ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 109/F din 21 septembrie
2012 a
Curții
de Apel Pitești s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești,
având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data
de 09 august 2012, în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I.
În baza art. 103
alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act că persoana solicitată
N.C.I., a consimțit să fie predat autorităților judiciare germane.
S-a dispus executarea
mandatului european de arestare, emis la data de 09 august 2012, în dosarul 245
Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I, cu reținerea faptului că împotriva persoanei
solicitate s-a emis mandat de arestare la data de 02 august 2012, în Dosarul
nr. III Gs 7017/12, al Judecătoriei Munchen pentru săvârșirea infracțiunilor de
înșelăciune și falsificarea mijloacelor de plată conform art. 152A (1) Z1, 1; 152B
(1), (2), (4); 263 (1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută
de legea penală germană fiind de 15 ani închisoare.
În baza art. 112
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate
N.C.I. până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul nr. 94D/P/2010 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare
a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea,
iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până la data când pedeapsa va fi
executată sau considerată ca executată.
În baza art. 103
alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării
preventive luată în baza art. 103 alin. (2) din aceeași lege prin încheierea penală
nr. 103/F din data de 17 septembrie 2012, pronunțată în această cauză, cu măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la finalizarea
predării, măsură prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
S-a dispus punerea de
îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I. de sub puterea mandatului de arestare
preventivă din 17 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Pitești, secția penală,
în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.
Pe durata măsurii preventive
a obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată se va supune obligațiilor
prevăzute de art. 145 alin. (1)
1
după cum urmează:
- să se prezinte la organul
de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la poliția
localității de domiciliu, respectiv la postul de Poliție Bunești, județ Vâlcea,
desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere
sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145
alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate asupra încălcării
cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite, situație în care
măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării
preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a constatat că persoana
solicitată a fost reținută și arestată începând cu data de 17 septembrie 2012 până
la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012.
În baza art. 107
alin. (3) rap. la art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată,
s-a dispus arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I.,
de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
S-a dispus emiterea mandatului
de arestare a persoanei solicitate N.C.I., la data încetării motivelor care au justificat
amânarea.
Prima instanță a reținut
că la data de 17 septembrie 2012 a fost înregistrată semnalizarea în Sistemul Informatic
Schengen, transmisă prin intermediul I.G.P.R. Centrul de Cooperare Polițienească
Internațională, cu traducerea acesteia în limba română din care reiese faptul că
autoritatea judiciară din Germania a emis un mandat european de arestare pe numele
persoanei solicitate N.C.I.
Prin ordonanța nr. 4984/II/5/2011
din 17 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, persoana
solicitată a fost reținută pe timp de 24 de ore, începând cu 17 septembrie 2012,
orele 11:45.
Din informațiile înaintate
de autoritatea judiciară solicitantă, Curtea a reținut că persoana solicitată N.C.I.
este suspectată că este membră a unui grup organizat format în scopul de a produce
împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le folosi sau a le da
spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine din Munchen,
pretinzând că acele carduri sunt adevărate obținând astfel bunuri prin fraudă.
Având în vedere sesizarea
Curții ca urmare a semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, privind
existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania,
în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a dispus
arestarea persoanei solicitate N.C.I. pe o durată de 5 zile, începând cu data de
17 septembrie 2012 și până la data de 21 septembrie 2012, inclusiv, stabilind termen
la data de 21 septembrie 2012, pentru ca procurorul să depună mandatul european
de arestare, tradus în limba română.
La termenul fixat din
data de 21 septembrie 2012, Curtea a primit mandatul european de arestare a persoanei
solicitate N.C.I. emis în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I
din data de 02 august 2012, cu referire la Dosarul nr. III Gs 7017/12, urmare a
emiterii unui mandat de arestare de către autoritățile judiciare germane, respectiv
Judecătoria Munchen din data de 02 august 2012, mandat tradus în limba română.
Ca urmare, Curtea astfel
sesizată, conform dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările
și completările ulterioare, republicată, în vederea arestării și predării persoanei
solicitate, a dispus ascultarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 103 alin.
(10) din Legea nr. 302/2004, întocmind, totodată, și un proces-verbal, așa cum pretind
dispozițiile art. 103 alin. (5) din aceeași lege, prin care i s-a adus la cunoștință
posibilitatea de a consimți la predare, consecințele juridice ale consimțământului
și caracterul irevocabil al acestuia, precum și posibilitatea de a renunța la regula
specialității.
Din declarația dată, ca
de altfel și din ca de altfel și din conținutul acestui proces-verbal întocmit în
condițiile legii, rezultă că persoana solicitată N.C.I. consimte la predarea sa,
în sensul că este de acord să se prezinte la autoritățile judiciare germane, pentru
a-și clarifica situația sa juridică în legătură cu faptele de care este acuzat.
