ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 4 din data de 12 iunie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 499/39/2010, Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de autoritatea

solicitantă Tribunalul din sectorul Râșcani municipiul Chișinău - Republica

Moldova, transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească

Internațională - Biroul Național de Interpol și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Suceava.

În baza art. 46 alin.

(5) rap. la art. 45 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în

vederea extrădării a persoanei urmărite S.S., de cetățenie moldovenească, pe

durata de 20 de zile respectiv de la 12 iunie 2010 până la 01 iulie 2010

inclusiv.

A amânat soluționarea

cauzei la data de 30 iunie 2010 pentru a da posibilitatea autorității solicitate

de a formula cererea de extrădare.

Curtea de Apel

Suceava a procedat la luarea unei declarații, din partea persoanei extrădabile,

conform dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă S.S. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând că dorește să fie judecat în stare de

libertate, susținând că nu se justifică măsura arestării provizorii pe o

perioadă de 20 de zile.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că

recursul formulat de persoana extrădabilă este nefondat.

Prin adresa din data

de 04 iunie 2010 emisă de către Inspectoratul General al Poliției Române -

Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol a

comunicat Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate că

la data de 30 octombrie 2008, Biroul Național Central Interpol Chișinău a dispus

urmărirea internațională a numitului S.S. pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz de încredere, arătând totodată că se solicită dispunerea efectuării

examenului de regularitate, în vederea extrădării sus-numitului către Republica

Moldova, precum și informarea Parchetului competent de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, în vederea dispunerii măsurilor necesare.

Prin adresa din 04

iunie 2010, Ministerul Justiției - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională

în Materie Penală a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava că

în temeiul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 302/2004 transmite cererea de

arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile din

Republica Moldova, privind pe numitul S.S., arătând că sus-numitul este urmărit

internațional pentru săvârșirea infracțiunii de însușirea în proporții mari și

deosebit de mari, faptă sancționată de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovean cu

o pedeapsă maximă de 25 de ani închisoare. A mai precizat că împotriva

persoanei sus-menționate Judecătoria Râșcani a emis Încheierea din 21 aprilie

că, în cazul arestării, cererea de extrădare și documentele în susținerea

acesteia vor fi transmise, pe cale diplomatică, în termenul prevăzut de

Convenția Europeană de Extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava a transmis Curții de Apel Suceava, în temeiul

dispozițiilor art. 45 alin. (2) și art. 46 din Legea nr. 302/2004, cererea de

arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare

ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., precum și solicitarea de a se

lua împotriva acestuia măsura arestării sale.

A fost transmisă, pe

fax, Ordonanța de anunțare în căutare internațională a numitului S.S., emisă de

Interpol Chișinău, completată la data de 16 octombrie 2008.

A fost transmisă la

dosarul cauzei sentința din data de 08 decembrie 2008 dată în dosarul 1-37/08

1-42/08(1-72/08 1-95/08), de către Judecătoria sectorului Râșcani precum și

decizia pronunțată de Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din data de 19

iunie 2009 dată în Dosarul nr. 10-512/2009, decizie prin care, printre alte

dispoziții, s-a admis parțial apelul inculpatului S.S. declarat împotriva

sentinței menționate anterior, casând, parțial această sentință, și rejudecând

cauza a stabilit, în baza art. 187 alin. (5) C. pen., a stabilit pedeapsa de 8

ani închisoare, și în baza art. 190 alin. (5) C. pen., pedeapsa de 10 ani

închisoare., stabilindu-i-se o pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare fără

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercitarea de activități, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A mai fost transmis

la dosarul cauzei mandatul de arestare pe numele lui S.S. cu data notificării

la 2008-10-31, mandat confirmat de Sistemul Informatic Interpol.

Fată de o asemenea

situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei

solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva

atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului

arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența

și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate,

precum și gravitatea infracțiunii săvârșite și dacă justifică, în sine, o

detenție îndelungată.

Examinând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că persoana extrădabilă S.S. este urmărită internațional în baza Ordonanței de

anunțare în căutarea internațională completată de inspectorii din cadrul

Interpol Râșcani la data de 16 octombrie 2008, inițierea căutării fiind pornită

la data de 17 iunie 2008 în Dosarul de căutare sub nr. 2008020256 și în dosarul

penal nr. 2007020326, persoana extrădabilă fiind învinuită pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovenesc.

Din analiza

dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte

dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat

european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură,

se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului - aspectele legate

de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii

provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la

soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana

extrădabilă și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate

invoca.

Rațiunea mandatului

de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu

se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în fața justiției statului

emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Cât privește

respectarea dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține

că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată

ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în

fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de

a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede

în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după

săvârșirea acesteia.

Prin dispozițiile

anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei

suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea

internă.

Nu există, însă, o

definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea

Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în

raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte.

În atare condiții,

existând o cerere de extrădare provizorie în vederea extrădării formulată de

autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., se

impune ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 45 alin. (2),

art. 46 și urm. din Legea nr. 302/2004.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de

recurentul persoană extrădabilă S.S.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană

extrădabilă la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva Încheierii

nr. 4 din 12 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 499/39/2010.

Obligă recurenta

persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2010.