ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor din dosar constată următoarele: Prin încheierea din 25 aprilie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. 416/33/2012, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către persoana extrădabilă S.D.B. ca inadmisibilă. În temeiul art. 43 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile S.D.B cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C.N. pe o perioadă de 30 de zile. S-a impus persoanei extrădabile S.D.B. următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție al mun.

Cluj-Napoca desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) să nu acceseze, fără încuviințarea instanței, sisteme informatice de natură a-i permite a lua legătura cu persoane fizice sau juridice și în legătură cu activități de natura celor pentru care s-a solicitat extrădarea. S-a atras atenția persoanei solicitate că în caz de încălcare cu rea credință, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor stabilite, măsura preventivă va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a reținut că prin încheierea penală nr. 8/HI pronunțată la data de 21 martie 2012 de Curtea de Apel Cluj s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se, în temeiul art. 44 rap. la art. 43 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în vederea extrădării a cetățeanului olandez S.D.B., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 21 martie 2012 și până la data de 18 aprilie 2012, inclusiv. Potrivit art. 43 din Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și art. 2 din Tratatul de extrădare dinte România și Statele Unite ale Americii, în caz de urgență, autoritățile competente ale părții solicitante, în speță autoritățile judiciare americane, pot cere arestarea provizorie a persoanei căutate în vederea extrădării.

Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare americane indică existența unui mandat de arestare preventivă, o expunere sumară a faptelor, menționează dispozițiile legale aplicabile și datele de identificare și localizare a persoanei extrădabile. Astfel, pe numele persoanei extrădabile S.D.B. s-a emis mandat de arestare de către judecătorul de instrucție B.A.T. din Western District - Washington - S.A.U. pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație, folosire de dispozitive de accesare frauduloasă și furt de identitate cu consecințe deosebit de grave incriminate de art. 371, capitolul 18, art. 1029 (a) (3) capitolul 18 și art. 1028 (a) (1) capitolul 18 C. pen.

S.U.A., reținându-se în sarcina acestuia, că în perioada 2011 - 2012 a conspirat împreună cu numitul C.S. în vederea furtului și vânzării de informații privitoare la cardurile de credit piratate prin diverse mijloace frauduloase. Aceste fapte sunt incriminate și în legislația română putând întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de acces fără drept la un sistem informatic, transfer neautorizat de date dintr-un sistem informatic, fraudă informatică prev. de art. 42 alin. (1), (3) art. 44 alin. (2), art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității informatice și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 364/2002 privind comerțul electronic.

S-a mai reținut că din datele reținute mai sus, nu rezultă că extrădarea nu ar fi posibilă, iar pe de altă parte, sunt semnalate date și circumstanțe care relevă urgența dispunerii arestării provizorii în sensul dispariției persoanei, fără posibilitatea ulterioară de a fi localizată. De asemenea s-a mai reținut că, prin ordonanța din data de 20 martie 2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus reținerea numitului S.D.B. pe o durată de 24 de ore începând cu data de 20 martie 2012, ora 21:55. Prin încheierea din data de 10 aprilie 2012 pronunțată de aceeași instanță, s-a menținut măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se aceleași motive din hotărârea de arestare provizorie.

Persoana extrădabilă S.D.B. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar și respectiv înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe o perioadă de 30 de zile. Curtea de Apel a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este inadmisibilă pentru cele ce urmează: Astfel, dispozițiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și ale Legii nr. 111/2008 prin care s-a rarificat tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite al Americii nu prevăd instituția liberării provizorii sub control în cadrul procedurii soluționării cererii de extrădare, motiv pentru care aceasta nu este admisibilă.

Mai mult, potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., eliberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, experți sau martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Ori, aplicarea acestor dispoziții implică o analiză de fond a cauzei, care aparține organelor judiciare ale statului solicitant și excede obiectului și procedurii unei cereri de extrădare. În fine, potrivit dispozițiilor art. 160 6 alin. (4) C. proc. pen., Curtea de Apel a reținut că soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar aparține instanței căreia i-ar reveni competența să soluționeze cauza în fond, instanță care aparține statului solicitant și nu autorităților judiciare române sesizate cu cererea de extrădare.

În soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea Apel a reținut reține următoarele: În cauză s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecată, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 și Legea nr. 111/2008 privind luarea măsurii arestării provizorii, înainte de formarea și transmiterea cererii de extrădare. Organele judiciare române, în speță Curtea de Apel Cluj, la sesizarea parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au acționat prompt, la cererea statului solicitant, dispunând arestarea provizorie a persoanei urmărite, conformându-se dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004 și art. 12 din Legea nr. 111/2008, potrivit cărora, în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia.

