițiile de extrădare prevăzute de art. 22 și următoarele din Legea nr. 302/2004 și, în baza art. 48 și art. 49 din aceeași lege, s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile A.M., domiciliat în România,  fără antecedente penale pe teritoriul României, cunoaște limba turcă și română, posesor al pașaportului și al cărții de rezidență pentru membrii de familie eliberată de O.R.I. Buzău.

În temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A.M., urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după ce procesul penal care face obiectul Dosarului penal nr. 29117/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, iar la data de 21 ianuarie 2011, liberată provizoriu sub control judiciar prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 60 alin. (4) și art. 45 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A.M., urmând ca mandatul de arestare provizorie ce se va emite să devină efectiv la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispusă în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.

S-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii asupra extrădării, să se comunice copie Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și direcției de specialitate din Ministerul Justiției, I.P.J. Buzău, Postul de Poliție al com. Largu, județul Buzău, C.C.P.I. - Biroul Național Interpol, D.G.P. București și I.G.F.

S-a dispus plata sumei de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați Prahova, precum și plata onorariului interpretului de limbă turcă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată sub nr. 2009/1/2264 din data de 10 ianuarie 2011, Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul a solicitat extrădarea persoanei M.A. întrucât aceasta a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea de 1 an și 6 luni, prin hotărârea din data de 27 octombrie 2009, Dosar nr. 2009/282 și nr. 2009/360, pronunțată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5, hotărâre care nu a fost atacată, rămânând definitivă la data de 28 decembrie 2009.

În aceeași cerere, s-a mai arătat că, în scopul executării pedepsei acordate, persoana extrădabilă a fost reținută în perioada 09/10 ianuarie 2005, perioada totală de arest fiind de 2 luni și 28 zile.

În scopul extrădării, persoana în cauză va putea fi liberată, de la data când a fost prinsă, după 4 luni și 10 zile condiționat, după 1 an și 3 luni în urma executării în totalitate a pedepsei.

Persoana extrădabilă este urmărită în baza mandatului de arestare cu număr dispoziție nr. 2009/1/2264 din data de 25 noiembrie 2010 al Procuraturii Generale Republicane Istanbul.

Referitor la hotărârea dispusă împotriva persoanei extrădabile, s-a arătat că M.A., la data de 25 octombrie 2003, în Cartierul Yenikapi - Sectorul Eminonu Istanbul, a făcut cunoștință cu numitul M.K., pe care l-a convins că se poate trimite să muncească, în străinătate, ca muncitor și, în vederea demersurilor necesare, a luat pașaportul persoanei în cauză, 6 fotografii și 1.500 dolari, după care, sub pretextul că se duce să aducă actele necesare, a plecat fără să se mai întoarcă, obținând astfel foloase materiale în defavoarea reclamantului. Prin urmare, în baza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 102 C. pen. turc, Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5 Istanbul a dispus pedepsirea acestuia.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune este de 10 ani, iar termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate persoanei extrădabile se împlinește la 28 decembrie 2019.

S-a solicitat extrădarea persoanei sus-menționate în conformitate cu Convenția Europeană de Extrădare.

S-a comunicat că persoana extrădabilă va executa numai pedeapsa pentru care a fost formulată cererea de extrădare, conform regulii specialității și va beneficia de drepturile și garanțiile recunoscute de Declarația Universală a Drepturilor Omului și C.E.D.O.

La cererea de extrădare au fost anexate mandatul de arestare (special pentru condamnați), extras de stare civilă, textele articolelor din legile care vor fi aplicate persoanei extrădabile, procesul-verbal de examinare a dosarului și hotărârea judecătorească de condamnare motivată.

Prin adresa din 21 martie 2011, D.D.I.C.J. din cadrul Ministerului Justiției - România, a comunicat că a efectuat controlul de regularitate internațională și a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 și a sesizat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

După identificarea persoanei extrădabile, comunicarea cererii de extrădare, a actelor anexate și ascultarea acestei persoane, prin adresa din 2011 din 29 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a sesizat Curtea de Apel Ploiești, cauza fiind înregistrată sub nr. 298/42/2011 și repartizată aleatoriu.

