ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 august 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 6194/2/2012 (nr. format vechi 2552/2012), Curtea de Apel

București, secția I penală, în baza art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004

modificată și art. 16 din Convenția Europeană de Extrădare a admis propunerea

de prelungire a măsurii arestării provizorii, formulată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București.

A dispus prelungirea

măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a numitului H.H., pe o

perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09

septembrie 2012, inclusiv.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina

acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care

se referă art. 44 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra

Extrădării care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile, după

cum nu a dispărut nici urgența luării unei asemenea măsuri.

Cu privire la apărarea

persoanei extrădabile, referitoare la bolile de care suferă i s-a constatat pe lângă

faptul că nu s-a produs nici o dovadă, că la acest moment starea de sănătate a acestuia,

nu poate constitui un impediment pentru prelungirea măsurii, în condițiile în care

este evident că orice persoană reținută sau arestată beneficiază de asistență medicală

din partea locului de detenție.

Nu în ultimul rând au

fost avute în vedere și infracțiunile deosebit de grave pentru care este urmărită

persoana extrădabilă.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal a declarat recurs persoana solicitată H.H. solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este

fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Examinându-se actele și

lucrările dosarului se constată următoarele:

Prin sesizarea nr. 2280/II/5/2012

din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării astfel cum a fost formulată

această cerere de autoritățile judiciare din Republica Turcia, cu privire la persoana

extrădabilă H.H., cetățean turc, arătându-se că acesta este urmărit internațional

pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 24 august 2011

de către Parchetul din Istanbul, pentru săvârșirea infracțiunilor de membru al unui

grup infracțional organizat cu intenția comiterii de infracțiuni, furnizarea sau

vânzarea de stupefiante cu acțiune analgezică/de excitare sau care produc dependență

prev. de art. 220

2

, 62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen. din Republica

Turcia, fapte pentru care i s-a aplicat de către autoritățile judiciare solicitante

pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare.

S-a arătat că sunt incidente

dispozițiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prin ordonanța nr. 45

din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

luat față de persoana extrădabilă H.H. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând

din data de 01 august 2012, ora 09,00 până la data de 02 august 2012, ora 09,00.

Examinându-se cererea

formulată, s-a constatat la termenul din data de 01 august 2012 că aceasta este

întemeiată, fiind îndeplinite cerințele art. 46 din Legea nr. 302/2004 și s-a făcut

dovada prin înscrisuri ale autorităților turce că există față de persoana urmărită

un mandat de arestare emis la data de 24 august 2011 de către Parchetul din Istanbul,

pentru săvârșirea infracțiunilor de membru al unui grup infracțional organizat cu

intenția comiterii de infracțiuni, furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acțiune

analgezică/de excitare sau care produc dependență prev. de art. 220

2

,

62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen. din Republica Turcia, fapte pentru care

i s-a aplicat de către autoritățile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani și 1

lună închisoare, că infracțiunile reținute în sarcina persoanei urmărite sunt descrise

în conținutul faptic, al locului și datei comiterii, dar au și corespondent în legislația

penală română, că s-a solicitat arestarea provizorie în regim de urgență, autoritățile

turce comunicând că vor solicita extrădarea persoanei urmărite și va fi transmisă

autorităților române.

S-a mai constatat că nu

există niciun impediment legal dintre cele la care se referă art. 46 din Legea

nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării, astfel că a dispus

arestarea provizorie a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 zile, 01

august 2012, până la data de 30 august 2012, inclusiv.

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București la data de 17 august 2012 Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a solicitat prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile

pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09

septembrie 2012, inclusiv, motivat de faptul că autoritățile judiciare din Turcia

au făcut cunoscut autorităților judiciare din România, prin Biroul Național Interpol,

că nu au putut transmite cererea de extrădare și înscrisurile necesare, întreaga

documentație fiind în etapa de pregătire și traducere în limba română, în vederea

transmiterii.

Prin cererea autorităților

judiciare turce s-a invocat art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării.

La dosarul cauzei s-au

depus înscrisurile primite de la autoritățile judiciare turce; solicitarea Biroului

Național Interpol nr. 1203957/PM din 10 august 2012.

Înalta Curte constată

că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică în mod corect apreciindu-se

că prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă

de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012 până la data de 9 septembrie 2012

inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează

procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență.

Se constată că în mod

corect instanța a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării

față de numitul H.H. în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare turce

a cererii de extrădare și a documentelor necesare însoțitoare. Se constată de asemenea

că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care se referă art. 44 din Legea

nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării care să justifice

punerea în libertate a persoanei extrădabile, după cum nu a dispărut urgența luării

unei asemenea măsuri.

De asemenea, la prelungirea

măsurii provizorii au fost avute în vedere și infracțiunile deosebit de grave pentru

care este urmărită persoana extrădabilă care este acuzată de faptul că a avut calitatea

de membru al unui grup infracțional organizat acționând cu intenția comiterii

de infracțiuni, respectiv furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acțiune analgezică/de

excitare sau care produc dependență, fapte pentru care i s-a aplicat de către autoritățile

judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani și 1 luni închisoare.

Se constată că în mod

corect prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii întrucât

starea de sănătate a persoanei extrădabile nu poate constitui un impediment pentru

prelungirea acestei măsuri în condițiile în care orice persoană reținută sau arestată

beneficiază de asistență medicală din partea locului de detenție.

Față de considerentele

arătate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală

și temeinică astfel încât în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul persoană solicitată H.H. împotriva încheierii din

17 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 6194/2/2012/a1 (2552/2012).

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului

de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 august

2012.