ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2017

Decizia nr. 1005/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

186/F din 10 octombrie 2017

pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală, a

fost admisă

cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Turcia, pe numele persoanei solicitată A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitată A., până la predarea acesteia autorităților judiciare turce.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată provizoriu, în baza executării mandatului de executare a pedepsei nr. 2017/1/4994/ESAS, emis la data de 17 mai 2017 de Parchetul General din Istanbul în baza sentinței de condamnare din data de 03 decembrie 2013 a Înaltei Curți Penale nr. 20 din Istanbul.

În motivarea instanței, s-a reținut că,

la data de 28 septembrie 2017, a fost înregistrată adresa nr. x/II/5/2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a înaintat cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Turcia cu privire la persoana extrădabilă A..

Prin încheierea de ședință din 24 august 2017, pronunțată de Curtea de Apel București a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 44 alin. (8) raportat la art. 43 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., cetățean al Republicii Turcia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 24 august 2017, până la data de 22 septembrie 2017, inclusiv.

Totodată, prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2017 s-a dispus prelungirea arestării provizorii pe o durată de 10 de zile, începând cu data de 23 septembrie 2017, până la data de 02 decembrie 2017, inclusiv.

De asemenea, s-a reținut că

prezenta cerere satisface cerințele prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare (art. 24), gravitatea pedepsei (art. 26), lipsa indiciilor privind nerespectarea garanțiilor de procedură și standardele de protecție a drepturilor fundamentale (art. 31), inexistența unor cauze înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei (art. 33 și urm.).

Totodată, s-a reținut că nu rezultă incidența motivelor de refuz prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, întrucât

persoana solicitată A. a avut în mod concret posibilitatea contestării sentinței de condamnare; persoana extrădabilă a formulat calea de atac prevăzută de lege fiind reprezentat de un mandatar, judecata făcându-se și de această dată în lipsă, cu toate că autoritățile judiciare au insistat în a se asigura prezența inculpatului în fața instanței, solicitând mandatarului acestuia să facă demersuri în acest sens, astfel la fila 19 a deciziei adiționale pronunțată de cea de-a 20 a Cameră a Curții penale din Istanbul s-a menționat în ultimul paragraf că - pentru a se începe examinarea Sonora, întrucât condamnatul se află în străinătate, s-a cerut mandatarului condamnatului să se asigure prezența pentru ca ulterioarele examene să poată fi efectuate.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație

persoană solicitată A.

, în termen legal.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că aceasta este nefondată:

Prin sentința penală nr.

186/F din 10 octombrie 2017

pronunțată de Curtea de Apel București, secția penală

, în baza art.

art. 52, alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost

admis

ă

cererea de extrădare formulată de autoritățile din

Turcia, pe numele persoanei extrădabile A., până la predarea acestuia autorităților judiciare turce.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile A., până la predarea acestuia autorităților judiciare turce.

S-a constatat că persoana extrădabilă nu a renunțat la regula specialității.

Se reține că față de persoana extrădabilă

A.

a fost emis mandatul de

punere în executare a pedepsei nr. 2017/1/4994/ESAS din data de 17 mai 2017 în vederea executării pedepsei de 7 ani, 5 luni și 29 de zile de închisoare stabilită prin sentința de condamnare din data de 03 decembrie 2013 a Înaltei Curți Penale, nr. 20 din Istanbul.

Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de hotărârea de condamnare, cu mențiunea rămânerii definitive, de mandatul de executare a pedepsei închisorii, mandatul internațional de arestare, expunerea faptelor pentru care se solicită extrădarea, precum și dispozițiile legale aplicabile că între România și Republica Turcia există o convenție privind transferul persoanelor condamnate, ratificată prin Legea nr. 99/1992, prin care cele două state s-au angajat să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute în convenția anterior menționată, transferarea persoanelor condamnate, (art. 2 din Convenția între România și Republica Turcia privind transferul persoanelor condamnate din 28 mai 1991, ratificată prin Legea nr. 99/1992).

Totodată, se reține că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate este prevăzută și de legea română, că pentru această faptă nu a intervenit prescripția, potrivit legislației naționale, că pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Republica Turcia este mai mare de 4 luni închisoare, aspecte față de care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune extrădarea persoanei solicitate.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, aceste dispoziții fiind aplicabile în cursul soluționării cererii de extrădare. Or, în cauză, cererea de extrădare formulată de autoritățile din Turcia a fost admisă prin

sentința penală nr. 186/F din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

În acest sens, instanța conchide că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu mai sunt incidente, devenind aplicabile dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dispoziții aplicate prin sentința penală nr.

186

/F din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală,

„în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând, totodată, menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57.”

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că opoziția la extrădare a persoanei solicitate este fundamentată, în esență, pe

neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 31 și 32 din Legea nr. 302/2004, privind dreptul la apărare și judecarea în lipsă, aspecte care sunt recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauză nu există niciun indiciu

, care s

ă

echivaleze cu neexercitarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv prin asigurarea dreptului la apărare .

Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că măsura arestării provizorii în vederea extrădării nu a încetat de drept, motiv pentru care a respins, ca nefondată, contestația formulată de

persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 186/F din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată

persoana solicitată A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 186/F din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 200 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă turcă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 noiembrie 2017.