Cu ocazia ascultării persoanei extrădabile, aceasta a declarat că are cunoștință de ancheta penală desfășurată în statul turc, în urma căreia a fost condamnată la pedeapsa închisorii, a fost arestată în această cauză aproximativ 3 luni, a fost asistată și ulterior reprezentată de un avocat turc, infracțiunea pentru care a fost condamnată este de înșelăciune, pentru această infracțiune nu a mai fost cercetată și condamnată în alt stat, nu este o infracțiune de natură politică sau religioasă și consimte să fie extrădată în vederea executării pedepsei, cu păstrarea regulii specialității și numai după finalizarea afacerilor judiciare din România.

Din actele depuse la dosar, respectiv fișă cazier, proces verbal întocmit de procuror, copia adresei din 2011 din data de 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București și biletul de liberare din 21 ianuarie 2011 al Penitenciarului București - Rahova, a rezultat că persoana extrădabilă este cercetată în prezent în calitate de inculpat în cauza penală înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I-a penală, sub nr. 29117/3/2010, cu termen de judecată la data de 18 aprilie 2011. în această cauză, a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, de la data de 22 decembrie 2009 până la data de 21 ianuarie 2011 când, prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 373/2/2011, Curtea de Apel București a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului A.M., cu respectarea obligațiilor prev. de art. 160

2

alin. (3) și 3

1

C. proc. pen. anterior.

Conform acestei decizii, printre alte obligații, persoana extrădabilă are obligația să nu depășească limita teritorială a municipiului Buzău, fără încuviințarea instanței.

Examinând cererea formulată în raport de actele dosarului, de declarația de consimțământ a persoanei extrădabile, de dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, privind condițiile pentru extrădare, respectiv art. 22 și următoarele, precum și ale Convenției de asistență juridică în materie civilă și penală între România și Republica Turcia, ratificată prin Decizia nr. 347/1970, instanța de fond a constatat că cererea este admisibilă.

Astfel, s-a observat că persoana solicitată nu este exceptată de la extrădare, că nu sunt motive obligatorii sau opționale de refuz, că infracțiunea pentru care a fost condamnată este prevăzută și de legea română (art. 215 C. pen. anterior), pedeapsa la care a fost condamnată este mai mare de 4 luni, având în prezent de executat 1 an și 3 luni, au fost anexate toate actele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a garantat de către statul solicitant respectarea regulii specialității, a drepturilor și libertăților fundamentale și s-a efectuat examenul de regularitate internațională.

Prin urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de extrădare prevăzute de art. 22 și urm. din Legea nr. 302/2004 și, în baza art. 48 și art. 49 din aceeași lege, s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile A.M., cu respectarea regulii specialității.

Având în vedere că, în prezent, persoana extrădabilă este cercetată într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului București, în temeiul art. 60 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei extrădabile A.M., urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după ce procesul penal care face obiectul Dosarului penal nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 294/up din 23 decembrie 2009 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, iar la data de 21 ianuarie 2011, liberată provizoriu sub control judiciar prin Decizia nr. 115 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București.

În baza art. 45 alin. (9) și art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile în vederea extrădării pe o perioadă de 30 de zile, urmând ca mandatul de arestare provizorie să intre în vigoare la data la care persoana extrădabilă nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispuse în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.

Împotriva hotărârii anterior menționate a formulat contestație persoana extrădabilă M.A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă a solicitat admiterea contestației, învederând că acesta din urmă nu mai dorește să fie extrădat, având în familie o persoană cu probleme de sănătate.

La rândul său, contestatorul persoană extrădabilă, cu prilejul ultimului cuvânt, a arătat că este de acord să plece în Turcia, însă după finalizarea dosarului din România.

Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că prezenta contestație este tardivă, întrucât vizează o hotărâre pronunțată la data de 29 martie 2011, moment la care contestatorul a cunoscut de existența hotărârii, fîindu-i comunicată la data de 2 mai 2011, termenul în care se putea promova recursul la vremea respectivă (în prezent, contestație) fiind de 5 zile.

Pe fondul contestației, a solicitat respingerea acesteia, ca nefondată, arătând că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se da curs soHcitării de extrădare formulate de autoritățile judiciare din Turcia, iar în ceea ce privește amânarea predării, aceasta s-a dispus până la finalizarea afacerilor judiciare din România care, în prezent, sunt încheiate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că sentința penală atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 29 martie 2011, fiind supusă recursului (calea de atac prevăzută de lege la acel moment) în 5 zile de la comunicare.

Deși comunicarea hotărârii s-a făcut, la data de 2 mai 2011, la adresa de domiciliu, persoana extrădabilă se afla în stare de deținere, iar la dosar nu există dovada de comunicare a sentinței la penitenciar.

