ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1147/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 138/F din 26 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana

extrădabilă K.R.S. privind amânarea predării sale către autoritățile din

Kazachstan din motive medicale, respectiv amânarea extrădării sale ca urmare a

solicitării de acordare a statutului de refugiat în conformitate cu Legea nr. 122/2006.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut

că, prin sentința penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1173/2/2012, s-a

admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în baza art.

48 și urm. din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate,

pentru 30 de zile, începând cu data de 10 februarie 2012 până la data de 10

martie 2012 inclusiv.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate K.R.S. și predarea

acesteia către autoritățile din Kazanstan.

în data de 20 februarie 2012, sentința penală nr. 68/F

din 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, a rămas definitivă prin Decizia

penală nr. 479 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1173/2/2012,

întrucât, deși persoana solicitată formulase cerere de azil, nu i s-a

recunoscut această calitate.

În consecință, s-au demarat procedurile pentru predarea

extrădatului K.R.S., fiind fixat termen, îh acest sens, la data de 06 martie 2012.

Urmare a formulării, de către persoana extrădată, a unei cereri de acordare a

statutului de refugiat, Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel

București, secția a II-a penală, a formulat contestație la executare, care a

fost admisă prin sentința penală nr. 101/F din 05 martie 2012.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București împotriva acestei ultime hotărâri a fost admis prin Decizia penală

nr. 666 din 09 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind

casată, în tot, sentința recurată și, pe fond, respinsă contestația la

executare, ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive, predarea persoanei extrădate, la

termenul fixat, din data de 06 martie 2012, nu a mai fost posibilă.

Prin încheierea de ședință din data de 10 martie 2012 dată de

Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia nr. 919 din 23 martie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis sesizarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea preventivă a persoanei

extrădabile K.R.S., pentru 30 de zile până la predare, conform dispozițiilor art.

57 și art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Analizând cererea formulată de către persoana extrădată, prin

prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că aceasta

nu este admisibilă, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, Curtea a apreciat că aspectele de natură

medicală invocate în susținerea cererii nu reprezintă împrejurări noi,

necunoscute de instanță la momentul soluționării definitive a cererii de

extrădare.

Pe de altă parte, în fața Curții, la data soluționării

prezentei cauze, inclusiv apărătorul ales al persoanei extrădate a precizat că

impedimentele de ordin medical au fost învederate și instanței de recurs,

moment la care, evident, avea posibilitatea să solicite amânarea predării și,

implicit, efectuarea expertizei medico legale.

Așa fiind, Curtea a constatat că persoana extrădată K.R.S. a

invocat, în sprijinul cererii de amânare a predării, aceleași motive invocate

și în cadrul soluționării cererii de extrădare.

Or, consecințele predării imediate a acestuia au fost, deja,

analizate de către instanța de judecată la momentul verificării condițiilor

necesare extrădării, așa încât, o reanalizare a aceleiași situații nu este

admisibilă.

Mai mult, Curtea a remarcat că înscrisurile medicale depuse

la dosar datează din perioada 26 iunie 2007 - 27 iunie 2010, anterior, așadar,

formulării cererii de extrădare de către autoritățile judiciare din Republica

Kazachstan.

Referitor la solicitarea de amânare a extrădării,

motivat de faptul că, pe rolul Judecătoriei sect. 4 București se afla, în curs

de soluționare, o acțiune prin care s-a solicitat statutul de refugiat, Curtea

a apreciat că există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care s-a

soluționat, anterior, în mod definitiv, contestația la executare - având

același obiect - promovată de către Biroul „Executări penale" din cadrul

Curții de Apel București, respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

faza procesuală a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 302/2004,

modificată.

Pe da altă parte, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu

pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la

frontieră ori de pe teritoriul României.

Or, în cauză, s-a constatat că măsura extrădării a fost

dispusă la data de 10 februarie 2012, prin sentința penală nr. 68/F a Curții de

Apel București, rămasă definitivă la data de 20 februarie 2012, iar ulterior

dispunerii acestei măsuri, respectiv, la data de 17 februarie 2012, persoana

extrădată a formulat cerere de azil, înregistrată la O.R.I. la 21 februarie 2012.

În condițiile în care, până la data convenită pentru predare,

respectiv, 06 martie 2012 nu a fost confirmat statutul de refugiat și nici până

la acest moment nu există o hotărâre prin care să se ateste statutul de

refugiat, nu se poate fixa o nouă dată pentru predare.

În concluzie, Curtea a apreciat că cererea persoanei

extrădate este inadmisibilă, din perspectiva dispozițiilor art. 58 din Legea nr.

302/2004 și ale art. 6 din Legea nr. 122/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana

extrădabilă K.R.S., care a lipsit de la judecarea cauzei, în condițiile în care

din dovada de îndeplinire a procedurii de citare a rezultat că aceasta a fost

extrădată în Kazahstan la data de 6 aprilie 2012.

Examinând recursul declarat de persoana extrădabilă, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În ce privește solicitarea de amânare a predării din motive

medicale, corect a reținut prima instanță că petentul nu a invocat împrejurări

noi, ci a reiterat aspecte preexistente, care au fost cunoscute și analizate de

instanțele care s-au pronunțat asupra extrădării sale (în fond și recurs).

Prin urmare, câtă vreme acest motiv a fost analizat anterior,

el nu mai poate forma obiectul unei noi cereri, sancțiunea unui asemenea demers

fiind ^admisibilitatea, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

În ce privește amânarea extrădării ca efect al

formulării de către petent a unei cereri de acordare a statutului de refugiat,

din actele dosarului rezultă că și această împrejurare a făcut obiectul unei

proceduri. anterior (contestație la executare soluționată în mod definitiv),

iar până la data convenită inițial pentru predarea petentului către

autoritățile din Kazahstan nu s-a pronunțat nicio hotărâre care să ateste

statutul solicitat de acesta, fiind evident că acest demers a fost doar -pro

causa,

pentru a împiedica punerea în

executare a hotărârii de extrădare.

Prin

urmare, legal și temeinic instanța de fond a respins, ca inadmisibilă,

cererea petentului, ce face obiectul prezentei

cauze, sens în care calea de atac

promovată

de petent este nefondată și va fi respinsă conform art. 385

15

pct. 1

lit. b)

C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul formulat de recurent - persoană extrădabilă

K.R.S. împotriva sentinței penale nr. 138 F din

26 martie

2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă

de 320 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.