ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
În
baza actelor din dosar constată următoarele:
Prin
încheierea din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,
pronunțată în Dosarul nr. 416/33/2012, a respins cererea de liberare provizorie
sub control judiciar formulată de către persoana extrădabilă S.D.B. ca
inadmisibilă.
În
temeiul art. 43 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată și
completată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii a persoanei
extrădabile S.D.B cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.N. pe o
perioadă de 30 de zile.
S-a
impus persoanei extrădabile S.D.B. următoarele obligații:
a)
să
se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)
să
se prezinte la organul de poliție al mun. Cluj-Napoca desemnat cu supravegherea
de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere
întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c)
să
nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus
măsura;
d)
să
nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)
să
nu acceseze, fără încuviințarea instanței, sisteme informatice de natură a-i
permite a lua legătura cu persoane fizice sau juridice și în legătură cu
activități de natura celor pentru care s-a solicitat extrădarea.
S-a
atras atenția persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea credință, a
măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor stabilite,
măsura preventivă va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pentru
a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut că prin încheierea penală nr.
8/HI pronunțată la data de 21 martie 2012 de Curtea de Apel Cluj s-a admis
sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se, în
temeiul art. 44 rap. la art. 43 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în
vederea extrădării a cetățeanului olandez S.D.B., pe o perioadă de 29 de zile,
începând cu data de 21 martie 2012 și până la data de 18 aprilie 2012,
inclusiv.
Potrivit
art. 43 din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
și art. 2 din Tratatul de extrădare dinte România și Statele Unite ale
Americii, în caz de urgență, autoritățile competente ale părții solicitante, în
speță autoritățile judiciare americane, pot cere arestarea provizorie a
persoanei căutate în vederea extrădării.
Cererea
de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile
judiciare americane indică existența unui mandat de arestare preventivă, o
expunere sumară a faptelor, menționează dispozițiile legale aplicabile și
datele de identificare și localizare a persoanei extrădabile.
Astfel,
pe numele persoanei extrădabile S.D.B. s-a emis mandat de arestare de către
judecătorul de instrucție B.A.T. din Western District - Washington - S.A.U.
pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație, folosire de dispozitive de
accesare frauduloasă și furt de identitate cu consecințe deosebit de grave
incriminate de art. 371, capitolul 18, art. 1029 (a) (3) capitolul 18 și art. 1028
(a) (1) capitolul 18 C. pen. S.U.A., reținându-se în sarcina acestuia, că în
perioada 2011 - 2012 a conspirat împreună cu numitul C.S. în vederea furtului
și vânzării de informații privitoare la cardurile de credit piratate prin
diverse mijloace frauduloase.
Aceste
fapte sunt incriminate și în legislația română putând întruni elementele
constitutive ale infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic,
transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, fraudă informatică
prev. de art. 42 alin. (1), (3) art. 44 alin. (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității informatice și efectuarea de
operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din
Legea nr. 364/2002 privind comerțul electronic.
S-a
mai reținut că din datele reținute mai sus, nu rezultă că extrădarea nu ar fi
posibilă, iar pe de altă parte, sunt semnalate date și circumstanțe care relevă
urgența dispunerii arestării provizorii în sensul dispariției persoanei, fără
posibilitatea ulterioară de a fi localizată.
De
asemenea s-a mai reținut că, prin ordonanța din data de 20 martie 2012
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus reținerea numitului S.D.B.
pe o durată de 24 de ore începând cu data de 20 martie 2012, ora 21:55.
Prin
încheierea din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de aceeași instanță, s-a
menținut măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de
30 de zile, reținându-se aceleași motive din hotărârea de arestare provizorie.
Persoana
extrădabilă S.D.B. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar și
respectiv înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu
părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile.
Curtea
de Apel a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este
inadmisibilă pentru cele ce urmează:
Astfel,
dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală și ale Legii nr. 111/2008 prin care s-a rarificat tratatul de
extrădare dintre România și Statele Unite al Americii nu prevăd instituția
liberării provizorii sub control în cadrul procedurii soluționării cererii de
extrădare, motiv pentru care aceasta nu este admisibilă.
Mai
mult, potrivit art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., eliberarea
provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din
care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte
infracțiuni sau că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin
influențarea unor părți, experți sau martori, alterarea sau distrugerea
mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori,
aplicarea acestor dispoziții implică o analiză de fond a cauzei, care aparține
organelor judiciare ale statului solicitant și excede obiectului și procedurii
unei cereri de extrădare.
În
fine, potrivit dispozițiilor art. 160
6
alin. (4) C. proc. pen.,
Curtea de Apel a reținut că soluționarea cererii de liberare provizorie sub
control judiciar aparține instanței căreia i-ar reveni competența să
soluționeze cauza în fond, instanță care aparține statului solicitant și nu
autorităților judiciare române sesizate cu cererea de extrădare.
În
soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea Apel a reținut reține
următoarele:
În
cauză s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecată, că sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 și Legea nr. 111/2008 privind luarea
măsurii arestării provizorii, înainte de formarea și transmiterea cererii de
extrădare.
