ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele

:

La

data de 15 iunie 2010 s-a înregistrat la Curtea de Apel Brașov sub nr. 488/64/2010

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov nr. 1408/11/5/2010 prin care s-a solicitat instanței

să aprecieze

asupra luării măsurii arestării

provizorii în caz de urgență a persoanei extrădabile S.P. (cetățean

moldovean, fiul lui P. și l.).

În motivarea sesizării, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel

Brașov a

menționat că M.J. - Direcția de Drept Internațional și

Tratate - Serviciul cooperare judiciară internațională în

materie penală,

a transmis cererea de arestare provizorie în

vederea extrădării a persoanei extrădabile S.P., urmărit

internațional în baza mandatului de arestare din data de 03 aprilie 2006

emis de Curtea

Sectorului Rișcani,

oraș Chișinău, Republica Moldova, pentru săvârșirea

infracțiunii

de însușirea unor bunuri fără drept în proporții mari

și deosebit de mari, prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al

Republicii Moldova, faptă pentru care legea penală a statului

solicitant prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.

Curtea de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

prin sentința penală nr. 4/F/E din 24 iulie 2010, în baza art.

54 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004

republicată, a admis cererea formulată de M.J. al Republicii Moldova

și, în consecință, a dispus extrădarea către

autoritățile

judiciare moldovene a numitului S.P., cetățean al

Republicii Moldova,

față de care

s-a emis mandatul de arestare din data de 03 aprilie 2006 al Curții

Sectorului Rișcani, orașul Chișinău, Republica Moldova.

De asemenea,

în baza art. 54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3) și art.

46 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță a

dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile S.P. (cu

datele de stare civilă menționate

anterior) pe o perioadă de 30 de zile,

începând

cu data de 25 iulie 2010 și până la 23 august 2010, inclusiv.

În baza art.

58 din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță a

dispus predarea persoanei extrădabile S.P. către

autoritățile judiciare ale Republicii Moldova în termen de 15 zile de

la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și a respins

cererea de înlocuire a măsurii

arestării

provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi România,

formulată

de persoana extrădabilă S.P., stabilind să

rămână în sarcina

statului cheltuielile

judiciare ocazionate de soluționarea prezentei cereri.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că în cauză au fost întrunite

cerințele prevăzute de art. 46 și art. 45 alin. (3) din Legea nr.

302/2004 republicată și, prin încheierea din 16 iunie 2010, a dispus

arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei extrădabile S.P.

pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 16 iunie 2010 și

până la 14 iulie 2010, inclusiv și a emis mandatul de arestare

provizorie nr. 1/E din aceeași dată.

De asemenea, prima instanță, în baza art.

46 alin. (3) și art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, a

solicitat autorităților judiciare ale

Republicii Moldova să comunice cererea de extrădare și

actele anexe cu

respectarea prevederilor art. 16 alin. (4) din

Convenția Europeană de extrădare de la Paris din 13 decembrie 1957.

S-a mai reținut în considerente că,

prin încheierea din 12 iulie 2010 a aceleiași instanțe, constatând

că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 46 raportat la art.

45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Brașov,

secția penală a dispus prelungirea măsurii arestării

provizorii pe o durată de 10 zile, începând cu data de 15 iulie 2010

și până la 24 iulie 2010, inclusiv, solicitând

autorităților judiciare ale Republicii Moldova să comunice

cererea de extrădare și actele anexe, care au fost comunicate la data

de 14 iulie 2010 (filele 59-70).

Examinând actele și lucrările

dosarului, prima instanță a mai constatat că la data de 12 iulie

2010, M.J. al Republicii

Moldova a înaintat

M.J. al României cererea de extrădare

a numitului S.P., în vederea

tragerii la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen.

al Republicii Moldova, anexându-se, în copii,

ordonanța de

punere sub învinuire a persoanei extrădabile

emisă de procuror,

încheierea din 03

aprilie 2006 a Judecătoriei Rîșcani prin care s-a schimbat

măsura preventivă a arestului la domiciliu cu arestul preventiv pe

termen

de 30 de zile, mandatul de arestare din 03 aprilie 2006, emis de

Judecătoria Rîșcani, fișa

personală a persoanei extrădabile și extras C. pen.

al

Republicii Moldova.

Prima instanță, în raport de

conținutul cererii de extrădare formulată la data de 12 iulie 2010,

a reținut că extrădarea persoanei extrădabile s-a solicitat

în vederea tragerii la răspundere penală pentru

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C.

pen. al Republicii Moldova și a mai constatat că s-au respectat

dispozițiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, fiind depuse la

dosar toate înscrisurile în sprijinul cererii de extrădare.

