ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1949/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1949/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

La 27 aprilie 2010 s-a înregistrat sub nr. 3730/2/2010

pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3938/II/5/2003,

având ca obiect cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată

de autoritățile judiciare din Republica Moldova cu privire la numita B.O. (fiica

lui V. și a L.) urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la omor cu premeditare prevăzură de art. 42 parag. 4 raportat la art.

145 par.2 lit. a), b) și f) și parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova,

pedepsită cu închisoare de până la 25 ani.

Curtea de Apel București, secția I penală, la 27

aprilie 2010, prin încheierea pronunțată în Cameră de Consiliu, a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect

cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile

judiciare din Republica Moldova cu privire la numita Buga Olga, urmărită

internațional pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la omor cu

premeditare prevăzută de art. 42 parag. 4 rap. la art. 145 parag. 2 lit. a), b)

și f) și parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova, pedepsită cu închisoare de

până la 25 ani.

Prin aceeași

încheiere, prima instanță, în baza art. 46 rap. la 45 alin. (3)

din

Legea nr. 302/2004 și art. 69 pct. 2 din Tratatul bilateral între România și

Republica Moldova, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate B.O.,

pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 28 aprilie 2010 și până la 26

mai 2010, în vederea extrădării în Republica Moldova.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că împotriva

susnumitei,

Judecătoria Criuleni a emis mandatul de arestare la data de

14 iulie 2003, reținându-se, în fapt, că la data de 09 iunie 2003, după o

înțelegere prealabilă cu numiții l.B. și l.V.G., persoana urmărită a ordonat

răpirea din zona bazei turistice D. din Chișinău a părții vătămate M.V., care a

fost dusă în pădurea din apropierea satului Colondra - Sector Ciocana

(Chișinău), unde a fost lovită

cu un baston

din cauciuc până și-a pierdut cunoștința. Ulterior, a fost legată

și

pusă în portbagajul unui taxi marca V. Autorii au dus victima în apropierea

satului Bălcănești, unde au legat de pieptul acesteia o piatră și au aruncat-o

în râul Nistru, acesta decedând.

Persoana solicitată B.O. a fost audiată de către

prima instanță susținând că este nevinovată pentru ceea ce se reține în sarcina

sa și că nu dorește să fie extrădată.

S-a mai relevat în considerente că faptele reținute

în sarcina sus-numitei au corespondent în legislația penală română, realizând

conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la omor calificat prevăzut

de art. 25 raportat la art. 174 - 175 lit. a) C. pen., pedepsită cu închisoare

de la 15 ani la 25 ani.

Curtea de Apel București, secția I penală, examinând

actele și lucrările dosarului precum și declarația persoanei extrădabile,

reținând că nu s-au ridicat obiectiuni vis-a-vis de identitatea acesteia, că nu

s-a conturat existența vreunuia din cazurile de refuz a extrădării din cele

prevăzute la art. 24

1

sau 24

2

din Legea nr. 302/2004,

precum și urgența de a se dispune arestarea provizorie și, având în vedere

împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gravitatea acesteia, pedeapsa

care se poate aplica pentru o asemenea faptă și circumstanțele personale ale

numitei B.O., (care, deși avea cunoștință de existența dosarului, a ales în mod

deliberat să nu se prezinte în fața instanțelor competente sub anumite pretexte

și care, atunci când polițiștii români i-au identificat locația, s-a prezentat

sub identitatea falsă de M.I., prezentând și un act de identitate fals, în baza

art. 46 rap. la 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 69 pct. 2 din

Tratatul bilateral între România și Republica Moldova, a admis cererea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea

provizorie a persoanei solicitate B.O., în vederea extrădării în Republica

Moldova.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

persoana solicitată

solicitând, prin

intermediul apărătorului ales, admiterea recursului, casarea,

în parte,

a încheierii atacate, respectiv a dispoziției privind dispunerea măsurii

arestării în vederea extrădării, câtă vreme încă nu a fost depusă la dosar o

cerere în acest sens.

A mai susținut că, în virtutea dispozițiilor din

Legea nr. 302/2004, dar și a Tratatului bilateral dintre România și Moldova,

instanța putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură

preventivă mai blândă, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât,

cel puțin până la acest moment, nu s-a primit cererea de extrădare formulată de

autoritățile

judiciare moldovenești, iar

recurenta se află pe teritoriul statului român încă

din anul 2003, timp

în care nu a avut nici un conflict cu legea penală și nu a fost nici măcar

sancționată contravențional și urmează să se căsătorească, fără să intenționeze

să părăsească țara.

