ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 951/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

I. Prin sentința

penală nr. 120 din 16 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 43 alin.

(2) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie în

vederea extrădării a persoanei extrădabile B.O. - pentru 29 de zile de la

încarcerare.

S-a constatat că

persoana extrădabilă B.O. a fost reținută 24 ore, începând de la 26 ianuarie 2012

la 27 ianuarie 2012.

S-a admis cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova și s-a

dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile în acest stat.

S-a reținut că la de

26 ianuarie 2012 a fost înregistrată la Curtea de Apel București adresa nr. 2036/II-5/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care în

conformitate cu dispozițiile art. 42 și art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004

republicată și ale prevederilor art. 64 pct. 2 și 3 art. 67 și art. 69 din

Legea nr. 177/1957 pentru ratificarea tratatului dintre România și Republica

Moldova privind asistența juridică în materie civilă și penală semnat la Chișinău la 06 iulie 1996, privind cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare

din Republica Moldova împotriva numitei B.O., cetățean moldovean.

Prin încheierea de

ședință din data de 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel București în baza art. 44 alin.

(5) cu referire la art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată combinat cu art. 139

raportat la art. 145 C. proc. pen. a luat față de persoana extrădabilă B.O.

măsura obligării de a nu părăsi localitatea București pe o perioadă de 30 de

zile cu începere de la data de 27 ianuarie 2012 până la 25 februarie 2012

inclusiv.

La data de 31

ianuarie 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a promovat recursul

împotriva acestei încheieri, astfel că prin decizia nr. 337 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul

Parchetului, casează în parte încheierea atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță pentru soluționarea cererii de extrădare

formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova cu privire la

persoana extrădabilă B.O.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

La data de 07 martie 2012

Curtea de Apel București în aceeași compunere a luat în discuție sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind arestarea provizorie

în vederea extrădării către Republica Moldova a numitei B.O., pentru punerea în

executare a mandatului de arestare emis la data de 14 iulie 2003, în lipsă, de

către Judecătoria raionului Criuleni, pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la săvârșirea unui omor intenționat, comis cu premeditare, din

intenții materiale, de mia multe persoane, cu deosebită cruzime, la comandă.

Având în vedere că

atât la termenele anterioare cât și în prezent, persoana extrădabilă s-a prevalat

de faptul că a formulat cerere de azil în România și că în cauză ar fi

incidente dispozițiile art. 6 din Legea 122/2006 și care ar fi un impediment la

extrădare, instanța a dispus efectuarea unei adrese la Oficiul Român pentru Imigrări în legătură cu cererea de azil a numitei B.O.

La fila 47 în dosarul

nr. 712/2/2012 se află răspunsul la această adresă, din care rezultă în esență

că prin hotărârea ORI nr. 2437930/h/NP5Z din 26 ianuarie 2012 s-a dispus

neacordarea permisiunii de rămânere pe teritoriul României conform

dispozițiilor art. 89 alin. (2) din Legea 122/2006.

Oricum răspunsul este

mult mai amplu și din care rezultă că nu mai există impediment la extrădare.

Astfel, prin

hotărârea din 16 martie 2012 când a fost amânată pronunțarea din 07 martie 2012

în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (2) și (6) din Legea nr. 302/2004

republicată s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei

extrădabile B.O. pentru 29 de zile de la încarcerare.

S-a admis cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova și s-a

dispus extrădarea și predarea persoanei extrădabile în acest stat.

S-au pus în vedere

dispozițiile art. 57 din Legea nr. 302/2004 privind termenele pentru predarea

persoanei extrădabile.

Pentru aceasta a fost

emis mandatul de arestare în vederea extrădării nr. 5/EX din data de 16 martie 2012.

II. Împotriva acestei

sentințe penale a declarat recurs persoana extrădabilă B.O. criticând-o ca

netemeinică, solicitând admiterea recursului formulat în baza dispozițiilor

art. 52

8

din Legea nr. 302/2004 și art. 385

9

pct. 17

1

și pct. 17

2

C. proc. pen.

întrucât s-a dispus arestarea provizorie a

recurentei și extrădarea în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile ca B.O.,

cetățean al Republicii Moldova să fie extrădată. Prima procedură de obținere a

protecției subsidiare în cazul Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că

există recurs împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Sector 4 București.

