ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : La data de 15 iunie 2010 s-a înregistrat la Curtea de Apel Brașov sub nr. 488/64/2010 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 1408/11/5/2010 prin care s-a solicitat instanței să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii în caz de urgență a persoanei extrădabile S.P. (cetățean moldovean, fiul lui P. și l.). În motivarea sesizării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a menționat că M.J.

- Direcția de Drept Internațional și Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în materie penală, a transmis cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile S.P., urmărit internațional în baza mandatului de arestare din data de 03 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rișcani, oraș Chișinău, Republica Moldova, pentru săvârșirea infracțiunii de însușirea unor bunuri fără drept în proporții mari și deosebit de mari, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, faptă pentru care legea penală a statului solicitant prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani. Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 4/F/E din 24 iulie 2010, în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea formulată de M.J.

al Republicii Moldova și, în consecință, a dispus extrădarea către autoritățile judiciare moldovene a numitului S.P., cetățean al Republicii Moldova, față de care s-a emis mandatul de arestare din data de 03 aprilie 2006 al Curții Sectorului Rișcani, orașul Chișinău, Republica Moldova. De asemenea, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) și art. 46 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță a dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile S.P. (cu datele de stare civilă menționate anterior) pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 iulie 2010 și până la 23 august 2010, inclusiv. În baza art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță a dispus predarea persoanei extrădabile S.P.

către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi România, formulată de persoana extrădabilă S.P., stabilind să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că în cauză au fost întrunite cerințele prevăzute de art. 46 și art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată și, prin încheierea din 16 iunie 2010, a dispus arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei extrădabile S.P. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 iunie 2010 și până la 14 iulie 2010, inclusiv și a emis mandatul de arestare provizorie nr. 1/E din aceeași dată.

De asemenea, prima instanță, în baza art. 46 alin. (3) și art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, a solicitat autorităților judiciare ale Republicii Moldova să comunice cererea de extrădare și actele anexe cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (4) din Convenția Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957. S-a mai reținut în considerente că, prin încheierea din 12 iulie 2010 a aceleiași instanțe, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 46 raportat la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Brașov, secția penală a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii pe o durată de 10 zile, începând cu data de 15 iulie 2010 și până la 24 iulie 2010, inclusiv, solicitând autorităților judiciare ale Republicii Moldova să comunice cererea de extrădare și actele anexe, care au fost comunicate la data de 14 iulie 2010 (filele 59-70).

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a mai constatat că la data de 12 iulie 2010, M.J. al Republicii Moldova a înaintat M.J. al României cererea de extrădare a numitului S.P., în vederea tragerii la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, anexându-se, în copii, ordonanța de punere sub învinuire a persoanei extrădabile emisă de procuror, încheierea din 03 aprilie 2006 a Judecătoriei Rîșcani prin care s-a schimbat măsura preventivă a arestului la domiciliu cu arestul preventiv pe termen de 30 de zile, mandatul de arestare din 03 aprilie 2006, emis de Judecătoria Rîșcani, fișa personală a persoanei extrădabile și extras C. pen.

al Republicii Moldova. Prima instanță, în raport de conținutul cererii de extrădare formulată la data de 12 iulie 2010, a reținut că extrădarea persoanei extrădabile s-a solicitat în vederea tragerii la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova și a mai constatat că s-au respectat dispozițiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, fiind depuse la dosar toate înscrisurile în sprijinul cererii de extrădare. S-a mai relevat că mandatul de arestare preventivă a fost emis de către autoritățile Republicii Moldova pe numele cetățeanului moldovean S.P., reținându-se că acesta, în noaptea de 27 iulie 2005, împreună cu o altă persoană neidentificată, a intrat cu dublura unei chei în apartamentul de pe str. S., din orașul Chișinău și a sustras suma de 68.000 lei (aproximativ 5440 DOLARI USA), cauzând o pagubă foarte mare victimei L.L.

Față de situația de fapt mai sus menționată, prima instanță a constatat că, în speță, nu rezultă împrejurări care să determine refuzul extrădării, fie el obligatoriu sau opțional și că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, întrucât - potrivit art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală - considerarea infracțiunii ca fiind pedepsită de legile ambelor părți contractante nu este condiționată de împrejurarea ca legile părților contractante să înscrie fapta în aceeași categorie de infracțiuni sau să folosească aceeași terminologie atunci când o menționează.

Pe cale de consecință, cererea M.J. al Republicii Moldova vizând extrădarea cetățeanului moldovean S.P. a fost admisă de către Curtea de Apel Brașov, care a dispus extrădarea persoanei extrădabile către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, în vederea tragerii la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, prelungind, totodată, arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile S.P. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 iulie 2010 și până la data de 23 august 2010, inclusiv.

Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi România, prima instanță a apreciat că nu există temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii arestării provizorii, având în vedere și cele relatate de persoana extrădabilă, respectiv că anterior venirii în România s-a aflat ilegal pe teritoriul Portugaliei și Franței (fila 36 dosar) și a dispus, în baza art. 58 din Legea nr. 302/2004 modificată, predarea persoanei extrădabile S.P. către autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana extrădabilă solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motive de ordin personal, umanitar, arătând că i s-a acordat dreptul la azil în România și că are o familie în țară, din relația de concubinaj rezultând un copil minor.

