ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2011 pronunțată în

dosarul nr. 2304/2/2011 (1005/2011), Curtea de Apel București, secția

I penală,

a admis propunerea de prelungire a măsurii de

arestare provizorie, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, dispunând prelungirea măsurii de arestare provizorie a persoanei

extrădabile A.M.R. - pentru o perioadă de 10 zile, de la 16 martie 2011 până la

25 martie 2011, inclusiv.

S-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în

sarcina statului, urmând ca onorariul traducătorului de limbă turcă,

reprezentând echivalentul a 2 (două) ore, în regim de urgență, să se suporte

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță,

examinând cauza potrivit art. 45 alin. (3) și art. 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004,

precum și a art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării, a constatat că

cererea Parchetului este întemeiată.

S-a reținut că în cauză nu au fost transmise de către

autoritățile judiciare turce cererea de extrădare și documentele necesare însoțitoare,

dar s-a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii, rezultând fără

echivoc că aceste documente vor fi trimise și nu s-a renunțat la solicitarea de

extrădare. S-a constatat, de asemenea, că nu a apărut niciun impediment dintre

cele la care se referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din convenția

menționată, care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile,

după cum nu a dispărut urgența luării unei asemenea măsuri.

Cu privire la apărarea persoanei extrădabile,

referitoare la parcurgerea procedurii de obținere a statului de refugiat, s-a

constatat, pe lângă faptul că nu s-a produs nicio dovadă, că la acest moment nu

se poate constitui într-un impediment la prelungirea măsurii.

Împotriva încheierii anterior menționate, în termen

legal, a declarat recurs persoana extrădabilă A.M.R., solicitând admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării

preventive și punerea deîndată a acestuia în libertate.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma

criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

ind. 6 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din

dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care

urmează.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București,

secția

I

penală, la 14 februarie 2011, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a solicitat, în temeiul art. 46 din Legea

302/2004 și art. 16 din Convenția Europeană de extrădare, arestarea provizorie,

în caz de urgență a persoanei extrădabile A.M.R. - cetățean turc, urmărit

internațional pentru săvârșirea mai multor infracțiuni - atac armat (2 capete

de acuzare) și amplasarea de bombe (2 capete de acuzare) - în numele unei

organizații teroriste, susținându-se că arestarea provizorie este justificată

de solicitarea formulată de autoritățile turce, de a se lua această măsură în

vederea extrădării, având în vedere mandatul de arestare emis la 6 iulie 1995

de către autoritățile judiciare din Diyarbakir - Turcia.

Față de persoana solicitată s-a luat măsura reținerii

pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanța nr. 10 din 14 februarie 2011, ora 10,00

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, de la 14 februarie 2011 ora

10,00 până la 15 februarie 2011 ora 10,00.

La termenul din data de 14 februarie 2011, instanța a

constatat cererea întemeiată, fiind îndeplinite cerințele art. 46 din Legea

302/2004 și făcându-se dovada prin înscrisuri ale autorităților turce că există

față de persoana urmărită un mandat de arestare emis la data de 6 iulie 1995 de

autoritățile judiciare din Diyarbakir, că infracțiunile reținute în sarcina

persoanei urmărite sunt descrise în conținutul faptic, al locului și datei

comiterii, dar au și corespondent în legislația penală română în infracțiunile

prev. de art. 161 C. pen., că s-a solicitat arestarea provizorie în regim de

urgență, autoritățile turce comunicând că vor solicita extrădarea persoanei

urmărite și va fi transmisă autorităților române.

Totodată, s-a mai constatat că nu există niciun

impediment legal dintre cele la care se referă art. 46 din Legea 302/2004 și

art. 16 din Convenția Europeană asupra Extrădării, astfel că a dispus arestarea

provizorie a persoanei extrădabile pe o perioadă de 29 zile, de la 15 februarie

2011, până la 15 martie 2011 inclusiv.

Ulterior, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a solicitat prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile

pe o perioadă de 10 zile, începând cu data de 16 martie 2011, motivat de faptul

că autoritățile judiciare din Turcia au făcut cunoscut autorităților judiciare

din România, prin Biroul Național Interpol, că nu au putut transmite cererea de

extrădare și înscrisurile necesare, întreaga documentație fiind în etapa de

pregătire și traducere în limba română, în vederea transmiterii, propunerea de

prelungire a arestării provizorii față de persoana extrădabilă fiind admisă

prin încheierea atacată pe calea prezentului recurs.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului,

constată că încheierea recurată este temeinică și legală.

Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2044,

arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de

același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere,

fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile, iar

potrivit art.46 alin 6 din aceeași lege, instanța, din oficiu ori la sesizarea

procurorului competent sau la cererea persoanei extrădabile, poate dispune

încetarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării dacă, în termen de

18 zile de la luarea măsurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de

extrădare, însoțită de documentele prevăzute la art. 38.

Art. 16 alin. (4) din Convenția Europeană asupra

Extrădării prevede că: „arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de

18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de

extrădare și documentele menționate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un

caz, să depășească 40 de zile de la arestare. Totuși punerea în libertate

provizorie este posibilă oricând, partea solicitată având însă de luat orice

măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei

reclamate".

În speță, instanța de fond a reținut în mod corect că,

deși autoritățile judiciare turce nu au transmis cererea de extrădare și

documentele necesare însoțitoare, aceste documente urmează a fi trimise

întrucât nu s-a renunțat la solicitarea de extrădare. Totodată, neexistând nici

impedimente dintre cele la care se referă art. 46 din Legea nr.302/2004 și art.

16 din Convenția Europeană asupra Extrădării care să justifice punerea în

libertate a persoanei extrădabile și având în vedere că nu a dispărut urgența

luării unei asemenea măsuri, soluția de prelungire a măsurii de arestare

provizorie față de persoana extrădabilă A.M.R. este pe deplin justificată.

Nu în ultimul rând, sunt avute în vedere și

infracțiunile deosebit de grave pentru care este urmărită persoana extrădabilă

care este acuzată atac armat (2 capete de acuzare) și amplasare de bombe (2

capete de acuzare) - în numele unei organizații teroriste, reținându-se în fapt

că în lunile ianuarie-aprilie 1994, aceasta a amplasat patru bombe: pe un pod,

asupra unui vehicul de poliție, în moscheea „ Sah Muhmmed" și într-o altă

clădire publică, toate în orașul Nusaybin.

Prin urmare, se apreciază că în cauză se impune

prelungirea măsurii de arestare provizorie față de persoana extrădabilă A.M.R.

pentru a se asigura soluționarea în bune condiții a cererii de extrădare,

neexistând temeiuri de natură a justifica o altfel de soluție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata

ca fiind legală și temeinică încheierea pronunțată de Curtea de Apel București,

secția

I

penală, urmând a respinge, ca nefondat,

recursul declarat în cauză, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

persoana extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoană

extrădabilă A.M.R. împotriva încheierii din 14 martie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția

I

penală, în dosarul nr.

2304/2/2011 (1005/2011).

Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei

de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2011.