ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011), a prelungit măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 22 ianuarie 2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv. Pentru a hotăra astfel, prima instanță a reținut, în esență că: La data de 23 noiembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel, cauza cu nr. 10001/2/2011, având ca obiect cererea de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare din Moldova, cu privire la numitul I.S., cetățean turc, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de imigranți, lipsire de libertate în mod ilegal.

După depistarea și identificarea persoanei extrădabile, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. 85/2011, a luat față de aceasta măsura reținerii pentru 24 de ore, de la 23 noiembrie 2011, ora 12 00 , la 23 noiembrie 2011-ora 12 00 . La dosarul cauzei, a fost atașat mandatul de arestare emis la data de 31 ianuarie 2011 de Judecătoria Centru Municipalitatea Chișinău, Moldova împotriva persoanei căutate I.S., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de imigranți, lipsire de libertate în mod ilegal. Curtea de Apel a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Cu ocazia audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Moldova, arătând că nu recunoaște comiterea faptelor ce i-au fost prezentate. Totodată, Curtea de Apel a constatat că, la data de 31 ianuarie 2011, Judecătoria Centru Chișinău a emis mandat de arestare preventivă împotriva numitului I.S., cetățean turc, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de asocierea în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de migranți, lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 362 1 s.3 lit. b) PC RM (organizarea de migrație ilegală), art. 42 s3 (organizarea unui grup criminal) și art. 207 (răpirea de copii) C. pen.

moldovean. În fapt, s-a reținut că cetățeanul turc I.S. împreună cu cetățeanul sirian H.T.H. și alte persoane neidentificate, au organizat un grup infracțional pentru a obține profit în urma organizării migrației ilegale. În urma cercetărilor a reieșit că, în perioada martie - aprilie 2010, I.S., H.T.H. și alte persoane neidentificate au organizat migrația ilegală a cetățenilor irakieni A.S.E.F.A., O.K.A., M.A.D. și copii lor minori N.F.A., B.F.A. și A.I.A., pentru suma de 27.000 Euro. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă I.S., solicitând admiterea recursului și punerea în libertate. Înalta Curte, examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că acesta este neîntemeiat. Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 „arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea extrădării. Prevederile codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”. Art. 16 alin. (4) din Convenția Europeană asupra Extrădării prevede că: „arestarea provizorie va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu a fost sesizată prin cererea de extrădare și documentele menționate la art. 12; ea nu va trebui, în nici un caz, să depășească 40 de zile de la arestare.

Totuși punerea în libertate provizorie este posibilă oricând, partea solicitată având însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga persoanei reclamate”. Curtea de Apel, în mod corect, a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile I.S. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv infracțiunilor prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din O.U.G. nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Cu privire la cererea de opozabilitate, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2011, republicată, „Opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare; pe de altă parte, opozabilitatea la cererea de extrădare poate fi readusă în discuție ulterior acestui termen de judecată”.

Înalta Curte constată că în mod corect, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale extrădării prevăzute de art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 16 din Legea nr. 80/1997, pentru Ratificarea convenției europene de extrădare, precum și ale dispozițiilor art. 64 și 65 din Legea nr. 177/1997 în care a fost ratificat tratatul dintre România Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală, astfel că, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând de la 22 ianuarie 2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv.

Totodată, se constată că, în cauză nu a apărut niciun impediment dintre cele la care se referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din convenția menționată, care să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile. Pentru aceste considerente, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011). Face aplicarea art. 192 C. proc. pen., urmând ca persoana extrădabilă să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011).' Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2012.