ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 309 din 30 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii privind pe persoana extrădabilă S.G.

A dispus extrădarea numitului S.G. către autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii.

S-a luat act că persoana extrădată S.G. se prevalează de regula specialității.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădată de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prin Sesizarea nr. 1432/11-5/2012 din data de 31 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii cu privire la persoana extrădabilă S.G., arătându-se că acesta este urmărit internațional pentru punerea în executare a Mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtului Conneticut pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite o fraudă bancară, de conspirație pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces și furt agravat de identitate.

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 2 și urm. din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Prin Ordonanța nr. 44 din data de 30 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a luat față de persoana extrădabilă S.G. măsura reținerii pe o durată de 24 ore, începând din data de 30 iulie 2012, ora 17,00 până la data de 31 iulie 2012, ora 17,00.

Audiată fiind de instanță, persoana extrădabilă S.G. a arătat că nu își dă consimțământul la extrădare și nu renunță la regula specialității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și extrădarea persoanei solicitate.

Astfel, persoana extrădabilă S.G., cetățean român, este urmărită internațional pentru punerea în executare a Mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtului Conneticut pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite o fraudă bancară, de conspirație pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces și furt agravat de identitate, fiind totodată întocmit față de acesta rechizitoriul.

S-a reținut că în perioada 2004 - 2007, S.G. împreună cu C.D.T., M.C.D., B.B., B.M.S., O.F., I.Ș., R.L.S., D.R.D., A.B., L.C.B., D.N.D., Ș.S.I. și M.A.D., a fost implicat în scheme de „phishing" prin care au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela diverse persoane și a le determina să dezvăluie informații personale cum ar fi: nume, adrese, date de naștere, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit și numere de conturi bancare.

Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul primit fraudulos, era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase, care păreau să își aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile obținute fiind folosite de către sus numiții pentru a obține, în mod ilegal, bunuri și servicii la care nu aveau dreptul.

Aceștia, cu bună știință și cu intenția de a frauda comerțul interstatal și internațional au traficat sau au folosit mai multe dispozitive de acces contrafăcute și neautorizate în perioada precizată și au transferat, deținut și folosit, fără autorizație legală, mijloace de identificare a altor persoane, prin săvârșirea faptelor precizate, fiind păgubite instituții financiare și companii de pe internet printre care se numără: E./P., C.O., B.A., J.C.C., C.B., R.B., S., U.S.B. și W.F.C.

Curtea a constatat îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București, la data de 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare și ale rechizitoriului, în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse și în traducere legalizată în limba română.

De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică și referiri la dispozițiile legale aplicabile.

A fost atașată și o copie a dispozițiilor legale aplicabile.

Potrivit art. 3 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a constatat că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 și nici motivele opționale de refuz al extrădării prevăzute de art. 22 din Legea nr. 302/2004. Curtea a mai constatat îndeplinite condiția dublei incriminări deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracțiuni în legea română, respectiv art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 215 C. pen., art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, precum și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, din relațiile comunicate de autoritățile solicitante rezultând că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportată la legislația română.

Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Statele Unite ale Americii de un tribunal care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare, conform art. 31 din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, condiție impusă de art. 33 din Legea nr. 302/2004 și art. 6 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii.

Ca urmare a admiterii cererii de extrădare a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de persoana extrădată de luare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă solicitând respingerea cererii de extrădare pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii astfel că acestea nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat: în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat și de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea nr. 302/2004.

Astfel, infracțiunile pentru care este cercetat de Tribunalul Districtului Conneticut, respectiv conspirație pentru a comite fraudă bancară, de conspirație pentru a comite fraudă în legătură cu dispozitivele de acces și furt agravat de identitate au corespondent în texte penale române, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 39/2003, art. 215 C. pen. art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, legiuitorul prevăzând pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracțiune enumerată anterior. De asemenea, se constată că, cererea de extrădarea a fost însoțită de întreaga documentație tradusă în limba română și nu s-a constatat existența niciunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al extrădării.

Sentința este însă criticabilă doar sub aspectul duratei arestării persoanei extrădabile.

Din dispozitivul sentinței recurate rezultă că măsura arestării a fost luată pe o durată nedeterminată ceea ce este contrar dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 302/2004.

Conform art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită de același complet învestit cu soluționarea cererii de extrădare, prin încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de zile.

Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004: în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Din economia textului de lege anterior menționat rezultă că arestarea provizorie se dispune pe o perioadă de 30 zile nefiind permis ca libertatea persoanei să fie îngrădită pe o perioadă nedeterminată.

Ca atare, sub acest aspect Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa Sentința penală nr. 309/2012 a Curții de Apel București, secția I penală, și va dispune arestarea preventivă a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 zile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de persoana extrădabilă S.G. împotriva Sentinței penale nr. 309 din data de 31 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează în parte sentința penală sus-menționată numai cu privire la durata arestării preventive.

Dispune arestarea preventivă a persoanei extrădabile S.G. pe o perioadă de 30 de zile de la 31 iulie 2012 la 29 august 2012, inclusiv.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 august 2012.

Procesat de GGC - N