A mai arătat că,

în cazul în care s-ar înlocui măsura arestării cu cea a

obligării de a

nu părăsi localitatea sau țara, nu există nici un pericol ca recurenta persoană

solicitată să părăsească România, insistând asupra acestei solicitări, chiar

dacă instanța i-a atras atenția că, în speță, în această etapă, nu se poate

pune problema menținerii stării de arest, ci într-o altă etapă a procedurii,

care nu face obiectul prezentei judecăți.

Înalta Curte, examinând recursul formulat de persoana

solicitată B.O., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului

prin prisma dispozițiilor art. 38 alin. (2), art. 54 alin. (3) raportat la art.

45 alin. (3), art. 46 și cu referire și la art. 58 din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 224/2006, constată că au fost îndeplinite condițiile

prevăzute de actele normative menționate pentru a se proceda la arestarea

provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate B.O. către autoritățile

judiciare moldovene, în condițiile în care prima instanță, în mod corect, a

apreciat, în raport de conținutul cererii de arestare provizorie în vederea

extrădării transmisă de Biroul Interpol Chișinău prin intermediul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, că mandatul de arestare provizorie în

vederea extrădării, emis pe numele cetățeanului moldovean B.O. nr. 2/E din 27

aprilie 2010 are la bază mandatul de arestare din 14 iulie 2003, emis de

Judecătoria Criuleni, Republica Molodova.

În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel

București a menționat că M.J. -

Direcția de Drept Internațional

și Tratate - Serviciul cooperare

judiciară internațională în materie penală, a transmis cererea de arestare

provizorie în vederea extrădării a persoanei extradabile B.O., fiind urmărită

internațional în baza mandatului de arestare din data de 14 iulie 2003 emis de

Judecătoria Criuleni, Republica Moldova, pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la omor cu premeditare, faptă prevăzută de art. 42 parag. 4 rap. la art.

145 parag. 2 lit. a), b) și f) și parag. 3 C. pen. al Republicii Moldova,

pentru care se prevede pedeapsa închisorii de până la 25 ani.

Prin ordonanța

din 27 aprilie 2010, dată în Dosarul nr. 3938/II/5/2003,

Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza dispozițiilor art. 143 C.

proc. pen. cu referire la art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată, reținerea

pe o perioadă de 24 de ore a numitei B.O., începând cu 27 aprilie 2010 orele

12,00, prima instanță fiind sesizată, potrivit dispozițiilor art. 45 și art. 46

din legea specială, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgență a

acesteia în vederea extrădării.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 modificată, „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care

este

învinuită sau a fost condamnată

persoana a cărei extrădare se solicită

este prevăzută ca infracțiune

atât de legea statului solicitant cât și de legea română."

Din cuprinsul mandatului de arestare emis de autoritățile

judiciare moldovenești rezultă că la data de 9 iunie 2003, persoana solicitată

B.O., după o înțelegere prealabilă cu numiții A.l., B.l. și V.G., a ordonat

răpirea din zona bazei turistice D. din Chișinău a părții vătămate M.V., care a

fost dusă în pădurea din apropierea satului Colondra - Sector Ciocana

(Chișinău), unde a fost lovită cu un baston din cauciuc până și-a pierdut

cunoștința și apoi a fost legată și transportată în portbagajul unui taxi marca

V. până în apropierea satului Bălcănești, unde autorii au legat de pieptul

acesteia o piatră și au aruncat-o în râul Nistru, ulterior victima fiind găsită

decedată, fapta găsindu-și corespondentul în legea română, fiind incriminată ca

infracțiune de dispozițiile art. 25 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. a) C.

pen. român.

Examinând actele și lucrările dosarului se constată că

cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a fost însoțită de toate

înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

modificată, astfel încât Curtea de Apel București, secția I penală, a procedat

în mod corect atunci când, la termenul din 27 aprilie 2010, a dispus ascultarea

persoanei extradabile, prilej cu care aceasta a declarat că nu recunoaște

săvârșirea faptei care i se impută în conținutul mandatului de arestare din 14

iulie 2003, emis de autoritățile judiciare moldovene și că se opune extrădării

în Republica Moldova, fiindu-i teamă de fostul său prieten l.B. și de cei doi

prieteni ai acestuia, toți polițiști arătând că din 2003 locuiește și lucrează

neîntrerupt în România.