Curtea de Apel a mai reținut că, deși persoana căutată a fost reținută și arestată provizoriu începând cu data de 20 aprilie 2012, până la data soluționării prezentei cereri, nu a fost sesizată cu cererea de extrădare din partea statului solicitant. Ori, caracterul de urgență, în accepțiunea dispozițiilor art. 44 pct. (1) din Legea nr. 303/2004 și a dispozițiilor art. 12 pct. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, vizează obligații, atât în sarcina statului solicitat cât și în sarcina statului solicitant, respectiv de soluționare a cererii de arestare provizorie și, în caz de admitere a acesteia, de trimitere a cererii de extrădare și a documentelor anexate în regim de urgență, obligație care nu a fost respectată de statul solicitant.

De altfel, a reținut prima instanță că în vederea respectării caracterului de urgență de către statul solicitant în ce privește trimiterea cererii de extrădare și a documentelor anexate, dispozițiile art. 44 pct. 6 din Legea nr. 302/2004 și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 111/2008 prevăd termene privind dispunerea încetării măsurii arestării provizorii la cerere (18 zile) sau încetarea de drept a măsurii (40 de zile și 60 de zile). Curtea de Apel a reținut că, pe tot parcursul procedurii cererii de arestare provizorie și în așteptarea cererii de extrădare, numitul S.D.B. și-a declarat toată disponibilitatea de colaborare cu instituțiile judiciare române în vederea finalizării cererii de extrădare și cu autoritățile judiciare americane în vederea clarificării învinuirilor aduse acestuia.

Este de remarcat în acest sens că la dosarul cauzei există o cerere a persoanei extrădabile de a fi judecată mai repede, prin preschimbarea termenului de judecată, în care aceasta își exprimă consimțământul la extrădare, demers care nu poate fi valorificat datorită lipsei de diligență a organelor judiciare americane în trimiterea cererii de extrădare. Această susținere este întărită și de faptul că deși nu a fost de acord cu arestarea provizorie, solicitând ca cererea de extrădare să fie judecată cu persoana extrădabilă în stare de libertate, nu a exercitat calea de atac împotriva măsurilor de arestare provizorie și de menținere a măsurii, în speranța soluționării urgente a cererii de extrădare.

Apoi, s-a mai reținut de către Curtea de Apel că din datele aflate la dosar rezultă că în cadrul comisiei derogatorii desfășurată la sediul DIICOT Cluj, cât și în fața autorităților americane cu care a luat legătura după arestarea provizorie, a avut o atitudine cooperantă în vederea lămuririi situației sale juridice. Mai mult, conform scriptului aflat la dosar care reflectă opinia unui expert american în securitate informatică, persoana extrădabilă a ajutat corporațiile să vadă plusurile și minusurile în administrarea cardurilor, fără ca acesta să fie interesat de partea financiară. Curtea de Apel a mai reținut că potrivit actelor judiciare aflate la dosar persoana extrădabilă suferă de astm bronșic, boală cronică care este favorizată de aerul rece și uscat, fumul de țigară, poluare și stres.

S-a mai reținut, potrivit documentelor medicale aflate la dosar că în perioada arestării provizorii, persoana extrădabilă a avut o tentativă de sinucidere la data de 11 aprilie 2012. În fine s-a reținut că, potrivit contractului de închiriere persoana extrădabilă are asigurată o locuință pe raza municipiului Cluj-Napoca. Curtea de Apel concluzionând a apreciat că, în soluționarea prezentei cauze trebuie să existe un just echilibru între obligațiile statului solicitant, a statului solicitat, așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr. 302/2004 și Legea nr. 111/2008 privind procedura arestării provizorii și soluționarea cererii de extrădare și drepturile persoanei extrădabile, la viață, sănătate, integritate corporală și soluționarea procedurii într-un termen rezonabil, drepturi pe care România, în calitate de semnatară a Convenției Europene a Drepturilor Omului este obligată să le respecte.

