ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2012

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 101 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admisă contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală privind pe cetățeanul K.R.S. , cetățean kazah.

S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București conform dispozițiilor art. 145 C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen. durată măsurii obligării de a nu părăsi localitatea persoana extrădabilă a fost obligată să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanță ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte la organul de poliție de pe raza teritorială de domiciliu sau reședință și să comunice acest lucru acestor organe de supraveghere;

- să nu își schimbe acest domiciliu sau reședință fără încuviințarea organelor care au dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Măsura a fost luată pe un termen de 30 de zile cu începere de la data de 05 martie 2012 până la 03 aprilie 2012.

S-a fixat un termen de control pe data de 30 martie 2012, când persoana extrădabilă se va prezenta la Curtea de Apel București, sala de judecată ora 9

00

.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile dacă nu este arestată în altă cauză.

Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006 s-a dispus amânarea predarea persoanei solicitante până la finalizarea procedurii de azil.

S-a atras atenția persoanei solicitante asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

S-au reținut, în esență, următoarele .

Biroul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală având în vedere Adresa nr. 3084035/CRV/RAC din 2 martie 2012 emisă de IGPR - CCPI - Biroul Național Interpol, cu privire la situația cetățeanului kazah K.R.S. în prezent aflat în arestul D.G.P.M.B. - C.R.A.P. nr. 1 București a formulat contestație la executare prin care a solicitat a se proceda în conformitate cu art. 23 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind situația persoanei extrădabile K.R.S. în raport de statutul de solicitant de azil.

Contestația la executare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Verificând actele de la dosar instanța a constatat, în fapt, că prin Sentința penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Kazahstan fiind dispusă arestarea persoanei extrădabile pentru 30 de zile începând cu data de 10 februarie 2012, definitivă prin Decizia penală nr. 497 din data de 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Între timp la data de 17 februarie 2012 persoana extrădabilă formulează cerere de azil înregistrată la Oficiul Român pentru Imigrări sub nr. 2435925 din data de 21 februarie 2012.

Ori, față de dispozițiile art. 34 și 6 din Legea nr. 122/2006 apare o împiedicare la executarea Sentinței penale nr. 68 din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală fiind incidente dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen.

Pentru soluționarea acestui incident apărut în cursul executării, s-a apreciat că trebuie aplicate normele de procedură ale statului de executare, respectiv România.

S-a reținut că de la momentul arestării și până acum au apărut temeiuri noi și anume cererea de azil cu toate consecințele ce decurg, astfel încât se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București conform dispozițiilor art. 145 C. proc. pen.

Fiind în cadrul unei proceduri speciale de azil, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România „ împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României cu excepția cazurilor prevăzute de art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului" și întrucât nu se cunoaște durata acestei proceduri, s-a apreciat că nu se mai justifică menținerea stării de arest a persoanei extrădabile și că poate fi la dispoziția instanței și a celorlalte organisme implicate prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a mai reținut că la dosar se află și o adresă a oficiului Român pentru Imigrări - Direcția Azil și Integrare către D.G.P.M.B. - Serviciul Independent de reținere și arestare preventivă prin care se comunică faptul că s-a declanșat procedura de azil privind persoana extrădabilă K.R.S., fiind invocate dispozițiile art. 34 din Legea nr. 122/2006, care arată că „O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voință exprimată în scris sau oral, în fața autorităților competente, din care să rezulte că acesta solicită protecția statului român."

Totodată, la dosar se află cererea persoanei extrădabile datată 17 februarie 2012 în limba rusă, netradusă și în copie alături de alte acte medicale prin care se certifică faptul că a suferit mai multe plăgi prin împușcare în Republica Kazahstan și o extrădare a lui în această țară i-ar pune viața în pericol, susținere expusă și la judecata pe fond a contestației.

Instanța a apreciat că prezenta contestație este admisibilă în sensul arătat mai sus, stabilind un termen de control la instanță și amânând predarea persoanei solicitante până la finalizarea procedurii de azil.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile. împotriva sentinței penale sus-menționate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, solicitând a solicitat casarea hotărârii și, pe fond, respingerea contestației la executare ca nefondată, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Examinând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate, se constată că recursul parchetului este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În ce privește prima critică invocată în motivele de recurs ale parchetului, se constată că aceasta nu este fondată.

Urmare admiterii cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Republica Kazahstan, prin Sentința penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 497 din data de 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.R.S. pentru 30 de zile începând cu data de 10 februarie 2012, în vederea predării.

Ulterior pronunțării sentinței penale sus-menționate, după 7 zile de la momentul arestării persoanei extrădabile, la data de 17 februarie 2012, persoana extrădabilă a formulat cerere de azil, înregistrată la Oficiul Român pentru Imigrări sub nr. 2435925 din data de 21 februarie 2012.