Se observă, însă, că la fila 5 din dosar se regăsește dovada că persoana extrădabilă a luat cunoștiință de sentința penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești la data de 10 aprilie 2014, moment la care a și declarat contestație împotriva acesteia.

Astfel fiind, înalta Curte constată că prezenta contestație este formulată în termenul prevăzut de lege, sub acest aspect neputând fi primite susținerile reprezentantului Ministerului Public.

Pe fondul contestației, se constată, însă, că aceasta nu este întemeiată, în mod corect instanța de fond dispunând extrădarea persoanei extrădabile, ca urmare a constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute în acest sens de Legea nr. 302/2004.

Se reține că, prin cererea înregistrată sub nr. 2009/1/2264 din 10 ianuarie 2011, Republica Turcia - Procuratura Generală Istanbul a solicitat extrădarea persoanei M.A., condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, prin hotărârea din data de 27 octombrie 2009, Dosar nr. 2009/282 și nr. 2009/360, pronunțată de Tribunalul de Pedepse Grele nr. 5, definitivă la data de 28 decembrie 2009.

Persoanei extrădabile i-a fost aplicată pedeapsa de către instanța anterior menționată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 102 C. pen. turc.

Cererea de extrădare a fost însoțită de mandatul de arestare (special pentru condamnați), extrasul de stare civilă, textele articolelor din legile aplicabile persoanei extrădabile, procesul-verbal de examinare a dosarului și hotărârea de condamnare motivată.

Ulterior efectuării examenului de regularitate internațională de către Ministerul Justiției din România, prin direcția de specialitate, s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 și a fost sesizat procurorul competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești care, la rândul său, prin adresa din 29 martie 2011, a sesizat de instanța de fond.

Aceasta din urmă a procedat la ascultarea persoanei extrădabile, care a consimțit să fie extrădată în vederea executării pedepsei, cu păstrarea regulii specialității, însă numai după finalizarea afacerilor judiciare din România.

Procedând la examinarea cererii formulate de autoritățile judiciare străine, prin raportare la prevederile Legii nr. 302/2004 și ale Convenției de asistență juridică în materie civilă și penală între România și Republica Turcia, ratificată prin Decizia nr. 347/1970, instanța de fond a constatat în mod just că aceasta este admisibilă, în contextul în care persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare și nu există motive obligatorii sau opționale de refuz, de asemenea, infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută și de legea română, pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare (persoana extrădabilă având în prezent de executat 1 an și 3 luni închisoare), au fost anexate actele prevăzute de art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a garantat de către statul solicitant respectarea regulii specialității, a drepturilor și libertăților fundamentale și s-a efectuat examenul de regularitate internațională.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că, la momentul pronunțării sentinței penale contestate, persoana extrădabilă era cercetată într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului București, context în care s-a dispus amânarea predării acesteia, urmând ca extrădarea să devină efectivă numai după. ce procesul penal ce face obiectul Dosarului nr. 29117/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, se finalizează, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

Totodată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, urmând ca mandatul de arestare provizorie ce se va emite să devină efectiv la data la care persoana în cauză nu se mai află sub puterea măsurii preventive dispuse în Dosarul nr. 29117/3/2010 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a I-a penală, sau la data când au încetat motivele care au justificat amânarea predării.

La acest moment, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, înalta Curte constată că, în cauza anterior menționată, față de M.A. s-a pronunțat o soluție definitivă, respectiv condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, împrejurare care nu se circumscrie rnciunuia dintre cazurile de predare amânată prevăzute de art. 58 din Legea nr. 302/2004 și nici dispozițiilor cuprinse în sentința penală nr. 5 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești referitoare la amânarea predării în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate.

Se reține, de asemenea, că Biroul Național Interpol a sesizat Curtea de Apel Ploiești pentru a se pronunța cu privire la materializarea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, astfel că, la data de 8 aprilie 2014, instanța de fond a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004, se poate da eficiență acestui mandat emis în cauză, la data de 9 aprilie 2014 persona extrădabilă fiind arestată în vederea extrădării.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că instanța de fond în mod just a dispus extrădarea persoanei extrădabile M.A., iar motivul care a justificat amânarea predării acesteia nu mai subzistă, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b)-C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă împotriva sentinței penale nr. 5 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu., conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă M.A. împotriva sentinței penale nr. 5 din 29 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană extrădâbilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2014.