ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2626/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 17 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6194/2/2012 (nr. format vechi 2552/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 16 din Convenția Europeană de Extrădare a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării provizorii, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării a numitului H.H., pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09 septembrie 2012, inclusiv. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care se referă art. 44 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile, după cum nu a dispărut nici urgența luării unei asemenea măsuri. Cu privire la apărarea persoanei extrădabile, referitoare la bolile de care suferă i s-a constatat pe lângă faptul că nu s-a produs nici o dovadă, că la acest moment starea de sănătate a acestuia, nu poate constitui un impediment pentru prelungirea măsurii, în condițiile în care este evident că orice persoană reținută sau arestată beneficiază de asistență medicală din partea locului de detenție.

Nu în ultimul rând au fost avute în vedere și infracțiunile deosebit de grave pentru care este urmărită persoana extrădabilă. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată H.H. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată următoarele: Prin sesizarea nr. 2280/II/5/2012 din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării astfel cum a fost formulată această cerere de autoritățile judiciare din Republica Turcia, cu privire la persoana extrădabilă H.H., cetățean turc, arătându-se că acesta este urmărit internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 24 august 2011 de către Parchetul din Istanbul, pentru săvârșirea infracțiunilor de membru al unui grup infracțional organizat cu intenția comiterii de infracțiuni, furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acțiune analgezică/de excitare sau care produc dependență prev. de art. 220 2 , 62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen.

din Republica Turcia, fapte pentru care i s-a aplicat de către autoritățile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare. S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată. Prin ordonanța nr. 45 din data de 01 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a luat față de persoana extrădabilă H.H. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând din data de 01 august 2012, ora 09,00 până la data de 02 august 2012, ora 09,00.

Examinându-se cererea formulată, s-a constatat la termenul din data de 01 august 2012 că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite cerințele art. 46 din Legea nr. 302/2004 și s-a făcut dovada prin înscrisuri ale autorităților turce că există față de persoana urmărită un mandat de arestare emis la data de 24 august 2011 de către Parchetul din Istanbul, pentru săvârșirea infracțiunilor de membru al unui grup infracțional organizat cu intenția comiterii de infracțiuni, furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acțiune analgezică/de excitare sau care produc dependență prev. de art. 220 2 , 62, 58/9, 53/1-2-3, 188/3-5, 63 C. pen.

din Republica Turcia, fapte pentru care i s-a aplicat de către autoritățile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare, că infracțiunile reținute în sarcina persoanei urmărite sunt descrise în conținutul faptic, al locului și datei comiterii, dar au și corespondent în legislația penală română, că s-a solicitat arestarea provizorie în regim de urgență, autoritățile turce comunicând că vor solicita extrădarea persoanei urmărite și va fi transmisă autorităților române. S-a mai constatat că nu există niciun impediment legal dintre cele la care se referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării, astfel că a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 zile, 01 august 2012, până la data de 30 august 2012, inclusiv.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 17 august 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012, până la data de 09 septembrie 2012, inclusiv, motivat de faptul că autoritățile judiciare din Turcia au făcut cunoscut autorităților judiciare din România, prin Biroul Național Interpol, că nu au putut transmite cererea de extrădare și înscrisurile necesare, întreaga documentație fiind în etapa de pregătire și traducere în limba română, în vederea transmiterii. Prin cererea autorităților judiciare turce s-a invocat art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării.

La dosarul cauzei s-au depus înscrisurile primite de la autoritățile judiciare turce; solicitarea Biroului Național Interpol nr. 1203957/PM din 10 august 2012. Înalta Curte constată că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică în mod corect apreciindu-se că prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 31 august 2012 până la data de 9 septembrie 2012 inclusiv, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării persoanei solicitate în regim de urgență. Se constată că în mod corect instanța a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării față de numitul H.H.

în vederea transmiterii de către autoritățile judiciare turce a cererii de extrădare și a documentelor necesare însoțitoare. Se constată de asemenea că nu a apărut nici un impediment dintre cele la care se referă art. 44 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile, după cum nu a dispărut urgența luării unei asemenea măsuri. De asemenea, la prelungirea măsurii provizorii au fost avute în vedere și infracțiunile deosebit de grave pentru care este urmărită persoana extrădabilă care este acuzată de faptul că a avut calitatea de membru al unui grup infracțional organizat acționând cu intenția comiterii de infracțiuni, respectiv furnizarea sau vânzarea de stupefiante cu acțiune analgezică/de excitare sau care produc dependență, fapte pentru care i s-a aplicat de către autoritățile judiciare solicitante pedeapsa de 7 ani și 1 luni închisoare.

Se constată că în mod corect prima instanță a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii întrucât starea de sănătate a persoanei extrădabile nu poate constitui un impediment pentru prelungirea acestei măsuri în condițiile în care orice persoană reținută sau arestată beneficiază de asistență medicală din partea locului de detenție. Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică astfel încât în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană solicitată H.H. împotriva încheierii din 17 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6194/2/2012/a1 (2552/2012). Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 august 2012.