Raportat la dispozițiile art. 34 și 6 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care instituie o imposibilitate de extrădare a solicitantului de azil, s-a apreciat în mod corect că sunt incidente dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen., referitoare la o împiedicare a executării Sentinței penale nr. 68 din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Împrejurarea apărută în cursul executării dispozițiilor din sentința sus-menționată, avea natura unei împiedicări la executare, în sensul art. 461 lit. c) C. proc. pen. și nu putea fi valorificată prin intermediul altor dispoziții procesuale.

În ce privește temeinicia contestației la executare, Înalta Curte constată că aceasta nu era fondată și nu se impunea admiterea ei, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004, rezultă că legea prevede în mod expres și limitativ doar trei situații în care poate fi amânată predarea persoanei extrădabile, niciuna dintre acestea neavând incidență în cauză.

Potrivit prevederilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, printre persoanele exceptate de la extrădare, sunt indicate și cele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de recurs a avut în vedere la momentul soluționării recursului condițiile negative prevăzute de lege pentru a se dispune extrădarea pasivă, respectiv faptul ca persoana să nu fie dintre cele exceptate la extrădare, în sensul art. 19 din Legea nr. 302/2004 și să nu fie incident unul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la cererea de azil formulată de persoana extrădabilă, se constată că aceasta a fost înregistrată la Oficiul român pentru Imigrări, cu o zi după data soluționării recursului, însă nu constituie un motiv de imposibilitate a extrădării, deoarece textul art. 19 din Legea nr. 302/2004, privind persoanele exceptate de la extrădare se referă la o persoană care a parcurs această procedură și a obținut statutul de azilant, potrivit Legii nr. 122/2006.

Este adevărat că, odată declanșată procedura specială de azil, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006, devin incidente unele restrângeri cu privire la măsurile de expulzare, extrădare sau returnare ale solicitantului de azil, însă acestea nu pot fi apreciate în mod singular prin raportare la aceste temeiuri legale și în afara cadrului procesual al soluționării cererii de extrădare.

Sub acest aspect, se constată că introducerea cererii de azil și celelalte susțineri ale apărării persoanei extrădabile, referitoare la punerea vieții în pericol a acesteia în Kazahstan, au făcut obiectul criticilor în recurs, fiind analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție, la momentul examinării legalității și temeiniciei cererii de extrădare.

Referitor la susținerile persoanei extrădabile că se teme de a fi extrădat, viața fiindu-i pusă în pericol, Curtea constată că aceste afirmații au fost avute în vedere și analizate de instanță la momentul soluționării definitive a cererii de extrădare, care pe baza tuturor actelor, a concluzionat că nu există un impediment legal în dispunerea extrădării.

Pe de altă parte, nu este lipsit de relevanță nici faptul că depunerea cererii de azil a avut loc ulterior momentelor indicate chiar de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 122/2006 ca fiind oportune și, mai mult decât atât a fost înregistrată la Oficiul Român pentru Imigrări la data de 21 februarie 2012, a doua zi după soluționarea definitivă a cauzei.

Hotărârea recurată de parchet este nelegală și netemeinică și sub aspectul dispoziției de înlocuire a măsurii arestării preventive a persoanei extrădabile cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea București, conform art. 145 C. proc. pen.

Arestarea persoanei extrădabile, dispusă prin Sentința penală nr. 68/F din data de 10 februarie 2012 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 497 din data de 20 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituie o măsură preventivă subsecventă admiterii cererii de extrădare, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că în cazul amânării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanța emite un mandat de arestare provizorie în vederea extrădării.

Drept urmare, orice critici privitoare la individualizarea sau durata acestei măsuri nu pot fi avute în vedere la acest moment, ulterior soluționării prin hotărâre definitivă a cererii de extrădare, întrucât menținerea sau schimbarea temeiurilor arestării nu pot fi analizate distinct, acestea decurgând tocmai din cererea de extrădare, ca efect al admiterii acesteia.

Pentru aceste motive, ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a admis cererea de extrădare, nicio instanță nu poate supune analizei legalitatea și temeinicia stării de arest a persoanei extrădabile, întrucât ar încălca principiul autorității de lucru judecat.

Unica excepție este ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, când recunoașterea calității de cetățean român sau de refugiat politic în România intervine între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și data convenită pentru predare, situație în care se prevede posibilitatea pronunțării unei noi hotărâri în cauză.

Față de cele arătate, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 101 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1769/2/2012 (702/2012), privind pe intimatul persoană extrădabilă K.R.S. să fie admis, să fie casată sentința atacată și, rejudecând, să fie respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă de 25 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 101 din 5 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1769/2/2012 (702/2012), privind pe intimatul persoană extrădabilă K.R.S.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu persoană extrădabilă, în sumă de 25 RON, se va Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2011.

Procesat de GGC - LM