ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4253/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din data de 19 decembrie 2012 a Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile C.M. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 4 ianuarie 2013 la 2 februarie 2013. În considerentele acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Pe starea de arest, constatând că temeiurile privind urgența și lipsa motivelor care împiedică să se dea curs cererii există și că cererea oficială de extrădare nu a fost transmisă, existând, la dispoziția organelor judiciare ale S.U.A.

un termen de 60 de zile, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008, se va dispune prelungirea acestei stări pe timp de 30 de zile, de la 04 ianuarie 2012, la 02 februarie 2012. Pe fondul cauzei, în vederea depunerii la dosar a cererii de extrădare și a documentelor atașate și considerând util soluționării cauzei a se face verificări în sistemul ECRIS cu privire la numărul dosarului ce se va forma urmare declarării căii de atac a apelului împotriva sentinței penale nr. 612 din 9 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, urmează a acorda termen. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana extrădabilă C.M. a declarat recurs solicitând revocarea măsurii prelungirii arestării provizorie în vederea extrădării considerând-o nelegală și netemeinică.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează: Cooperarea judiciară internațională în materie penală, este o procedură ce se bazează pe reciprocitate și colaborare internațională, prin oferirea concursului autorităților în vederea derulării unor proceduri judiciare ce necesită participarea mai multor state. Faptul că în statul solicitant există începută o procedură penală împotriva unui cetățean al statului solicitat, creează prezumția de legalitate și efectivitate a procedurii desfășurate, iar în baza tratatului de extrădare, autoritățile competente dispun măsuri, pe o perioadă rezonabilă, pentru a facilita statului solicitant strângerea probelor, necesare.

Curtea de Apel București a reținut în mod corect incidența art. 12 din Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008. Astfel conform alin. (1) al art. 12 din Tratatul de extrădare prevede că „în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia". Lipsa cererii de extrădare și a documentelor justificative, nu constituie un impediment la menținerea arestării provizorii, în condițiile în care în alin. (4) al art. 12 din Tratatul de extrădare, se menționează o perioadă de 60 de zile până la care statul solicitant poate depune documentele necesare în vederea extrădării.

Faptul desfășurării procedurii de audiere a persoanei extrădabile prin comisie rogatorie, nu determină încetarea temeiurilor pentru care se dispune arestarea provizorie, deoarece, comisia rogatorie, astfel cum este reglementată de art. 173 din Legea nr. 302/2004, constituie o formă de asistență judiciară internațională care constă în o împuternicirea pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorități din alt stat, în scopul de a îndeplini în locul său unele activități judiciare privitoare la un proces penal. Unul dintre principalele obiective al Comisiei rogatorii, astfel cum sunt reglementate la art. 174 din Legea nr. 302/2004, este strângerea de probe, aceasta incluzând și audierea persoanei extrădabile.

Așa fiind, constatând neîntemeiate criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, recursul declarat de persoana extrădabilă C.M. și va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.M. împotriva încheierii din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 9025/2/2012 (3817/2012). Obligă recurentul persoana extrădabilă la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 decembrie 2012.