ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2412/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 4 din data de 12 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 499/39/2010, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea formulată de autoritatea solicitantă Tribunalul din sectorul Râșcani municipiul Chișinău - Republica Moldova, transmisă prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național de Interpol și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În baza art. 46 alin. (5) rap. la art. 45 din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei urmărite S.S., de cetățenie moldovenească, pe durata de 20 de zile respectiv de la 12 iunie 2010 până la 01 iulie 2010 inclusiv.

A amânat soluționarea cauzei la data de 30 iunie 2010 pentru a da posibilitatea autorității solicitate de a formula cererea de extrădare. Curtea de Apel Suceava a procedat la luarea unei declarații, din partea persoanei extrădabile, conform dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă S.S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând că dorește să fie judecat în stare de libertate, susținând că nu se justifică măsura arestării provizorii pe o perioadă de 20 de zile. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul formulat de persoana extrădabilă este nefondat. Prin adresa din data de 04 iunie 2010 emisă de către Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol a comunicat Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate că la data de 30 octombrie 2008, Biroul Național Central Interpol Chișinău a dispus urmărirea internațională a numitului S.S. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, arătând totodată că se solicită dispunerea efectuării examenului de regularitate, în vederea extrădării sus-numitului către Republica Moldova, precum și informarea Parchetului competent de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea dispunerii măsurilor necesare.

Prin adresa din 04 iunie 2010, Ministerul Justiției - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală a comunicat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava că în temeiul dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 302/2004 transmite cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile din Republica Moldova, privind pe numitul S.S., arătând că sus-numitul este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunii de însușirea în proporții mari și deosebit de mari, faptă sancționată de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovean cu o pedeapsă maximă de 25 de ani închisoare.

A mai precizat că împotriva persoanei sus-menționate Judecătoria Râșcani a emis Încheierea din 21 aprilie 2008. De asemenea s-a precizat că autoritățile judiciare moldovene au menționat că, în cazul arestării, cererea de extrădare și documentele în susținerea acesteia vor fi transmise, pe cale diplomatică, în termenul prevăzut de Convenția Europeană de Extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a transmis Curții de Apel Suceava, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (2) și art. 46 din Legea nr. 302/2004, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., precum și solicitarea de a se lua împotriva acestuia măsura arestării sale.

A fost transmisă, pe fax, Ordonanța de anunțare în căutare internațională a numitului S.S., emisă de Interpol Chișinău, completată la data de 16 octombrie 2008. A fost transmisă la dosarul cauzei sentința din data de 08 decembrie 2008 dată în dosarul 1-37/08 1-42/08(1-72/08 1-95/08), de către Judecătoria sectorului Râșcani precum și decizia pronunțată de Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău din data de 19 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 10-512/2009, decizie prin care, printre alte dispoziții, s-a admis parțial apelul inculpatului S.S.

declarat împotriva sentinței menționate anterior, casând, parțial această sentință, și rejudecând cauza a stabilit, în baza art. 187 alin. (5) C. pen., a stabilit pedeapsa de 8 ani închisoare, și în baza art. 190 alin. (5) C. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare., stabilindu-i-se o pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare fără privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercitarea de activități, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. A mai fost transmis la dosarul cauzei mandatul de arestare pe numele lui S.S. cu data notificării la 2008-10-31, mandat confirmat de Sistemul Informatic Interpol.

Fată de o asemenea situație, Înalta Curte este datoare să constate dacă arestarea persoanei solicitate este cerută cu încălcarea exigențelor art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reprezintă o protecție împotriva atingerilor arbitrare aduse libertății, în scopul reducerii riscului arbitrariului și al preeminenței dreptului, precum și cu privire la existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite și dacă justifică, în sine, o detenție îndelungată. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că persoana extrădabilă S.S.

este urmărită internațional în baza Ordonanței de anunțare în căutarea internațională completată de inspectorii din cadrul Interpol Râșcani la data de 16 octombrie 2008, inițierea căutării fiind pornită la data de 17 iunie 2008 în Dosarul de căutare sub nr. 2008020256 și în dosarul penal nr. 2007020326, persoana extrădabilă fiind învinuită pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (2) C. pen. moldovenesc.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, precum și din economia celorlalte dispoziții din legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului - aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 - la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea ridicate de persoana extrădabilă și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca. Rațiunea mandatului de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în fața justiției statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Cât privește respectarea dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului, privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Prin dispozițiile anterior invocate, se recunoaște dreptul de a reține o persoană pe baza unei suspiciuni rezonabile de a fi comis o infracțiune recunoscută ca atare de legea internă.

Nu există, însă, o definiție a noțiunii de motive verosimile sau motive plauzibile, Curtea Europeană statuând că acestea urmează a fi examinate de statele naționale în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. În atare condiții, existând o cerere de extrădare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare ale Republicii Moldova, împotriva numitului S.S., se impune ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 45 alin. (2), art. 46 și urm. din Legea nr. 302/2004. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă S.S.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.S. împotriva Încheierii nr. 4 din 12 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 499/39/2010. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2010.