ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2017
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 362/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
362/2017
Deliberând
asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin
încheierea din 24
martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017,
a fost
menținută măsura arestării provizorii față de
persoana extrădabilă A., până la data de 04 aprilie 2017,
inclusiv.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea de Apel București a
reținut următoarele:
La data de 24
februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul instanței referatul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel București nr. 402/II-5/2017, privind
solicitarea de arestare provizorie de urgență a persoanei
urmărite A., în vederea extrădării către
autoritățile judiciare turce, în vederea executării restului
pedepsei de 4 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare din pedeapsa de 4
ani și 2 luni închisoare stabilită prin sentința nr. 2008/173/ESAS/2011/98/KARAR
a Tribunalului Penal nr. 14 - Republica Turcia.
Analizând
actele cauzei, instanța a reținut următoarele:
Conform
informării Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de
Cooperare Polițienească Internațională (aflată la file
23 din dosarul de urmărire penală), la data de 10 februarie 2017 a
fost emisă notița roșie nr. A/1251/2-2017 față de
persoana urmărită A., sub aspectul infracțiunii de trafic de
droguri.
Conform
notificării, persoana urmărită A. a fost condamnată pentru
faptele de comerț ilegal sau furnizare de droguri, prevăzute de art. 52
2
,
53
1-2-3
, 53, 62, 63, 188
3
din 5237 C. pen. turcesc, la o
pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare, din care mai are de executat
4 ani, 1 lună și 20 zile închisoare, prin sentința penală nr.
2008/173/ESAS/2011/98/KARAR, înmânată la data de 8 iunie 2011. În baza
acestei sentințe a fost emis mandatul de executare al pedepsei nr. 2012/851/ILAMAT,
la 22 martie 2012, de către Parchetul din Istanbul, Turcia. În notificare
s-a solicitat arestarea preventivă a persoanei urmărite și s-au
dat asigurări că extrădarea va fi solicitată în momentul
arestării persoanei.
Instanța
a constatat că, față de datele de mai sus, sunt îndeplinite
condițiile art. 44 din Legea nr. 302/2004. Totodată, persoana
urmărită nu face parte din categoria persoanelor enumerate de art. 19
din aceeași lege: acesta este cetățean turc, nu are
cetățenie română, dreptul de ședere nu a mai fost prelungit
din 05 mai 2014, fiind totodată revocat dreptul de ședere și
emisă Decizia de returnare nr. 2377666, act administrativ de care persoana
urmărită a luat cunoștință personal la data emiterii.
Contestația împotriva deciziei de returnare a fost respinsă la data
de 04 iulie 2014 de către curtea de apel. De asemenea, cererea de azil
formulată de persoana urmărită a fost respinsă, irevocabil,
la data de 21 ianuarie 2016, de către Tribunalul Giurgiu.
S-a
reținut, de asemenea, că faptele de care persoana urmărită
este acuzată au corespondent în legea penală română în
dispozițiile art. 2 din Legea nr. 143/2000 și nu reiese a fi
incidentă prescripția executării pedepsei, sentința fiind
definitivă la 8 iunie 2011.
La termenul
de judecată din 24 februarie 2017, instanța a dispus luarea
măsurii arestării provizorii față de persoana
extrădabilă, pe o perioadă de 30 de zile.
Pentru a lua
această măsură, instanța a reținut că, la acel
moment, conform verificărilor efectuate de Parchet, persoana
urmărită se află în executarea unei pedepse de 1 an și 4
luni închisoare. Conform declarațiilor persoanei urmărite și
mandatului de executare prezentat, acesta execută o pedeapsă
rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, stabilită în urma
contopirii pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare cu o a doua pedeapsă
de 1 an și 9 luni. A mai reținut instanța că situația
persoanei urmărite din punctul de vedere al posibilității
liberării condiționate urmează a fi discutată în data de 04
iunie 2017, iar pe de altă parte, persoana urmărită suferă
de afecțiuni osoase, conform adresei aflate la fila 4 d.u.p.
Luând în
considerare toate aceste împrejurări, s-a apreciat că se impune în
cauză luarea măsurii arestării provizorii, această
măsură având în primul rând condiții și efecte distincte de
mandatul de executare a pedepsei sub imperiul căruia se află persoana
urmărită, iar pe de altă parte, există o posibilitate ca
starea de detenție să fie întreruptă pentru motive medicale.
