ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 338/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea

din 20 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011), a prelungit măsura arestării

provizorii a persoanei extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând

cu data de 22 ianuarie 2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv.

Pentru a hotăra

astfel, prima instanță a reținut, în esență că:

La data de 23

noiembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel, cauza cu nr. 10001/2/2011,

având ca obiect cererea de arestare provizorie, în caz de urgență, în vederea

extrădării formulată de autoritățile judiciare din Moldova, cu privire la

numitul I.S., cetățean turc, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor

de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de imigranți, lipsire de

libertate în mod ilegal.

După depistarea

și identificarea persoanei extrădabile, procurorul de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, prin Ordonanța nr. 85/2011, a luat față de aceasta măsura

reținerii pentru 24 de ore, de la 23 noiembrie 2011, ora 12

00

, la 23

noiembrie 2011-ora 12

00

.

La dosarul

cauzei, a fost atașat mandatul de arestare emis la data de 31 ianuarie 2011 de

Judecătoria Centru Municipalitatea Chișinău, Moldova împotriva persoanei

căutate I.S., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de

asociere în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de imigranți, lipsire de

libertate în mod ilegal.

Curtea de Apel

a adus la cunoștință persoanei solicitate conținutul mandatului european de

arestare, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți

la predarea către autoritatea judiciară emitentă.

Cu ocazia

audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa

către autoritățile judiciare din Republica Moldova, arătând că nu recunoaște

comiterea faptelor ce i-au fost prezentate.

Totodată,

Curtea de Apel a constatat că, la data de 31 ianuarie 2011, Judecătoria Centru

Chișinău a emis mandat de arestare preventivă împotriva numitului I.S.,

cetățean turc, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de

asocierea în vederea comiterii de infracțiuni, trafic de migranți, lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 362

1

s.3 lit. b) PC RM

(organizarea de migrație ilegală), art. 42 s3 (organizarea unui grup criminal)

și art. 207 (răpirea de copii) C. pen. moldovean.

În fapt, s-a

reținut că cetățeanul turc I.S. împreună cu cetățeanul sirian H.T.H. și alte

persoane neidentificate, au organizat un grup infracțional pentru a obține

profit în urma organizării migrației ilegale. În urma cercetărilor a reieșit că,

în perioada martie - aprilie 2010, I.S., H.T.H. și alte persoane neidentificate

au organizat migrația ilegală a cetățenilor irakieni A.S.E.F.A., O.K.A., M.A.D.

și copii lor minori N.F.A., B.F.A. și A.I.A., pentru suma de 27.000 Euro.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă I.S., solicitând

admiterea recursului și punerea în libertate.

Înalta Curte,

examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este

neîntemeiat.

Potrivit art. 45

alin. (3) din Legea nr. 302/2004 „arestarea provizorie în vederea extrădării se

dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii

de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să

poată depăși 180 de zile. După întocmirea hotărârii prin care s-a dispus

arestarea, judecătorul emite de îndată mandat de arestare provizorie în vederea

extrădării. Prevederile codului de procedură penală cu privire la conținutul și

executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Art. 16 alin.

(4) din Convenția Europeană asupra Extrădării prevede că: „arestarea provizorie

va putea înceta dacă, în termen de 18 zile de la arestare, partea solicitată nu

a fost sesizată prin cererea de extrădare și documentele menționate la art. 12;

ea nu va trebui, în nici un caz, să depășească 40 de zile de la arestare.

Totuși punerea în libertate provizorie este posibilă oricând, partea solicitată

având însă de luat orice măsură pe care o va aprecia necesară spre a evita fuga

persoanei reclamate”.

Curtea de Apel,

în mod corect, a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile

I.S. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul

constitutiv infracțiunilor prevăzute de art. 7 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13

din O.U.G. nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității

organizate.

Cu privire la

cererea de opozabilitate, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2011,

republicată, „Opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana

arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

extrădare; pe de altă parte, opozabilitatea la cererea de extrădare poate fi

readusă în discuție ulterior acestui termen de judecată”.

Înalta Curte

constată că în mod corect, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de fond și

de formă ale extrădării prevăzute de art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004 republicată, art. 16 din Legea nr. 80/1997, pentru

Ratificarea convenției europene de extrădare, precum și ale dispozițiilor art. 64

și 65 din Legea nr. 177/1997 în care a fost ratificat tratatul dintre România

Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală,

astfel că, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii a persoanei

extrădabile I.S., pentru o perioadă de 30 zile, începând de la 22 ianuarie

2012, până la 20 februarie 2012, inclusiv.

Totodată, se

constată că, în cauză nu a apărut niciun impediment dintre cele la care se

referă art. 46 din Legea nr. 302/2004 și art. 16 din convenția menționată, care

să justifice punerea în libertate a persoanei extrădabile.

Pentru aceste

considerente, urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de persoana

extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, secția

I

penală, pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011

(3862/2011).

Face aplicarea art.

192 C. proc. pen., urmând ca persoana extrădabilă să fie obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă I.S. împotriva încheierii din 20

ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția

I

penală,

pronunțată în dosarul nr. 10001/2/2011 (3862/2011).'

Obligă

recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2012.