Cum persoana solicitată
a declarat că este de acord cu predarea sa și cum textul de lege al art. 103
alin. (3) din Legea nr. 302/2004, vizează opțiunea de a consimți sau nu la predare
către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Curtea a
considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile menționate ale art. 103
alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Pentru a hotărî asupra
arestării și predării, Curtea a reținut ca situație de fapt și de drept că persoana
solicitată N.C.I. este suspectată că este membră a unui grup organizat format în
scopul de a produce împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le
folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine
din Munchen, pretinzând că acele carduri sunt adevărate obținând astfel bunuri prin
fraudă, fapte incriminate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și falsificarea
mijloacelor de plată conform art. de art. 152A (1) Z1, 1; 152B (1), (2), (4); 263
(1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală
germană fiind de 15 ani închisoare, fiind întrunite, astfel, condițiile legale ale
executării de către autoritățile române a mandatului european de arestare emis de
autoritățile judiciare germane, și anume, ale existenței unor fapte care dau loc
la predare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004,
astfel de fapte constituind infracțiune și potrivit legii române.
Ca atare, Curtea constatând
că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost analizate
mai sus, a dispus executarea mandatului european de arestare transmis de autoritățile
judiciare germane și, în consecință, a dispus predarea către aceste autorități a
persoanei solicitate, după ce în prealabil s-a dispus arestarea acesteia.
Totuși, Curtea a constatat
însă că, în cauză, a fost depusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, adresa în care se arată că are
în lucru Dosarul nr. 94/D/P/2010, în care s-a început urmărirea penală la data de
25 ianuarie 2012, împotriva învinuitului N.C.I., persoana solicitată în cauză.
Așa fiind, Curtea a constatat
că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
republicată, în care se menționează că atunci când persoana solicitată este urmărită
penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare,
autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului
va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei.
Ca urmare, Curtea, având
în vedere acest text de lege și adresa că persoana solicitată este cercetată penal
în Dosarul nr. 94/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, înaintată în cauza de față, a amânat predarea
persoanei solicitate N.C.I. până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul
nr. 94D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,
Biroul Teritorial Vâlcea, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până
la data când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată.
Întrucât s-a dispus amânarea
predării, Curtea, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată,
a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată în baza art. 103 alin.
(2) din aceeași lege prin încheierea penală nr. 103/F din data de 17 septembrie
2012, pronunțată în această cauză, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi
localitatea de domiciliu, până la finalizarea predării, măsură prevăzută de
art. 145 C. proc. pen., aceasta fiind o altă măsură preventivă pe care Curtea a
apreciat-o ca oportună la acest moment.
Este adevărat că, potrivit
Legii nr. 302/2004, măsura obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua numai
până la pronunțarea predării persoanei solicitate așa cum se prevede în acest sens
dar, în opinia Curții dacă este justificată luarea acestei măsuri numai până la
pronunțare cu atât mai mult este justificată și după pronunțare atunci când de exemplu
se admite cererea autorităților judiciare străine de executare a unui mandat european
de arestare și se dispune amânarea predării, situație regăsită în cauza de față,
urmând ca această măsură să înceteze odată cu finalizarea predării mai exact cu
data predării.
Curtea a considerat că
această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea nu are o durată determinată
așa cum pretind dispozițiile C. pen. în materie care vizează numai faza urmăririi
penale, ceea ce nu se regăsește în speța dată, această fază vizând executarea mandatului
european de arestare fiind mai degrabă asimilată unei faze de judecată când măsura
obligării de a nu părăsi localitatea se ia pe o perioadă determinată.
De aceea, măsura obligării
de a nu părăsi localitatea nu s-a luat pe o perioadă determinată de 30 zile așa
cum pretind dispozițiile C. proc. pen., care completează pe cele ale legii speciale
nr. 302/2004, ci pe o perioadă nedeterminată până la finalizarea predării mai exact
până la data predării.
Așa fiind față de cele
arătate, Curtea a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I.,
de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 17 septembrie 2012, emis de
Curtea de Apel Pitești, secția penală, în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este
reținută sau arestată în altă cauză, urmând ca persoana solicitată să se supună
măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea mai precis obligaților
prevăzut de art. 145 alin. (1)
1
, după cum urmează:
- să se prezinte la organul
de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la poliția
localității de domiciliu, respectiv la postul de Poliție Bunești, județ Vâlcea,
desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere
sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința
fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu
folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145
alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate asupra încălcării
cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite, situație în care
măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării
preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Totodată, Curtea a constatat
că persoana solicitată a fost reținută și arestată potrivit mandatului de arestare
emis în baza art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, arestare dispusă
pe baza semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen începând cu data de
17 septembrie 2012 până la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012.