S-a mai

relevat că mandatul de arestare preventivă a fost emis de

către autoritățile Republicii Moldova pe numele

cetățeanului moldovean S.P., reținându-se că acesta, în

noaptea de 27 iulie 2005, împreună cu o altă persoană

neidentificată, a intrat cu dublura unei chei în apartamentul de pe str. S.,

din orașul Chișinău și a sustras suma de 68.000 lei

(aproximativ 5440 DOLARI USA), cauzând o pagubă foarte mare victimei L.L.

Față de situația de fapt mai sus

menționată, prima instanță a constatat că, în

speță, nu rezultă împrejurări care să determine

refuzul extrădării, fie el obligatoriu sau opțional și

că au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr.

302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, întrucât

- potrivit art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997

pentru ratificarea Tratatului dintre România și Republica Moldova,

privind

asistența juridică în materie civilă și

penală - considerarea infracțiunii ca fiind pedepsită de legile

ambelor părți contractante nu este condiționată

de împrejurarea ca legile părților

contractante să înscrie fapta în aceeași

categorie de

infracțiuni sau să folosească aceeași terminologie atunci

când o menționează.

Pe cale de consecință, cererea M.J. al

Republicii Moldova vizând extrădarea cetățeanului moldovean S.P.

a fost admisă de către Curtea de Apel Brașov, care a dispus

extrădarea persoanei extrădabile către autoritățile

judiciare ale Republicii Moldova, în vederea tragerii la răspundere

penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova,

prelungind, totodată, arestarea provizorie în vederea extrădării

a persoanei extrădabile S.P. pe o perioadă de 30 zile, începând

cu data de 25 iulie 2010 și până la

data de 23 august 2010, inclusiv.

Referitor la cererea de înlocuire a

măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu

părăsi România, prima instanță a apreciat că nu

există temeiuri care să justifice înlocuirea măsurii arestării

provizorii, având în vedere și cele relatate de persoana

extrădabilă, respectiv că anterior venirii în România s-a aflat

ilegal pe teritoriul Portugaliei și

Franței

(fila 36 dosar) și a dispus, în baza art. 58 din Legea nr. 302/2004

modificată, predarea persoanei

extrădabile S.P. către autoritățile

judiciare ale

Republicii Moldova în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a

prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs persoana extrădabilă solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate pentru motive de ordin personal, umanitar, arătând

că i s-a acordat dreptul la azil în România și că are o familie

în țară, din relația de concubinaj rezultând un copil minor.

Înalta Curte, examinând recursul formulat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

constată

că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 38 alin. (2), art.

54 alin. (3) raportat la art. 45 alin. (3), art. 46 și cu referire și

la art. 58 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 224/2006, constată că au fost îndeplinite

condițiile prevăzute de actele normative menționate pentru a se

proceda la extrădarea persoanei extrădabile S.P. către

autoritățile judiciare moldovene, în condițiile în care prima

instanță, în mod corect, a apreciat, în raport de conținutul

cererii de extrădare formulată la 12 iulie 2010 de

autoritățile judiciare din Republica Moldova, că mandatul de

arestare provizorie emis pe numele

cetățeanului moldovean S.P.

nr. 1/E din 16 iunie 2010 are la

bază mandatul de arestare din 3 aprilie 2006 emis de Curtea Sectorului

Rișcani, orașul Chișinău, Republica Molodova.

Din cuprinsul mandatului de arestare emis de

autoritățile judiciare

moldovenești

rezultă că persona extrădabilă S.P. împreună cu o

altă

persoană, rămasă neidentificată, a pătruns în noaptea

de 27 mai 2005, folosindu-se de dublura unei chei, în apartamentul

aparținând părții vătămate L.L. și a sustras suma

de 68.000 lei (aproximativ 5440 DOLARI SUA), cauzând astfel victimei o

pagubă foarte importantă, infracțiune prevăzută de art.

195 alin. (2) C. pen. al Republicii Moldova, pentru care se prevede pedeapsa

închisorii de la 10 la 25 ani, fapta găsindu-și corespondentul în

legea română, fiind incriminată ca infracțiune (furt calificat)

și de C. pen. român.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004 modificată, „extrădarea poate fi

admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost

condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este

prevăzută ca infracțiune atât de legea statului solicitant cât

și de legea română".

În cauza supusă analizei, se

constată că prima instanță, reținând, justificat,

inexistența motivelor obligatorii sau opționale de refuz al

extrădării, așa cum au fost ele

prevăzute în dispozițiile art. 24

1

respectiv

art. 24

2

din Legea nr. 302/2004 modificată, în mod corect a apreciat că au

fost întrunite condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr.

302/2004, fiind îndeplinită cerința dublei încriminări, având în

vedere și dispozițiile art. 64 pct. 4 din Legea nr. 177/1997 pentru

ratificarea

Tratatului dintre România

și Republica Moldova, privind asistența juridică

în

materie civilă și penală.