Î

n dosarul cauzei

neexistând din partea Oficiului Român pentru Imigrări că s-a închis prima

procedură în sensul că această procedură se încheie în termen de 7 zile de la

comunicarea dosarului.

S-a mai susținut că B.O. a formulat cea de-a

doua procedură în data de 26 ianuarie 2012, iar Oficiul Român pentru Imigrare

pronunțându-se printr-o hotărâre în sensul că a respins cererea inculpatei B.O.,

dar aceasta făcut plângere având termen la data de 07 iunie 2012.

În continuare a arătat că, critica hotărârii

dată de instanța de fond este aceea că s-a bazat doar pe răspunsul Oficiului

Român pentru Imigrare prin care s-a precizat că s-a respins cererea, hotărârea

fiind definitivă. Or, acea hotărâre era emisă de Oficiul Român pentru Imigrare

care era atacată și aceasta cu plângere dar răspunsul îl are pentru cea de-a

doua procedură și cealaltă are termen la data de 07 iunie 2012, însă nu mai are

relevanță pentru că a depus încheierea prin care inculpata B.O. poate să rămână

pe teritoriul României până la judecarea definitivă pentru cea de-a doua

procedură.

S-a mai susținut că un alt aspect pentru care

nu sunt îndeplinite condițiile îl reprezintă faptul că făcând cerere pentru

obținerea celei de-a doua proceduri se prevalează de dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general respectiv, Legea nr. 302/2004

în sensul că orice cerere făcută în fața statului român pentru protecție de

obținere a azilului, sau protecție subsidiară iar în situația de față inculpata

B.O. este beneficiara acestui statut.

S-a mai arătat că în ceea ce privește

cazierul judiciar, inculpata B.O. nu este căutată pe teritoriul Republicii Moldova

dar pe teritoriul României este arestată și judecată pentru extrădare

considerând că există o listă de procedură. A mai arătat că Mandatul European

de Arestare nu există în dosar, există doar o cerere de reiterare a cererii de

extrădare învederând că din anul 2003 până în anul 2010 inculpata B.O. a stat

pe teritoriul României și nu a fost căutată, iar în cazul în care era căutată

prin Interpol era găsită mai devreme.

Examinând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de critică invocate, cât și

din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că

recursul de față declarat de persoana extrădabilă B.O. se privește ca nefondat

și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât, deși eliptic în

planul motivării, prin hotărârea recurată prima instanță s-a conformat în

sensul indicațiilor din decizia de trimitere nr. 337 din 7 februarie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 712/2/2012

la dispozițiile imperative ale art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004

care prevede că „după examinarea cererii de extrădare, a materialului probator

și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de

apel poate: să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu întrunite condițiile

extrădării”, statuând în consecință că cererea de extrădare formulată de

autoritățile judiciare din Republica Moldova, cu privire la persoana

extrădabilă B.O., este fondată.

Astfel, potrivit documentelor

transmise de către autoritățile judiciare moldovene, numita B.O. este urmărită

internațional pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea unui

omor intenționat, comis cu premeditare, din intenții materiale, de mai multe

persoane, cu deosebită cruzime, la comandă, faptă prevăzută de art. 42 alin.

(4) raportat la art. 145 alin. (2) lit. a), b), i), j) și p) din Codul penal al

Republicii Moldova și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea

de la 12 ani la 20 ani sau detențiune pe viață, împotriva susnumitei fiind

emis, în lipsă, un mandat de arestare la data de 14 iulie 2003 de către

Judecătoria Raionului Criuleni, în dosarul nr. 1-82/03.

Din examinarea

documentelor transmise de autoritățile judiciare din Republica Moldova rezultă

probe temeinice că persoana extrădabilă a săvârșit infracțiunea menționată mai

sus, iar fapta pentru care este acuzată aceasta are corespondent în legislația

penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) și b) și art. 176 lit. a) C. pen.,

infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 15

ani la 25 ani sau detențiunea pe viață.