Organele
judiciare române, în speță Curtea de Apel Cluj, la sesizarea parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, au acționat prompt, la cererea statului solicitant,
dispunând arestarea provizorie a persoanei urmărite, conformându-se
dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004 și art. 12 din Legea nr. 111/2008,
potrivit cărora, în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea
provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a
documentelor anexate acesteia.
Curtea
de Apel a mai reținut că, deși persoana căutată a fost reținută și arestată
provizoriu începând cu data de 20 aprilie 2012, până la data soluționării
prezentei cereri, nu a fost sesizată cu cererea de extrădare din partea
statului solicitant.
Ori,
caracterul de urgență, în accepțiunea dispozițiilor art. 44 pct. (1) din Legea nr.
303/2004 și a dispozițiilor art. 12 pct. (1) din Tratatul de extrădare dintre
România și Statele Unite ale Americii, vizează obligații, atât în sarcina
statului solicitat cât și în sarcina statului solicitant, respectiv de
soluționare a cererii de arestare provizorie și, în caz de admitere a acesteia,
de trimitere a cererii de extrădare și a documentelor anexate în regim de
urgență, obligație care nu a fost respectată de statul solicitant.
De
altfel, a reținut prima instanță că în vederea respectării caracterului de
urgență de către statul solicitant în ce privește trimiterea cererii de
extrădare și a documentelor anexate, dispozițiile art. 44 pct. 6 din Legea nr. 302/2004
și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 111/2008 prevăd termene privind
dispunerea încetării măsurii arestării provizorii la cerere (18 zile) sau
încetarea de drept a măsurii (40 de zile și 60 de zile).
Curtea
de Apel a reținut că, pe tot parcursul procedurii cererii de arestare
provizorie și în așteptarea cererii de extrădare, numitul S.D.B. și-a declarat
toată disponibilitatea de colaborare cu instituțiile judiciare române în
vederea finalizării cererii de extrădare și cu autoritățile judiciare americane
în vederea clarificării învinuirilor aduse acestuia.
Este
de remarcat în acest sens că la dosarul cauzei există o cerere a persoanei
extrădabile de a fi judecată mai repede, prin preschimbarea termenului de
judecată, în care aceasta își exprimă consimțământul la extrădare, demers care
nu poate fi valorificat datorită lipsei de diligență a organelor judiciare
americane în trimiterea cererii de extrădare.
Această
susținere este întărită și de faptul că deși nu a fost de acord cu arestarea
provizorie, solicitând ca cererea de extrădare să fie judecată cu persoana
extrădabilă în stare de libertate, nu a exercitat calea de atac împotriva
măsurilor de arestare provizorie și de menținere a măsurii, în speranța
soluționării urgente a cererii de extrădare.
Apoi,
s-a mai reținut de către Curtea de Apel că din datele aflate la dosar rezultă
că în cadrul comisiei derogatorii desfășurată la sediul DIICOT Cluj, cât și în
fața autorităților americane cu care a luat legătura după arestarea provizorie,
a avut o atitudine cooperantă în vederea lămuririi situației sale juridice.
Mai
mult, conform scriptului aflat la dosar care reflectă opinia unui expert
american în securitate informatică, persoana extrădabilă a ajutat corporațiile
să vadă plusurile și minusurile în administrarea cardurilor, fără ca acesta să
fie interesat de partea financiară.
Curtea
de Apel a mai reținut că potrivit actelor judiciare aflate la dosar persoana
extrădabilă suferă de astm bronșic, boală cronică care este favorizată de aerul
rece și uscat, fumul de țigară, poluare și stres.
S-a
mai reținut, potrivit documentelor medicale aflate la dosar că în perioada
arestării provizorii, persoana extrădabilă a avut o tentativă de sinucidere la
data de 11 aprilie 2012.
În
fine s-a reținut că, potrivit contractului de închiriere persoana extrădabilă
are asigurată o locuință pe raza municipiului Cluj-Napoca.
Curtea
de Apel concluzionând a apreciat că, în soluționarea prezentei cauze trebuie să
existe un just echilibru între obligațiile statului solicitant, a statului
solicitat, așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 302/2004 și Legea nr. 111/2008
privind procedura arestării provizorii și soluționarea cererii de extrădare și
drepturile persoanei extrădabile, la viață, sănătate, integritate corporală și
soluționarea procedurii într-un termen rezonabil, drepturi pe care România, în
calitate de semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului este obligată
să le respecte.
Având
în vedere cele reținute mai sus, la care se adaugă vârsta, lipsa antecedentelor
penale, atitudinea extrem de cooperantă a persoanei extrădabile și angajamentul
acesteia că va respecta toate obligațiile impuse, Curtea de Apel a apreciat că,
în lipsa cererii de extrădare și a documentelor anexate, că există suficiente
garanții că finalizarea acestei proceduri este posibilă și prin judecarea
persoanei extrădabile în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării
provizorii cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Dispozițiile
art. 12 pct. 4 din Legea nr. 111/2008 privind încetarea de drept a măsurii
arestării provizorii la expirarea unui termen de 60 de zile nu exclud
înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură, neprivativă de
libertate, aspect confirmat și de dispozițiile art. 5 potrivit cărora punerea
în libertate nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării și
extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare este primită la o
dată ulterioară.