La termenul
din 24 martie 2017, constatând că nu a fost înaintată pe cale
oficială și în original cererea de extrădare formulată de
autoritățile turce, văzând și limita de 40 de zile a
duratei arestării preventive provizorii ca urmare a notiței
roșii, instanța a apreciat că se justifică menținerea
arestului preventiv și pentru următoarea perioadă de 10 zile,
până la data de 4 aprilie 2017, pentru aceleași argumente expuse la
momentul luării inițiale a acestei măsuri, argumente care nu
s-au modificat.
Împotriva
încheierii
din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I
penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017,
a formulat
contestație persoana extrădabilă A.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, la data de 29 martie 2017.
În
susținerea căii de atac, contestatorul persoană
extrădabilă A. a arătat că
dorește să
rămână în țară, apreciind că nu sunt întrunite condițiile
în vederea extrădării. A menționat că judecătorul din
cadrul instanței de fond nu i-a adus la cunoștință toate
drepturile sale, punându-i în vedere doar că are posibilitatea de a fi
extrădat în Turcia pentru executarea pedepsei.
Examinând
încheierea contestată, în raport cu conținutul actelor și
lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Prin
încheierea
din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I
penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017,
a fost
menținută măsura arestării provizorii față de
persoana extrădabilă A., până la data de 04 aprilie 2017,
inclusiv.
Ulterior,
prin sentința penală nr. 54/F din 28 martie 2017 a Curții de
Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul
nr. x/2/2017, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus extrădarea
voluntară a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii
specialității și s-a amânat predarea până la punerea în
libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la
executarea pedepsei la termen. S-a dispus revocarea măsurii arestării
provizorii luate prin încheierea din 24 februarie 2017. S-a luat act că
persoana extrădabilă s-a aflat în stare de detenție provizorie
din data de 24 februarie 2017 până la data de 28 martie 2017.
În baza art. 47
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a luat față de persoana
extrădată A. măsura arestării provizorii în vederea
extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, mandatul de arestare
provizorie urmând să intre în vigoare la momentul punerii în libertate ca
urmare a liberării condiționate sau ca urmare a executării
pedepsei la termen.
Instanța
are în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 302/2004
privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală,
republicată, care prevăd că „Persoana extrădabilă are
dreptul să declare în fața instanței că renunță
la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva
cererii de extrădare și că își dă
consimțământul să fie extrădată și predată
autorităților competente ale statului solicitant. (...) Dacă se
constată că extrădarea voluntară este admisibilă,
instanța ia act despre aceasta prin sentință și dispune
totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată
până la predarea persoanei extrădabile. Sentința este
definitivă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată,
în copie legalizată, Ministerului Justiției, pentru a proceda conform
legii.”
Pornind de la
condițiile admisibilității unei căi de atac, respectiv
calea de atac să fie obiectiv acordată, persoana care a exercitat-o
să fie una dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul
acelei căi de atac și, în raport de situația concretă,
calea de atac să aibă pertinența funcțională,
adică să poată conduce la satisfacerea intereselor părții
respective, Înalta Curte, având în vedere sentința penală nr. 54/F din
28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, prin care s-a dispus
extrădarea voluntară a persoanei extrădabile A. și s-a luat
măsura arestării provizorii în vederea extrădării, pe o
perioadă de 30 de zile, constată că prezenta contestație
este inadmisibilă, întrucât îi lipsește utilitatea
funcțională, ea nemaiputând produce efectele pe care, legal, ar fi
trebuit să le aibă în cauză.
Drept
urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să
respingă, ca inadmisibilă, contestația formulată de
persoana extrădabilă A. împotriva încheierii din 24 martie 2017 a
Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017.
Conform
dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor
rămâne în sarcina statului.
Conform
dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se va
suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Conform
dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de
limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație
și Justiție.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D
E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația formulată de
persoana
extrădabilă A.
împotriva încheierii din 24 martie 2017 a
Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se
suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul
interpretului de limba turcă se plătește din fondul Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi, 04 aprilie 2017.