ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1434/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2/E de la 5 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 159/64/2010, în baza art. 60 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădabilă B.I., de amânare a predării către autoritatea judiciară din Republica Moldova, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. S-a constatat că persoana extrădabilă se află în stare de arest provizoriu.

Cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. de mai sus, persoana extrădată B.I. a solicitat amânarea predării către autoritățile judiciare din Republica Moldova, pe considerentul că dorește să execute pedeapsa ce i-a fost aplicată într-un penitenciar din România, arătând că este căsătorit și are doi copii minori, toți membrii familiei sale având cetățenie română, locuința se află în România, astfel că poate fi vizitat de către familie și relațiile de familie nu vor fi întrerupte. Persoana extrădabilă a mai precizat că în Republica Moldova nu are rude și nici apropiați și că există riscul ca viața sa să fie pusă în primejdie.

Verificând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că: Prin sentința penală nr. 95/ F de la 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea 302/2004 a fost admisă cererea formulată de M.J. al art. 54 alin. (3) din Legea 302/2004 a fost admisă cererea formulată de M.J. al Republicii Moldova și s-a dispus extrădarea numitului B.I. către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în vederea executării pedepsei privative de libertate aplicată acestuia prin sentința penală din 17 ianuarie 2007 a Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova.

Prin urmare, s-a dispus, pe de-o parte, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) din Legea 302/2004 arestarea sa provizorie în vederea extrădării pe o durată de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a măsurii ordonate, iar, pe de altă parte predarea sa către autoritățile judiciare solicitante în temeiul prevederilor art. 58 din Legea 302/2004. Mandatul de arestare provizorie nr. 1 de la 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov emis în baza sentinței nr. 95/F/2008 a fost pus în executare abia la data de 9 septembrie 2009 când persoana solicitată B.I. a fost adusă la sediul Curții de Apel Brașov în scopul ascultării de către judecătorul care a emis mandatul de arestare provizorie.

Extrădarea practic nu s-a materializat, întrucât au fost înregistrate succesiv mai multe cereri de amânare a predării, prima fiind respinsă prin sentința penală nr. 1/F/E/2009 a Curții de Apel Brașov, dispunându-se prin încheieri motivate periodic, prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării. În acest sens, ultima cerere de amânare a predării formulate de persoana extrădabilă pe motive medicale, a fost respinsă prin sentința penală nr. 1/F/E din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 860 din 4 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul promovat de persoana extrădabilă.

Potrivit art. 60 alin. (3) din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, predarea poate fi amânată pe motive expres și limitativ prevăzute și anume: existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că aceasta se află în executarea unei pedepse privative de libertate; dacă se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală ce i-ar pune viața în pericol. Cum persoana extrădabilă a invocat ca temei al amânării predării faptul că dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România, instanța are a constata că un asemenea motiv nu se regăsește printre cele expres și limitativ prevăzute de legea specială și ca atare, cererea formulată este inadmisibilă.

De altfel, executarea unei pedepse aplicate într-un alt stat nu ar fi posibilă fără o recunoaștere a hotărârii de condamnare, or persoana extrădabilă nu a formulat o asemenea cerere (care, de altfel, nu intră în competența curții de apel). În temeiul art. 80 din Legea 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, cheltuielile judiciare ocazionate au rămas în sarcina statului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs oral, persoana extrădată B.I., prin avocat ales O.V., așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit pe hotărârea atacată. La termenul de judecată de la 18 martie 2010, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu recurentul persoană extrădabilă care nu a fost prezentat instanței.

S-a referit că recurentul a depus la dosar o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător. Apărătorul recurentului persoană extrădabilă a solicitat amânarea judecării cauzei, față de lipsa de procedură învederată. Înalta Curte, față de lipsa recurentului persoană extrădabilă a dispus luarea legăturii în cursul ședinței de judecată la I.P.J. Brașov, care să comunice motivul pentru care nu a fost adus recurentul arestat. La a doua strigare a cauzei s-a referit că în cursul ședinței s-a trimis prin fax comunicarea I.P.J. Brașov, în sensul că recurentul persoană extrădabilă a fost pus în libertate la data de 5 martie 2010, ca urmare a neprelungirii mandatului de arestare preventivă.

Reprezentantul M.P., față de lipsa de procedură cu recurentul persoană extrădabilă a solicitat amânarea judecării cauzei și citarea acestuia la domiciliu. Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu recurentul persoană extrădabilă, care a fost pus în libertate, impunându-se citarea acestuia la domiciliu a amânat cauza la 15 aprilie 2010, cu menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de la acea dată aflată la fila 14 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, a lipsit recurenta persoană extrădată, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu, avocat C.D., în substituire pentru apărător oficiu, avocat P.V., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

S-a referit asupra cererii depuse la dosar din parte domnului avocat O.V., apărător ales al recurentei persoană extrădată, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, aflându-se în imposibilitate de prezentare. Reprezentantul M.P. a solicitat respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană care nu justifică vreo calitate în cauză. Înalta Curte, deliberând a respins cererea de amânare, având în vedere că nu există o delegație a apărătorului ales care a formulat cererea. Înalta Curte constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, a acordat părților cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 385 13 C. proc. pen. Reprezentantul M.P. a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că acesta este declarat împotriva unei hotărâri pronunțată într-o cerere de amânare a predării, fază care privește executarea hotărârii de extrădare și care nu este supusă niciunei căi de atac.

