ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 636/2/2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de persoana extrădabilă B.M. În temeiul art. 44 raportat la art. 43 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus față de persoana extrădabilă B.M., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, s-a dispus obligarea persoanei extrădabilă să respecte următoarele obligații: - să se prezinte în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, ori de câte ori este chemat; - să nu își schimbe locuința fără înștiințarea organelor judiciare. S-a atras atenția persoanei solicitate că în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării. S-a dispus comunicarea copiei încheierii, persoanei solicitate, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu este arestată în altă cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin adresa nr. 156/II-5/2012 din 24 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a dispune arestarea vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare. În cuprinsul sesizării, se arată că autoritățile judiciare turce au emis împotriva persoanei extrădabile sentința nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunțată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6 -a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea infracțiunii de obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522 1 , 59 din C. pen.

turc, art. 158 lj , 43. 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare. La termenul din 24 ianuarie 2012, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării, pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv. Din cuprinsul cererii de luare a măsurii arestării în vederea extrădării formulară de autoritățile turce, rezultă că numitul B.M. a fost condamnat, definitiv la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare, dar și la o amendă judiciară de 8230 liere turcești și interzicerea anumitor drepturi, pentru aceea că ar fi obținut un credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare.

Instanța de fond a reținut că faptele pentru care se solicită extrădarea au corespondent în legislația penală română, fiind vorba de infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare. Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004 și de poziția procesuală a persoanei extrădabile, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării către Turcia a numitului B.M. până la prezentarea cererii de extrădare și a documentelor în baza cărora a fost emisă acesta.

Instanța de fond a constat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (5) raportat la art. 43 din Legea nr. 302/2004 și a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv, față de persoana extrădabilă B.M., apreciind că acesta oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a acestei proceduri și nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare. Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de numitul B.M., instanța de fond a apreciat că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea acesteia, nefîind formulată de o persoană având calitatea de învinuit sau inculpat, așa cum prevăd dispozițiile art. 160 1 C. proc.

pen., iar acestea nu pot fi extinse, prin analogie și asupra unei persoane extrădabile, motiv pentru care, în temeiul art. 160 8 C. proc. pen., a dispus respingerea ei, ca inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând admiterea recursului, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea încheierii atacate și în rejudecare, pe fond, prelungirea arestării provizorii a persoanei extrădabile, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Examinând recursul declarat de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în raport de motivul invocat, precum și din oficiu sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform art. 385 6 alin. (3) combinat cu art. 385 14 C. proc.

pen., se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Înalta Curte apreciază că în cauză, prima instanță a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând că autoritățile turce au solicitat inițial arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului B.M. acesta, fiind urmărit internațional pentru punerea în executare a unei pedepse de 2 ani și 1 lună închisoare, dar și a unei amenzi judiciare de 8230 lire turcesti și interzicerea anumitor drepturi, la care a fost condamnat prin sentința nr. 2006/225 Esas 200/22 Karar pronunțată la data de 30 ianuarie 2007 de a 6-a Înalta Curte Penală din Ankara, Turcia, pentru săvârșirea infracțiunii de obținere a unui credit ilegal prin falsificarea unor documente bancare, prev. de art. 504, 80, 522 1 , 59 din C. pen.

turc, art. l58 l-j , 43. 62, 5 din Legea nr. 5237, fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 1 lună închisoare. Faptele reținute în sarcina persoanei extrădabile au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani închisoare. Măsura arestării provizorii în vederea extrădării a persoanei extrădabile B.M.

a fost luată de instanța de fond la termenul de judecată din 24 ianuarie 2012, pe o perioadă de 29 de zile, de la 24 ianuarie 2012 până la 21 februarie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare provizorie nr. 2/EX din 24 ianuarie 2012. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 14 februarie 2012 aceeași primă instanță a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București, pe o durată de 18 de zile, de la 14 februarie 2012 la 02 martie 2012, inclusiv. Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare. Legiuitorul nu definește sintagma „cazuri bine justificate", lăsând la latitudinea instanței să aprecieze, în raport de elementele cauzei, dacă este sau nu îndeplinită această condiție. Din examinarea actelor dosarului se constată că persoana extrădabilă B.M. a fost identificată în România, având domiciliul stabil în municipiul București și fără forme legale în București, Șoseaua Pantelimon, are familia în România, un copil minor de 1 an și un loc de muncă.

Având în vedere că persoana extrădabilă a fost depistată de către organele de poliție chiar la adresa unde își are domiciliul legal și nu s-a opus prezentării sale în fața procurorului, Înalta Curte apreciază că pentru continuarea procedurii, în lipsa cererii de extrădare și a documentelor justificative ce urmează a fi înaintate de către autoritățile judiciare turce, nu este necesară privarea de libertate a numitului B.M., respectiv măsura arestării provizorii, fiind suficientă instituirea unei alte măsuri restrictive de drepturi, cum este măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Totodată, se apreciază că persoana extrădabilă B.M. oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a acestei proceduri și nu există riscul ca acesta să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

Înalta Curte constată că încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, așa cum în mod justificat a constatat și instanța de fond, iar criticile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sunt nefondate. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind persoana extrădabilă B.M. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva încheierii din 14 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind persoana extrădabilă B.M. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2012.