În cauza supusă analizei, se reține că prima instanță,

constatând, justificat, inexistența motivelor obligatorii sau opționale de

refuz al extrădării, așa cum au fost ele prevăzute în dispozițiile art. 24

1

respectiv art. 24

2

din Legea nr. 302/2004 modificată, în mod corect

a apreciat că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, având în

vedere și dispozițiile art.

64 pct. 4 din

Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România

și

Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că au fost

respectate dispozițiile art. 38-48 din Legea nr. 302/2004 modificată, ce

reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar și cele ale

punerii în executare a mandatului arestare în vederea extrădării.

Chiar dacă recurenta persoană solicitată a arătat, în

motivarea propriului recurs, că locuiește și lucrează în România încă din iunie

2003 și că nu a avut nici un conflict cu legea penală până la acest moment,

afirmații susținute cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, se constată că

aceste aspecte nu pot fi apreciate drept temeiuri solide care să justifice un

refuz al extrădării, ele fiind anterior examinate și de către prima instanță, astfel

cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinței penale atacate.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei

persoană solicitată, potrivit căreia, dacă instanța din România ar admite

cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova,

i-ar fi pusă în pericol viața personală și siguranța familie sale din

localitatea Strășești, Republica Moldova, întrucât, dacă s-ar da curs numai

argumentelor de ordin umanitar pe care, evident, le-ar invoca toate persoanele

aflate în cazuri similare, s-ar ajunge la situații în care derularea

procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă ori chiar stopată

pentru motive ce exced cadrului legal fixat de dispozițiile legii speciale mai

sus menționată și, astfel, s-ar obstrucționa realizarea actului de justiție,

împiedicându-se tragerea la răspundere penală a persoanelor care, prin

atitudinea lor, au manifestat lipsa de respect față de lege, lezând prin

acțiunile lor valori importante ocrotite de orice stat de drept.

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauza supusă

analizei nu poate fi luată în discuție nici solicitarea recurentei persoană

solicitată în sensul de a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură

mai puțin severă, respectiv cu cea de obligare de a nu părăsi localitatea, câtă

vreme în această fază a procedurii extrădării pasive, respectiv a cererii

vizând arestarea provizorie în regim de urgență în vederea extrădării nu este

prevăzută această posibilitate.

Înalta Curte, referitor la motivele de refuz al

extrădării -motive prevăzute în mod expres în dispozițiile art. 24

1

și art. 24

2

din Legea nr. 302/2004 modificată - apreciază că nici

unul dintre acestea nu sunt incidente în speță, iar din înscrisurile existente

la dosarul cauzei nu rezultă că persoana care face obiectul cererii de

extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunțate în textele

legale mai sus menționate.

Se mai constată că instanța de fond a procedat corect

atunci când a dispus, în baza art. 54 alin. 3 raportat la art. 46 din Legea nr.

302/2004 modificată, arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei

extrădabile pentru o perioadă de 29 zilejncepând cu data de 28 aprilie 2010 și

până la 26 mai 2010, cu respectarea dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.

Potrivit textului mai sus menționat, privarea de

libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost

arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare

competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune

sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile

anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o

persoană pe baza

unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de

legea națională.

Nu există însă, o definiție a noțiunii de motive

verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează

a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în

parte, dar este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze

convingerea că respectiva persoană a comis infracțiunea.

Având însă în vedere limitele cu care au fost

investite autoritățile judiciare române - cererea de arestare provizorie în caz

de urgență în vederea extrădării, în baza mandatului de arestare din 14 iulie

2006, emis de Judecătoria Criuleni, Republica Moldova pe numele

persoanei solicitate - aspectele legate de

temeinicia urmăririi penale exced

analizei

impuse de dispozițiile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională

în materie penală și de dispozițiile art. 16 alin. (4) din Convenția Europeană

de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957.

Față de aceste considerente, înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.O. împotriva

încheierii din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 3730/2/2010 (nr. 1070/2010) și, în baza art. 80 din

Legea nr. 302/2004, modificată raportat la art. 192 alin. (3) va obliga

recurenta persoană solicitată la plata sumei de 480 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, urmează

a se avansa din fondul M.J.., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana solicitată B.

O. împotriva

încheierii din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, s

ecția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3730/2/2010

(nr. 1070/2010).

Obligă recurenta

persoană solicitată la plata sumei de 480 lei, cu titlu

de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 17 mai 2010.