ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4070/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4070/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 5 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012) Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile P.I. pe o perioadă de 16 zile, de la data de 06 decembrie 2012 la data de 21 decembrie 2012, inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, că, a fost sesizată la data de 05 decembrie 2012 prin Adresa nr. 3488/II/5/2012 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii cu privire la arestarea provizorie în caz de urgență în vederea extrădării către S.U.A. a numitului P.I. urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani, fraudă bancară și falsificare de pașapoarte, precum și conspirație în vederea comiterii acestor infracțiuni, fapte pentru care legislația penală a S.U.A prevede pedeapsa maximă de 20 ani închisoare, pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis de Tribunalul Districtual din Districtul de Est din New York la data de 25 octombrie 2012.
Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reținerii de la data de 05 decembrie 2012 ora 08
20
până la data de 06 decembrie 2012 ora 08
20
prin Ordonanța nr. 84 din data de 05 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Din înscrisurile înaintate de autoritățile din S.U.A. a rezultat că, în fapt, s-a reținut că în perioada aprilie 2011 - noiembrie 2012, P.I. împreună cu alte persoane, membri ai grupării infracționale au plasat anunțuri de vânzare pe site-uri pentru mărfuri cu valoare comercială ridicată, deși mărfurile nu existau. După negociere, asociații persoanei extrădabile trimiteau facturi false on-line ce cuprindeau instrucțiuni privind transferul banilor într-un anume cont, după care banii erau ridicați de persoane ce foloseau pașapoarte europene false. Sumele transferate de către victimele cumpărători ajungeau ulterior în conturile persoanei extrădabile și a celorlalți coinculpați.
Faptele reținute în sarcina numitului P.I. au corespondent în legislația română realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 293 C. pen.
Verificând lucrările dosarului s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului P.I.
Împotriva sus-menționatei încheieri, a declarat recurs persoana extrădabilă P.I., solicitând admiterea acestuia, apreciind că procedura extrădării poate fi realizată în bune condiții și fără arestarea sa în vederea extrădării.
În acest sens a susținut că este fără antecedente penale și nu există probe care să ateste gradul său de vinovăție, aspecte în raport de care consideră că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu obligarea de a nu părăsi țara, arătând că nu se va sustrage cercetărilor și că dorește să fie alături de logodnica sa care este însărcinată, având o sarcină cu risc.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că nici unul dintre acestea nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță, hotărârea fiind legală și temeinică.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de lege în această materie.
Se reține astfel, ca în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanța română, învestită cu cererea privind arestarea provizorie în caz de urgență în vederea extrădării către S.U.A. a numitului P.I., nu are competența de a se pronunța asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării și nu poate constata decât că cererea cu care a fost învestită este formulată de autoritățile competente din statul solicitant și conține elementele prevăzute de lege.
În caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).
Mandatul de arestare reprezintă un instrument prin care se realizează cooperarea judiciară internațională, prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare care presupun că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru al UE sau al unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.
Rațiunea acestui mandat de arestare constă în a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul UE și al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând instrumentul de aducere în fața justiției statului emitent pentru instrumentarea procedurilor penale.
Așa după cum rezultă din actele aflate la dosar, numitul P.I. este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de spălare de bani, fraudă bancară și falsificare de pașapoarte, precum și conspirație în vederea comiterii acestor infracțiuni, fapte pentru care legislația penală a S.U.A prevede pedeapsa maximă de 20 ani închisoare, pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis de Tribunalul Districtual din Districtul de Est din New York la data de 25 octombrie 2012.
Faptele reținute în sarcina numitului P.I. au corespondent în legislația română realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 293 C. pen.
În acest context juridic, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată este legală și temeinică, dovedindu-se că cererea de arestare provizorie cuprinde mențiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul de extrădare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii pentru a se dispune arestarea provizorie a numitului P.I., apreciindu-se totodată, în mod corect, că există pericolul reluării activității infracționale și a sustragerii persoanei extrădabile, în considerarea bunurilor și înscrisurilor găsite la domiciliul acestuia din B., cu ocazia efectuării percheziției.
Așa fiind, constându-se că au fost respectate procedurile prevăzute de lege și după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.I. împotriva Încheierii din data de 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 9032/2/2012 (3675/2012).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 180 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 10 decembrie 2012.
Procesat de GGC - N