Având în vedere că predarea
persoanei solicitată a fost amânată, Curtea a dispus ca, în baza art. 107 alin.
(3) raportat la art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată,
arestarea pe o perioadă de 25 de zile - se scad din perioada maximă de 30 zile cele
5 zile de arestare inițială - a persoanei solicitate N.C.I., de la data încetării
motivelor care au justificat amânarea.
Împotriva sentinței penale
nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, a declarat
recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru nelegalitate
sub aspectul dispoziției de amânare a predării persoanei solicitate
N.C.I. întrucât aceasta
nu este urmărită sau judecată de autoritățile judiciare române, astfel după cum
rezultă din adresa înaintată Curții de Apel Pitești la data de 26 septembrie 2012
de către
Direcția
de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,
Biroul Teritorial Vâlcea.
De asemenea, este nelegală
și înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de N.C.I., cu măsura obligării
de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât o asemenea măsură poate fi luată,
așa cum rezultă din alin. (11) al art. 103 din Legea nr. 302/2004, doar până la
momentul când instanța dispune executarea mandatului european de arestare, or prin
sentința penală atacată, instanța a dispus deja executarea mandatului european de
arestare.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele
ce urmează:
Prima instanță a dispus
întemeiat executarea mandatului european de arestare emis la data de 09 august 2012
în Dosarul nr. 245
Js
165029/12 al Procuraturii Munchen I și a luat act de faptul că persoana solicitată
N.C.I. a
consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare germane, în conformitate cu
dispozițiile art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, nefiind incident
niciun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din aceeași
lege.
Din conținutul mandatului
european de arestare aflat la dosar fond rezultă că persoana solicitată este cercetată
de către autoritățile judiciare germane pentru faptul că aceasta este membră a unui
grup infracțional organizat format în scopul de a produce carduri de credit false,
pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri
din magazinele din Munchen, obținând bunuri prin fraudă.
Aceste fapte sunt prevăzute
ca infracțiuni în C. pen. german, respectiv infracțiunea de înșelăciune și falsificarea
mijloacelor de plată, sancționate cu pedeapsa maximă de 15 ani închisoare, fiind
îndeplinite condițiile prevăzute de lege sub aspectul existenței faptelor care dau
loc la predare.
Hotărârea primei instanțe
este greșită însă sub aspectul dispoziției de amânare a predării persoanei solicitate
N.C.I.
Potrivit art. 112
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, atunci când persoana solicitată este urmărită
penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare,
autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului
va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei.
În speță, aceste dispoziții
legale nu sunt însă incidente, prima instanță constatând în mod eronat că persoana
solicitată este cercetată în Dosarul nr. 94/D/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție –
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism,
Biroul Teritorial Vâlcea, din adresa emisă de această unitate de parchet la 20 septembrie
2012 rezultând că în Dosarul nr. 94/D/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale
față de numitul N.A. și nu față de persoana solicitată din prezenta cauză.
În consecință, nu se impunea
amânarea predării persoanei solicitate și nici înlocuirea măsurii arestării preventive
cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De asemenea, în hotărârea
atacată nu se menționează că predarea persoanei solicitate autorităților germane
se va face cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția
ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă
de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea
executării pedepsei, în conformitate cu cerințele art. 97 din Legea nr. 302/2004.
Față de considerentele
expuse, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte
va admite recursul declarat de procuror, va casa în parte sentința penală recurată
și, rejudecând:
Va înlătura dispoziția
privind amânarea predării persoanei solicitate N.C.I.
În baza art. 103
alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune arestarea pe o perioadă
de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare
a mandatului de arestare.
Se va dispune predarea
persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția
respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul
în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de
libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea
executării pedepsei.
Se va dispune emiterea
mandatului de arestare.
Se vor menține celelalte
dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile
art. 16 din Legea nr. 302/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de
Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Pitești
împotriva sentinței penale nr. 109/F din 21 septembrie
2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, privind pe persoana solicitată N.C.I.
Casează în parte sentința
penală recurată și, rejudecând:
Înlătură dispoziția privind
amânarea predării persoanei solicitate N.C.I.
În baza art. 103
alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea pe o perioadă
de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare
a mandatului de arestare.
Dispune predarea persoanei
solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția respectării
regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care
se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,
persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării
pedepsei.
Dispune emiterea mandatului
de arestare.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței recurate.
Cheltuielile judiciare
rămân în sarcina statului, iar suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, pentru intimata persoană solicitată N.C.I., se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie
2012.