Dintr-un alt punct de

vedere, Înalta Curte mai reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 64

pct. 2 și 3, art. 67 și art. 69 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea

Tratatului dintre România și Republica Moldova privind asistența juridică în

materie civilă și penală, semnat la Chișinău la 6 iulie 1996 și sunt

îndeplinite condițiile de fond și de formă ale extrădării prevăzute de

dispozițiile art. 26, art. 28 și art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din verificările

realizate în cauză a rezultat că numita B.O. a mai fost anterior subiectul unei

proceduri de extrădare ca urmare a solicitării formulate la data de 19 mai 2010

de către autoritățile judiciare din Republica Moldova cu privire la aceeași

faptă penală (lucrare înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București sub nr. 3938/ll-5/2003), însă prin decizia penală nr. 2588 pronunțată

la data de 29 iunie 2010 în dosarul penal nr. 4559/2/2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a dispus respingerea acestei cereri, cu

motivarea că în cauză cererea de azil formulată de susnumita nu era soluționată

definitiv.

Cu privire la această

cerere de azil, în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că a format

obiectul dosarului nr. 12568/4/2010, înregistrat la Judecătoria Sectorului 4

București, iar prin sentința civilă nr. 341/2012 pronunțată la data de 18

ianuarie 2012, s-a dispus în mod definitiv și irevocabil respingerea acesteia,

conform art. 81 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind

azilul în România, modificată.

Așa fiind, rezultă

fără echivoc că este lipsită de pertinență critica formulată de persoana

extrădabilă B.O. că, procedura de obținere a protecției subsidiare în cazul

Legii nr. 122/2006 nu a fost încheiată pentru că există recurs împotriva

hotărârii pronunțate de Judecătoria Sector 4 București - întrucât hotărârea

susmenționată a Judecătoriei Sector 4 București pentru motivul deja descris

este irevocabilă.

Pe de altă parte,

critica secundă că nu sunt îndeplinite condițiile extrădării, întrucât

formulând cerere pentru obținerea celei de-a doua proceduri se prevalează de

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 122/2002 derogatorii de la cadrul general,

respectiv Legea nr. 302/2004 în sensul că a formulat cerere pentru protecție de

obținere a azilului, iar în situația de față inculpata B.O. este beneficiara

acestui statut - este de asemenea lipsită de pertinență, deoarece în momentul

de timp prezent se evaluează numai dacă i se mai acordă dreptul de acces la o

nouă procedură de azil, iar în realitate recurenta persoană extrădabilă nu este

solicitant de azil, ipoteză ce ar determina respingerea cererii de azil de față

în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 122/2006.

În fine, și ultima

critică a aceleiași recurente, în sensul că la dosarul cauzei nu sunt depuse

toate înscrisurile pretinse de lege, este nefondată întrucât contrar la dosar

sunt depuse acele înscrisuri din care rezultă inclusiv că este un mandat de

arestare cu privire la recurenta persoană extrădabilă și anume, cel emis la

data de 14 iunie 2003 de către Judecătoria Raionului Criuleni în dosarul nr. 1-82/03.

Dintr-o altă

perspectivă, nu este fondată nici prima chestiune iterată de procuror, care a

apreciat că se impune admiterea recursului declarat de persoana extrădabilă în

sensul de a se face precizarea cu privire la respectarea regulii specialității

care se menționează atât în Legea nr. 302/2004 cât și în Tratatul încheiat

între România și Republica Moldova și în Convenția Europeană de Extrădare,

deoarece o atari regulă a specialității nu este statuată expres prin

dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală.

Nu este fondată nici

cererea suplimentară a procurorului prin care s-a pretins deducerea prevenției

anterioare, subsumat soluționării cererii anterioare de extrădare deoarece nu subzistă

ipoteza de conformare la textul art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen.

și urmează ca recurenta persoană extrădabilă B.O. să solicite aceasta direct în

fața autorității judiciare competente din statul solicitant.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de persoana extrădabilă B.O. împotriva sentinței penale nr. 120 din 16

martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta persoana

extrădabilă la plata sumei de 310 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 110 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

azi 29 martie 2012.