Apărătorul pentru recurenta persoană extrădată a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat. Examinând recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu excepția invocată de către reprezentantul M.P., Înalta Curte constată recursul recurentei persoană extrădată, ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta. Legiuitorul român a prevăzut în Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală așa cum a fost modificată, norme ce au un conținut concret cu privire la extrădarea pasivă, iar în cadrul acestei instituții au fost reglementate expres în art. 54 din legea menționată, soluțiile asupra cererii de extrădare, calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate cu privire soluțiile dispuse în primă instanță.

De asemenea, în prevederile art. 56 din aceeași lege, pe calea unei norme de trimitere sunt arătate dispozițiile legale ce se aplică corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării, admiterea sub condiție a extrădării, consimțământul extinderii obiectului extrădării și reextrădarea către un stat terț.

În sensul celor mai sus menționate, în art. 54 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede că: ”După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate: a) să dispună, în cazul concursului de cereri prevăzut la art. 41, conexarea dosarelor, chiar dacă se referă la fapte diferite sau sunt înregistrate la curți de apel diferite, competența teritorială aparținând curții de apel celei dintâi sesizate; b) să dispună, în cazul necesității de a primi informații suplimentare de la statul solicitant potrivit art. 53, amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni; c) să constate, prin sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.” În alin. (8) al art. 54 din legea mai sus menționată se stipulează că „Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent și de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunțare, la secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procurorul general competent poate declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiției.” Totodată, în dispozițiile art. 60 din Legea nr. 302/2004 sunt statuate condițiile privind predarea amânată astfel: „(1) Existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată. În caz de amânare, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

(3) Predarea extrădatului poate fi amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar putea pune viața în pericol. (4) În cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

În cazul în care persoana extrădată se află, la momentul admiterii cererii de extrădare, sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.” Pe calea interpretării sistematice a normelor mai sus menționate, rezultă că legiuitorul a prevăzut calea ordinară de atac a recursului numai împotriva soluțiilor ce se pot pronunța de către instanța competentă cu privire la cererile de extrădare, printre acestea fiind și aceea prevăzută la art. 54 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și anume referitoare la amânarea soluționării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea reiterării cererii, și acordarea unui ultim termen de încă 2 luni, în raport cu prevederile art. 56 din aceeași lege, care pe, calea unei norme de trimitere statuează expres că dispozițiile art. 54 alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în cazurile în care instanța se pronunță cu privire la amânarea extrădării.

Predarea persoanei extrădate reprezintă efectul concret ce decurge din soluția pozitivă, respectiv de admitere a cererii de extrădare pasivă, legiuitorul, reglementând această instituție de drept, într-o secțiune distinctă a actului normativ menționat și anume în secțiunea a-3-a, intitulată „Efectele extrădării din România”. Astfel, normele prevăzute în secțiunea mai sus menționată cuprind dispoziții privind operațiunea efectivă a predării extrădatului, cum sunt cele la termenele pentru predare, predarea amânată, predarea temporară sau sub condiție, tranzitul, reextrădarea către un stat terț, acestea vizând faza ulterioară judecării cererii de extrădare pasivă și anume aceea a executării extrădării.

În prevederile art. 60 din Legea nr. 302/2004 au fost reglementate în mod expres, cazurile de amânare a predării persoanei extrădate, la alin. (3) prevăzându-se că predarea extrădatului poate fi amânată și atunci când se constată, pe baza unei expertize medicale, că acesta suferă de o boală care i-ar pune viața în pericol. Din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, în general și a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 302/2004, în special, nu rezultă existența vreunei dispoziții exprese referitoare la calea de atac ordinară a recursului ce s-ar fi putut exercita în ipotezele arătate.

Așa cum se poate observa din examinarea dispoziției de la art. 63 din Legea nr. 302/2004 privind reextrădarea către un stat terț, legiuitorul a prevăzut o normă de trimitere la alin. (2) al cărei conținut statuează că dispozițiile art. 54 (soluționarea cauzei) și art. 55 (judecarea recursului și comunicarea hotărârii) se aplică în mod corespunzător, aceasta având un caracter special, întrucât vizează o ipoteză specială de extrădare, conferindu-i-se un caracter jurisdicțional, cu un regim juridic concret prevăzut.

Așadar, cum în dispozițiile art. 60 din actul normativ menționat nu se prevede nicio dispoziție privind existența vreunei căi de atac ordinare împotriva hotărârii instanței care poate dispune amânarea predării extrădatului ce suferă de o boală care i-ar putea pune viața în pericol, instituția predării amânate, vizând faza de executare a extrădării pasive, iar prevederile art. 56 din aceeași lege conțin o normă de trimitere cu privire la exercitarea căii de atac a recursului și în cazul amânării extrădării, care constituie o soluție ce se poate pronunța cu ocazia judecării cererii de extrădare pasivă, aceasta fiind anterioară și distinctă de faza executării, rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în ipoteza de la art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, având în vedere caracterul special al reglementării instituțiilor privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, printre care figurează și extrădarea și necesitatea executării cu celeritate a cererilor admise, prin predarea extrădatului.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată că persoana extrădată B.I. a exercitat calea ordinară de atac a recursului împotriva sentinței primei instanțe, prin care în temeiul art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea relativă la amânarea predării în vederea extrădării persoane solicitate extrădate, către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 95/F/2008 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 3280/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă această cale de atac nu este prevăzută de nicio dispoziție legală, ceea ce se circumscrie accepțiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie și îl sancționează cu inadmisibilitatea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinței penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurenta persoană extrădată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta persoană extrădată B.I. împotriva sentinței penale nr. 2/ E din 5 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta persoană extrădată la plata sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.