Din actele și lucrările

dosarului, constatându-se că cererea de arestare provizorie în vederea

extrădării a fost însoțită de toate înscrisurile necesare,

conform prevederilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, la 16 iunie 2010, a dispus

ascultarea persoanei extrădabile, prilej cu care aceasta a declarat

că nu recunoaște săvârșirea faptei care i se impută în

conținutul mandatului de arestare din 3 aprilie 2006, emis de

autoritățile judiciare moldovene și că se opune

extrădării în Republica Moldova.

Prin ordonanța din 15 iunie 2010,

dată în Dosarul nr.

1408/11/5/2010,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus, în baza

dispozițiilor art. 143 C. proc. pen. cu referire la art. 47 din Legea nr. 302/2004

modificată, reținerea pe o perioadă de 24

de ore a

numitului S.P., începând cu 15 iunie 2010 orele 13,00, prima instanță

fiind sesizată, potrivit dispozițiilor art. 45 și art. 46 din

legea specială, în vederea luării măsurii arestării provizorii

de urgență a acestuia.

În atare condiții, Înalta Curte

apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 38-48 din

Legea nr. 302/2004 modificată, ce reglementează procedura

specială a extrădării pasive din România, dar și cele ale

punerii în executare a mandatului arestare în vederea extrădării.

Chiar dacă recurentul persoană

extrădabilă a arătat, în motivarea propriului recurs, că i

s-a acordat azil în România și că are întreaga familie în România,

aceste afirmații rămân simple susțineri lipsite de orice suport

probator, aspecte care, de altfel, anterior, au mai făcut obiectul

analizei de către prima instanță, astfel cum rezultă din

cuprinsul considerentelor sentinței penale atacate.

Nu poate fi reținută nici

susținerea recurentului persoană extrădabilă, potrivit

căreia dacă instanța din România ar admite cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica

Moldova, i-ar fi periclitată însăși viața, întrucât,

dacă s-ar da curs numai argumentelor de ordin umanitar pe care, evident,

le-ar invoca toate persoanele aflate în cazuri similare, s-ar ajunge la

situații în care

derularea

procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă ori

chiar

stopată pentru motive ce exced cadrului legal fixat de

dispozițiile legii speciale mai sus menționată și, astfel,

s-ar obstrucționa realizarea actului de justiție, împiedicându-se

tragerea la răspundere penală a persoanelor care, prin atitudinea

lor, au manifestat lipsa de respect față de lege, lezând prin

acțiunile lor valori importante ocrotite de orice stat de drept.

Înalta Curte, referitor la motivele de

refuz al extrădării -motive prevăzute în mod expres în

dispozițiile art. 24

1

și art. 24

2

din Legea nr.

302/2004 modificată - apreciază că nici unul dintre acestea nu

sunt incidente în speță, iar din înscrisurile existente la dosarul

cauzei nu rezultă că persoana care face obiectul cererii de

extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunțate în

textele legale mai sus menționate.

Se mai constată că

instanța de fond a procedat corect atunci când a dispus, în baza art. 54 alin.

(3) raportat la art. 46 din Lega nr.

302/2004

modificată, arestarea provizorie în caz de urgență a persoanei

extrădabile

și ulterior, a prelungit măsura arestării provizorii până

la data de 23 august 2010, cu respectarea dispozițiilor art. 5 paragraful

1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului, privarea de libertate a unei

persoane este

considerată ca fiind

legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea

aducerii

sale în fața autorității judiciare competente, atunci când

există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în

necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească

o infracțiune sau să fugă după săvârșirea

acesteia.

Prin dispozițiile anterior invocate, se

recunoaște dreptul de a reține

o

persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o

infracțiune

recunoscută ca atare de legea națională.

Nu există însă, o definiție a

noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană

statuând că acestea urmează a fi

examinate

de statele naționale în raport de circumstanțele fiecărui caz în

parte, dar este obligatoriu ca datele ce rezultă din dosar să

creeze

convingerea că respectiva

persoană a comis infracțiunea.

Având însă în vedere limitele cu care au

fost investite autoritățile judiciare române - cererea de arestare

provizorie în caz de urgență în vederea extrădării, în baza

mandatului de arestare din 3 aprilie

2006

emis de Curtea Sectorului Rișcani, Republica Moldova - aspectele

legate

de temeinicia urmăririi penale exced analizei impuse prin

dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară

internațională în materie penală și prin dispozițiile art.

16 alin. (4) din Convenția Europeană de extrădare de la Paris

din 13 decembrie 1957.

Față de aceste considerente, înalta

Curte, în conformitate cu

dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca

nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă S.P. împotriva

sentinței penale nr. 4/F/E din 24 iulie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și va

stabili ca suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă,

să se plătească din fondul M.J., conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă

S.P.

împotriva sentinței penale nr. 4/F/E

din 24 iulie 2010 a Curții

de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Suma de 320

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru recurenta persoană extrădabilă, se va

plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 august 2010.