Curtea
de Apel a apreciat că numai în această formă se poate asigura un just echilibru
între obligațiile statului solicitant, ale statului solicitat, așa cum sunt ele
stipulate în Legea nr. 111/2008 și Legea nr. 302/2004 și drepturile persoanei
extrădabile prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care sunt
obligatorii pentru statul solicitat.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj
solicitând casarea, în parte, a hotărârii atacate și, rejudecând respingerea ca
nefondată, a cererii formulată de persoana extrădabilă S.D.B., privind
înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea.
Înalta
Curte, analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate constată că
acesta este fondat pentru considerentele care urmează:
Încheierea
atacată, este nelegală și netemeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării
provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pe
de o parte, referitor la circumstanțele personale ale persoanei extrădabile
avute în vedere de Curtea de Apel în considerentele încheierii atacate, se
poate observa că acestea sunt identice cu cele avute în vedere de aceeași
instanță cu ocazia luării și menținerii măsurii arestării preventive, astfel că
se apreciază că acestea sunt în continuare nerelevante pentru determinarea unui
nou temei juridic legat de analiza temeiniciei menținerii arestării provizorii,
iar noua interpretare făcută contravine scopului pentru care această măsură a
fost instituită.
Mai
mult, raportat la împrejurările evidențiate de statul solicitant legate de
temerea obiectivă că persoana extrădabilă, aflată în stare de libertate, poate
să dispară într-o locație necunoscută, aspecte de natura lipsei antecedentelor
penale sau vârsta acestei persoane, nu prezintă importanță în analiza
necesității menținerii acestei măsuri.
De
asemenea, faptele penale pretins comise și pentru care statul solicitant
consideră necesară arestarea cetățeanului olandez în cauză sunt considerate de
o gravitate ridicată, iar prin modul de realizare presupun un pericol deosebit
al lăsării în libertate, deoarece activitatea persoanei extrădabile este doar o
parte dintr-un mecanism infracțional extrem de complex.
De
altfel, nici aspectul reținut în sensul că persoana extrădabilă ar avea
asigurată locuința pe raza municipiului Cluj-Napoca, nu este dovedit, ba
dimpotrivă la dosarul cauzei fiind depus un contract de închiriere privind un
imobil din localitatea Cluj-Napoca, încheiat de terțe persoane cauzei de față.
Se
are în vedere totodată și faptul că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că
este rezidentă sau că ar îndeplini condițiile de ședere temporară pe teritoriul
României.
Cât
privește afecțiunile de care suferă persoana extrădabilă, acestea nu sunt
contestate, dar legiuitorul a instituit o altă procedură prevăzută de art. 139
1
C. proc. pen. care nu a fost urmată legal de persoana extrădabilă.
Pe
de altă parte, în ceea ce privește considerarea primei instanțe că măsura
arestării preventive provizorii nu mai îndeplinește condiția termenului
rezonabil impus de C.E.D.O. se apreciază că s-a făcut o interpretare sui
generis ignorând dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 rap. la
dispozițiile art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 care prevăd expres acest
termen rezonabil, respectiv, de 60 de zile, în care autoritățile judiciare
străine pot comunica documentația necesară soluționării cererii de extrădare și
instanța poate menține starea de arest, atunci când s-a constatat că există
motive temeinice în acest sens.
Având
în vedere că, de la data arestării provizorii a persoanei extrădabile la
momentul dispoziției atacate au trecut doar 35 de zile, astfel încât nu există
nici o încălcare a dispozițiilor legale ce reglementează, obligațiile statului
solicitant.
Mai
mult, nici dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 nu prevăd
necesitatea punerii în libertate de plano a persoanei extrădabile, la expirarea
duratei de 60 zile de la arestarea provizorie, dată fiind prevederea acestui
text de lege, care se referă și la situația de excepție a existenței în
continuare a unor motive temeinice de arestare, dispoziție care de altfel se
ailă în concordanță cu dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,
care permite o durată totală a arestării provizorii în cursul procedurii de
extrădare de 180 de zile.
De
altfel, acesta este termenul rezonabil prin care statul român a înțeles să
preia în legislație, prevederile C.E.D.O., aceasta regăsindu-se în art. 23 alin.
(5) din Constituția României.
Totodată,
în cauză, potrivit actelor depuse la dosar se constată că la data de 4 mai 2012
s-a dispus rearestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei
extrădabile.
Pentru
considerentele ce preced, în temeiul art. 385
15
pct. 12 lit. d) C.
proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj
împotriva încheierii din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,
secția penală și de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana
extrădabilă S.D.B. urmează să fie admis, și rejudecând, respinge cererea de
înlocuire a măsurii preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă
de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E:
Admite
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva
încheierii din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală
și de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana extrădabilă S.D.B.
Casează
încheierea atacată și rejudecănd, respinge cererea de înlocuire a măsurii
preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă
de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 7 mai 2012.