Înalta Curte, examinând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 38 alin. (2), art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3), art. 46 și cu referire și la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, constată că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de actele normative menționate pentru a se proceda la extrădarea persoanei extrădabile S.P. către autoritățile judiciare moldovene, în condițiile în care prima instanță, în mod corect, a apreciat, în raport de conținutul cererii de extrădare formulată la 12 iulie 2010 de autoritățile judiciare din Republica Moldova, că mandatul de arestare provizorie emis pe numele cetățeanului moldovean S.P.

nr. 1/E din 16 iunie 2010 are la bază mandatul de arestare din 3 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rișcani, orașul Chișinău, Republica Molodova. Din cuprinsul mandatului de arestare emis de autoritățile judiciare moldovenești rezultă că persona extrădabilă S.P. împreună cu o altă persoană, rămasă neidentificată, a pătruns în noaptea de 27 mai 2005, folosindu-se de dublura unei chei, în apartamentul aparținând părții vătămate L.L. și a sustras suma de 68.000 lei (aproximativ 5440 DOLARI SUA), cauzând astfel victimei o pagubă foarte importantă, infracțiune prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani, fapta găsindu-și corespondentul în legea română, fiind incriminată ca infracțiune (furt calificat) și de C. pen.

român. Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant cât și de legea română". În cauza supusă analizei, se constată că prima instanță, reținând, justificat, inexistența motivelor obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, așa cum au fost ele prevăzute în dispozițiile art. 24 1 respectiv art. 24 2 din Legea nr. 302/2004 modificată, în mod corect a apreciat că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, având în vedere și dispozițiile art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova, privind asistența juridică în materie civilă și penală.

Din actele și lucrările dosarului, constatându-se că cererea de arestare provizorie în vederea extrădării a fost însoțită de toate înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, la 16 iunie 2010, a dispus ascultarea persoanei extrădabile, prilej cu care aceasta a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei care i se impută în conținutul mandatului de arestare din 3 aprilie 2006, emis de autoritățile judiciare moldovene și că se opune extrădării în Republica Moldova. Prin ordonanța din 15 iunie 2010, dată în Dosarul nr. 1408/11/5/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus, în baza dispozițiilor art. 143 C. proc.

pen. cu referire la art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată, reținerea pe o perioadă de 24 de ore a numitului S.P., începând cu 15 iunie 2010 orele 13,00, prima instanță fiind sesizată, potrivit dispozițiilor art. 45 și art. 46 din legea specială, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgență a acestuia. În atare condiții, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 38-48 din Legea nr. 302/2004 modificată, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar și cele ale punerii în executare a mandatului arestare în vederea extrădării.

Chiar dacă recurentul persoană extrădabilă a arătat, în motivarea propriului recurs, că i s-a acordat azil în România și că are întreaga familie în România, aceste afirmații rămân simple susțineri lipsite de orice suport probator, aspecte care, de altfel, anterior, au mai făcut obiectul analizei de către prima instanță, astfel cum rezultă din cuprinsul considerentelor sentinței penale atacate.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentului persoană extrădabilă, potrivit căreia dacă instanța din România ar admite cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Moldova, i-ar fi periclitată însăși viața, întrucât, dacă s-ar da curs numai argumentelor de ordin umanitar pe care, evident, le-ar invoca toate persoanele aflate în cazuri similare, s-ar ajunge la situații în care derularea procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă ori chiar stopată pentru motive ce exced cadrului legal fixat de dispozițiile legii speciale mai sus menționată și, astfel, s-ar obstrucționa realizarea actului de justiție, împiedicându-se tragerea la răspundere penală a persoanelor care, prin atitudinea lor, au manifestat lipsa de respect față de lege, lezând prin acțiunile lor valori importante ocrotite de orice stat de drept.

Înalta Curte, referitor la motivele de refuz al extrădării -motive prevăzute în mod expres în dispozițiile art. 24 1 și art. 24 2 din Legea nr. 302/2004 modificată - apreciază că nici unul dintre acestea nu sunt incidente în speță, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoana care face obiectul cererii de extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunțate în textele legale mai sus menționate. Se mai constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a dispus, în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 46 din Lega nr. 302/2004 modificată, arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei extrădabile și ulterior, a prelungit măsura arestării provizorii până la data de 23 august 2010, cu respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea națională. Nu există însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în parte, dar este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să creeze convingerea că respectiva persoană a comis infracțiunea.

Având însă în vedere limitele cu care au fost investite autoritățile judiciare române - cererea de arestare provizorie în caz de urgență în vederea extrădării, în baza mandatului de arestare din 3 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului Rișcani, Republica Moldova - aspectele legate de temeinicia urmăririi penale exced analizei impuse prin dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și prin dispozițiile art. 16 alin. (4) din Convenția Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957. Față de aceste considerente, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.P.

împotriva sentinței penale nr. 4/F/E din 24 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și va stabili ca suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă, să se plătească din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.P. împotriva sentinței penale nr. 4/F/E din 24 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă, se va plăti din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2010.