ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 472/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea înregistrată la data de 5 decembrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a trimis lucrarea cu nr. 3484/II/5/2012, având ca obiect cererea de arestare provizorie, în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu privire la numitul C.M., urmărit în baza unui mandat de arestare emis la data de 25 octombrie 2012, pentru infracțiunile de spălare de bani, fraudă bancară și falsificare de pașapoarte, precum și conspirație în vederea comiterii acestor infracțiuni, pentru care legislația penală a statului solicitant prevede pedeapsa maximă de 20 de ani închisoare.

Prin aceeași cerere, s-a solicitat expres arestarea provizorie, în vederea extrădării și intenția de a transmite cererea de extrădare.

Prin ordonanța nr. 83 din 5 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus reținerea persoanei extrădabile pe o perioadă de 24 de ore de la 05 decembrie 2012, ora 06

00

până la 06 decembrie 2012, ora 06

00

.

La termenul din 5 decembrie 2012, a fost audiată persoana extrădabilă, căreia i s-au adus la cunoștință motivele reținerii sale.

Prin încheierea din aceeași dată, s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării a persoanei extrădabile C.M., pe o perioadă de 29 de zile, prelungită prin încheierea din 19 decembrie 2012 până la data de 02 februarie 2013. Pe parcursul judecății, Biroul Executări penale al Tribunalului București, secția I-a penală, a comunicat la cererea Curții, faptul că numitul C.M., în calitate de inculpat, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare/prin sentința penală nr. 612 din 09 iulie 2012, în dosarul nr. 41352/3/2006 și, în cauză, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și inculpatul, iar dosarul cauzei este în curs de redactare, urmând a fi înaintat instanței competente.

La data de 01 februarie 2013, a fost transmisă cererea de extrădare, mandatul de arestare emis de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și alte documente privind faptele pentru care este urmărită persoana extrădabilă precum și legislația penală a S.U.A. aplicabilă în cauză.

Toate aceste documente au fost traduse în limba română. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 44 din 2 februarie 2013 a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a admis cererea și a acordat extrădarea persoanei solicitate C.M.

A dispus predarea temporară conform art. 14 alin. (1) din Legea 111/2008, a persoanei solicitate, urmând să fie returnată în România după finalizarea procedurilor în statul solicitant, cu respectarea art. 17 din Legea nr. 111/2008.

A dispus prelungirea arestării provizorii a persoanei solicitate pe timp de 30 de zile, de la 03 februarie 2013 la 04 martie 2013, în vederea predării temporare.

La prelungirea arestării provizorii a persoanei solicitate, Curtea, a avut în vedere temeiurile inițiale, primirea cererii de extrădare și a celorlalte documente, precum și acordul manifestat expres de persoana extrădabilă, privind predarea sa.

De asemenea, instanța a apreciat că dispoziția de prelungire a arestării este cea aplicabilă în cauză și nu cea de menținere, având în vedere că instanța nu mai poate verifica pe parcursul a 60 de zile, starea de arest în cursul judecății, iar pe de altă parte, că perioada de arest nu poate depăși durata de 30 de zile, prevăzută în legea română, la care se face trimitere, prin mai multe texte din Legea nr. 111/2008. împotriva sentinței penale nr. 44 din 2 februarie 2013 a declarat recurs persoana solicitată C.M., criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie, arătând în esență că prelungirea arestării provizorii de către instanța de fond este una excesivă având în vedere atitudinea sa procesuală și disponibilitatea de a colabora cu organele judiciare.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Recurentul persoană solicitată a invocat în susținerea cererii de recurs faptul că prelungirea măsurii arestării provizorii este excesivă în raport de faptul că acesta nu s-a opus măsurii arestării provizorii și a colaborat cu autoritățile judiciare.

Aprecierea cu privire la necesitatea prelungirii măsurii arestării provizorii a unei persoane subiect al procedurii de extrădare din România către Statele Unite ale Americii sau posibilitatea înlocuirii măsurii arestării provizorii cu o altă măsură restrictivă de libertate, se realizează în baza Legii nr. 302/2004, în condițiile în care Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii semnat la București la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008, nu reglementează această materie.

În temeiul art. 43 alin. (5) teza a II a din Legea nr. 302/2004, înlocuirea arestării provizorii cu o altă măsură restrictivă de libertate se poate dispune doar în cazuri bine justificate și doar dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu se va sustrage de la judecarea cererii de extrădare.

Față de prevederile mai sus menționate și raportat la dispozițiile art. 139 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile specifice pentru a dispune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum a solicitat persoana solicitată C.M.

Astfel, se constată că persoana solicitată este cercetată pentru infracțiuni de spălare de bani, fals privind identitatea, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat. Faptele reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise în Rechizitoriul emis de Tribunalul districtual al Statelor Unite, Districtul de est al statului New York, relevă o periculozitate sporită a inculpatului care acționând în cadrul unui grup infracțional organizat, a fraudat mai multe persoane prin participarea la o schemă de fraudare ce consta în postarea pe site-uri de profil a unor oferte de vânzare de autoturisme, motociclete, ambarcațiuni și alte obiecte care în fapt nu existau. S-a mai reținut de către autoritățile americane că, pretinșii vânzători trimiteau contracte de vânzare-cumpărare, titluri de proprietate și facturi false în baza cărora clienții păgubiți efectuau plăți în conturi deschise pe numele unor terți intermediari folosind pașapoarte false, care primeau cotă parte din sumele transferate cu titlu de preț pentru bunurile presupus a fi fost vândute.

Față de documentele existente la dosar și în raport de cele susținute în apărare de persoana solicitată, Înalta Curte, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării provizorii nu s-au schimbat și nici nu au fost invocate temeiuri care în raport de prevederile art. 43 alin. (5) teza a II a din Legea nr. 302/2004 să justifice punerea în libertate a recurentului persoană solicitată.

Astfel, se are în vedere faptul că implicarea inculpatului în activitatea reținută nu a fost conjuncturală, faptele presupus a fi fost săvârșite precum și consecințele produse sunt deosebit de grave iar în raport de acestea și reținând faptul că a fost dispusă predarea temporară a persoanei solicitate către autoritățile americane, prelungirea măsurii arestării provizorii este justificată.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul formulat de persoana solicitată C.M.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.M. împotriva sentinței penale nr. 44 din 02 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2013.