Având în vedere cele reținute mai sus, la care se adaugă vârsta, lipsa antecedentelor penale, atitudinea extrem de cooperantă a persoanei extrădabile și angajamentul acesteia că va respecta toate obligațiile impuse, Curtea de Apel a apreciat că, în lipsa cererii de extrădare și a documentelor anexate, că există suficiente garanții că finalizarea acestei proceduri este posibilă și prin judecarea persoanei extrădabile în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

Dispozițiile art. 12 pct. 4 din Legea nr. 111/2008 privind încetarea de drept a măsurii arestării provizorii la expirarea unui termen de 60 de zile nu exclud înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură, neprivativă de libertate, aspect confirmat și de dispozițiile art. 5 potrivit cărora punerea în libertate nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării și extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare este primită la o dată ulterioară. Curtea de Apel a apreciat că numai în această formă se poate asigura un just echilibru între obligațiile statului solicitant, ale statului solicitat, așa cum sunt ele stipulate în Legea nr. 111/2008 și Legea nr. 302/2004 și drepturile persoanei extrădabile prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care sunt obligatorii pentru statul solicitat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicitând casarea, în parte, a hotărârii atacate și, rejudecând respingerea ca nefondată, a cererii formulată de persoana extrădabilă S.D.B., privind înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Înalta Curte, analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate constată că acesta este fondat pentru considerentele care urmează: Încheierea atacată, este nelegală și netemeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pe de o parte, referitor la circumstanțele personale ale persoanei extrădabile avute în vedere de Curtea de Apel în considerentele încheierii atacate, se poate observa că acestea sunt identice cu cele avute în vedere de aceeași instanță cu ocazia luării și menținerii măsurii arestării preventive, astfel că se apreciază că acestea sunt în continuare nerelevante pentru determinarea unui nou temei juridic legat de analiza temeiniciei menținerii arestării provizorii, iar noua interpretare făcută contravine scopului pentru care această măsură a fost instituită. Mai mult, raportat la împrejurările evidențiate de statul solicitant legate de temerea obiectivă că persoana extrădabilă, aflată în stare de libertate, poate să dispară într-o locație necunoscută, aspecte de natura lipsei antecedentelor penale sau vârsta acestei persoane, nu prezintă importanță în analiza necesității menținerii acestei măsuri.

De asemenea, faptele penale pretins comise și pentru care statul solicitant consideră necesară arestarea cetățeanului olandez în cauză sunt considerate de o gravitate ridicată, iar prin modul de realizare presupun un pericol deosebit al lăsării în libertate, deoarece activitatea persoanei extrădabile este doar o parte dintr-un mecanism infracțional extrem de complex. De altfel, nici aspectul reținut în sensul că persoana extrădabilă ar avea asigurată locuința pe raza municipiului Cluj-Napoca, nu este dovedit, ba dimpotrivă la dosarul cauzei fiind depus un contract de închiriere privind un imobil din localitatea Cluj-Napoca, încheiat de terțe persoane cauzei de față. Se are în vedere totodată și faptul că persoana extrădabilă nu a făcut dovada că este rezidentă sau că ar îndeplini condițiile de ședere temporară pe teritoriul României.

Cât privește afecțiunile de care suferă persoana extrădabilă, acestea nu sunt contestate, dar legiuitorul a instituit o altă procedură prevăzută de art. 139 1 C. proc. pen. care nu a fost urmată legal de persoana extrădabilă. Pe de altă parte, în ceea ce privește considerarea primei instanțe că măsura arestării preventive provizorii nu mai îndeplinește condiția termenului rezonabil impus de C.E.D.O. se apreciază că s-a făcut o interpretare sui generis ignorând dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 rap. la dispozițiile art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 care prevăd expres acest termen rezonabil, respectiv, de 60 de zile, în care autoritățile judiciare străine pot comunica documentația necesară soluționării cererii de extrădare și instanța poate menține starea de arest, atunci când s-a constatat că există motive temeinice în acest sens.

Având în vedere că, de la data arestării provizorii a persoanei extrădabile la momentul dispoziției atacate au trecut doar 35 de zile, astfel încât nu există nici o încălcare a dispozițiilor legale ce reglementează, obligațiile statului solicitant. Mai mult, nici dispozițiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 nu prevăd necesitatea punerii în libertate de plano a persoanei extrădabile, la expirarea duratei de 60 zile de la arestarea provizorie, dată fiind prevederea acestui text de lege, care se referă și la situația de excepție a existenței în continuare a unor motive temeinice de arestare, dispoziție care de altfel se ailă în concordanță cu dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, care permite o durată totală a arestării provizorii în cursul procedurii de extrădare de 180 de zile.

De altfel, acesta este termenul rezonabil prin care statul român a înțeles să preia în legislație, prevederile C.E.D.O., aceasta regăsindu-se în art. 23 alin. (5) din Constituția României. Totodată, în cauză, potrivit actelor depuse la dosar se constată că la data de 4 mai 2012 s-a dispus rearestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile. Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 12 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva încheierii din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana extrădabilă S.D.B. urmează să fie admis, și rejudecând, respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva încheierii din 25 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 416/33/2012 privind pe persoana extrădabilă S.D.B. Casează încheierea atacată și rejudecănd, respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limbă olandeză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2012.