ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 138/F din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădabilă K.R.S. privind amânarea predării sale către autoritățile din Kazachstan din motive medicale, respectiv amânarea extrădării sale ca urmare a solicitării de acordare a statutului de refugiat în conformitate cu Legea nr. 122/2006. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1173/2/2012, s-a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art. 48 și urm. din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, pentru 30 de zile, începând cu data de 10 februarie 2012 până la data de 10 martie 2012 inclusiv.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate K.R.S. și predarea acesteia către autoritățile din Kazanstan. în data de 20 februarie 2012, sentința penală nr. 68/F din 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 479 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1173/2/2012, întrucât, deși persoana solicitată formulase cerere de azil, nu i s-a recunoscut această calitate.

În consecință, s-au demarat procedurile pentru predarea extrădatului K.R.S., fiind fixat termen, îh acest sens, la data de 06 martie 2012. Urmare a formulării, de către persoana extrădată, a unei cereri de acordare a statutului de refugiat, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație la executare, care a fost admisă prin sentința penală nr. 101/F din 05 martie 2012. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva acestei ultime hotărâri a fost admis prin Decizia penală nr. 666 din 09 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind casată, în tot, sentința recurată și, pe fond, respinsă contestația la executare, ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive, predarea persoanei extrădate, la termenul fixat, din data de 06 martie 2012, nu a mai fost posibilă. Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2012 dată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 919 din 23 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea preventivă a persoanei extrădabile K.R.S., pentru 30 de zile până la predare, conform dispozițiilor art. 57 și art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Analizând cererea formulată de către persoana extrădată, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că aceasta nu este admisibilă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare: În primul rând, Curtea a apreciat că aspectele de natură medicală invocate în susținerea cererii nu reprezintă împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul soluționării definitive a cererii de extrădare. Pe de altă parte, în fața Curții, la data soluționării prezentei cauze, inclusiv apărătorul ales al persoanei extrădate a precizat că impedimentele de ordin medical au fost învederate și instanței de recurs, moment la care, evident, avea posibilitatea să solicite amânarea predării și, implicit, efectuarea expertizei medico legale.

Așa fiind, Curtea a constatat că persoana extrădată K.R.S. a invocat, în sprijinul cererii de amânare a predării, aceleași motive invocate și în cadrul soluționării cererii de extrădare. Or, consecințele predării imediate a acestuia au fost, deja, analizate de către instanța de judecată la momentul verificării condițiilor necesare extrădării, așa încât, o reanalizare a aceleiași situații nu este admisibilă. Mai mult, Curtea a remarcat că înscrisurile medicale depuse la dosar datează din perioada 26 iunie 2007 - 27 iunie 2010, anterior, așadar, formulării cererii de extrădare de către autoritățile judiciare din Republica Kazachstan. Referitor la solicitarea de amânare a extrădării, motivat de faptul că, pe rolul Judecătoriei sect.

4 București se afla, în curs de soluționare, o acțiune prin care s-a solicitat statutul de refugiat, Curtea a apreciat că există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care s-a soluționat, anterior, în mod definitiv, contestația la executare - având același obiect - promovată de către Biroul „Executări penale" din cadrul Curții de Apel București, respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în faza procesuală a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004, modificată. Pe da altă parte, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României.

Or, în cauză, s-a constatat că măsura extrădării a fost dispusă la data de 10 februarie 2012, prin sentința penală nr. 68/F a Curții de Apel București, rămasă definitivă la data de 20 februarie 2012, iar ulterior dispunerii acestei măsuri, respectiv, la data de 17 februarie 2012, persoana extrădată a formulat cerere de azil, înregistrată la O.R.I. la 21 februarie 2012. În condițiile în care, până la data convenită pentru predare, respectiv, 06 martie 2012 nu a fost confirmat statutul de refugiat și nici până la acest moment nu există o hotărâre prin care să se ateste statutul de refugiat, nu se poate fixa o nouă dată pentru predare. În concluzie, Curtea a apreciat că cererea persoanei extrădate este inadmisibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004 și ale art. 6 din Legea nr. 122/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă K.R.S., care a lipsit de la judecarea cauzei, în condițiile în care din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a rezultat că aceasta a fost extrădată în Kazahstan la data de 6 aprilie 2012. Examinând recursul declarat de persoana extrădabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În ce privește solicitarea de amânare a predării din motive medicale, corect a reținut prima instanță că petentul nu a invocat împrejurări noi, ci a reiterat aspecte preexistente, care au fost cunoscute și analizate de instanțele care s-au pronunțat asupra extrădării sale (în fond și recurs).

Prin urmare, câtă vreme acest motiv a fost analizat anterior, el nu mai poate forma obiectul unei noi cereri, sancțiunea unui asemenea demers fiind ^admisibilitatea, așa cum corect a reținut și instanța de fond. În ce privește amânarea extrădării ca efect al formulării de către petent a unei cereri de acordare a statutului de refugiat, din actele dosarului rezultă că și această împrejurare a făcut obiectul unei proceduri. anterior (contestație la executare soluționată în mod definitiv), iar până la data convenită inițial pentru predarea petentului către autoritățile din Kazahstan nu s-a pronunțat nicio hotărâre care să ateste statutul solicitat de acesta, fiind evident că acest demers a fost doar -pro causa, pentru a împiedica punerea în executare a hotărârii de extrădare.

Prin urmare, legal și temeinic instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea petentului, ce face obiectul prezentei cauze, sens în care calea de atac promovată de petent este nefondată și va fi respinsă conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurent - persoană extrădabilă K.R.S. împotriva sentinței penale nr. 138 F din 26 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 320 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.