ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3459/2012

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09 august 2012, în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I. În baza art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a luat act că persoana solicitată N.C.I., a consimțit să fie predat autorităților judiciare germane.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare, emis la data de 09 august 2012, în dosarul 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I, cu reținerea faptului că împotriva persoanei solicitate s-a emis mandat de arestare la data de 02 august 2012, în Dosarul nr. III Gs 7017/12, al Judecătoriei Munchen pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și falsificarea mijloacelor de plată conform art. 152A (1) Z1, 1; 152B (1), (2), (4); 263 (1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală germană fiind de 15 ani închisoare. În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate N.C.I.

până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul nr. 94D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până la data când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată. În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată în baza art. 103 alin. (2) din aceeași lege prin încheierea penală nr. 103/F din data de 17 septembrie 2012, pronunțată în această cauză, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu până la finalizarea predării, măsură prevăzută de art. 145 C. proc.

pen. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 17 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză. Pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, persoana solicitată se va supune obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. (1) 1 după cum urmează: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv la postul de Poliție Bunești, județ Vâlcea, desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate asupra încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite, situație în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată începând cu data de 17 septembrie 2012 până la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012. În baza art. 107 alin. (3) rap. la art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate N.C.I., la data încetării motivelor care au justificat amânarea. Prima instanță a reținut că la data de 17 septembrie 2012 a fost înregistrată semnalizarea în Sistemul Informatic Schengen, transmisă prin intermediul I.G.P.R. Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, cu traducerea acesteia în limba română din care reiese faptul că autoritatea judiciară din Germania a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate N.C.I. Prin ordonanța nr. 4984/II/5/2011 din 17 septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, persoana solicitată a fost reținută pe timp de 24 de ore, începând cu 17 septembrie 2012, orele 11:45.

Din informațiile înaintate de autoritatea judiciară solicitantă, Curtea a reținut că persoana solicitată N.C.I. este suspectată că este membră a unui grup organizat format în scopul de a produce împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine din Munchen, pretinzând că acele carduri sunt adevărate obținând astfel bunuri prin fraudă. Având în vedere sesizarea Curții ca urmare a semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen, privind existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate N.C.I.

pe o durată de 5 zile, începând cu data de 17 septembrie 2012 și până la data de 21 septembrie 2012, inclusiv, stabilind termen la data de 21 septembrie 2012, pentru ca procurorul să depună mandatul european de arestare, tradus în limba română. La termenul fixat din data de 21 septembrie 2012, Curtea a primit mandatul european de arestare a persoanei solicitate N.C.I. emis în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I din data de 02 august 2012, cu referire la Dosarul nr. III Gs 7017/12, urmare a emiterii unui mandat de arestare de către autoritățile judiciare germane, respectiv Judecătoria Munchen din data de 02 august 2012, mandat tradus în limba română.

Ca urmare, Curtea astfel sesizată, conform dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, în vederea arestării și predării persoanei solicitate, a dispus ascultarea acesteia potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, întocmind, totodată, și un proces-verbal, așa cum pretind dispozițiile art. 103 alin. (5) din aceeași lege, prin care i s-a adus la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, consecințele juridice ale consimțământului și caracterul irevocabil al acestuia, precum și posibilitatea de a renunța la regula specialității. Din declarația dată, ca de altfel și din ca de altfel și din conținutul acestui proces-verbal întocmit în condițiile legii, rezultă că persoana solicitată N.C.I.

consimte la predarea sa, în sensul că este de acord să se prezinte la autoritățile judiciare germane, pentru a-și clarifica situația sa juridică în legătură cu faptele de care este acuzat. Cum persoana solicitată a declarat că este de acord cu predarea sa și cum textul de lege al art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, vizează opțiunea de a consimți sau nu la predare către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, Curtea a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile menționate ale art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Pentru a hotărî asupra arestării și predării, Curtea a reținut ca situație de fapt și de drept că persoana solicitată N.C.I.

este suspectată că este membră a unui grup organizat format în scopul de a produce împreună carduri de credit false, în mod repetat, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazine din Munchen, pretinzând că acele carduri sunt adevărate obținând astfel bunuri prin fraudă, fapte incriminate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și falsificarea mijloacelor de plată conform art. de art. 152A (1) Z1, 1; 152B (1), (2), (4); 263 (1), (5); 267 (1), (4) C. pen. german, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală germană fiind de 15 ani închisoare, fiind întrunite, astfel, condițiile legale ale executării de către autoritățile române a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, și anume, ale existenței unor fapte care dau loc la predare, conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, astfel de fapte constituind infracțiune și potrivit legii române.

Ca atare, Curtea constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, așa cum au fost analizate mai sus, a dispus executarea mandatului european de arestare transmis de autoritățile judiciare germane și, în consecință, a dispus predarea către aceste autorități a persoanei solicitate, după ce în prealabil s-a dispus arestarea acesteia. Totuși, Curtea a constatat însă că, în cauză, a fost depusă de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, adresa în care se arată că are în lucru Dosarul nr. 94/D/P/2010, în care s-a început urmărirea penală la data de 25 ianuarie 2012, împotriva învinuitului N.C.I., persoana solicitată în cauză.

Așa fiind, Curtea a constatat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în care se menționează că atunci când persoana solicitată este urmărită penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei. Ca urmare, Curtea, având în vedere acest text de lege și adresa că persoana solicitată este cercetată penal în Dosarul nr. 94/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, înaintată în cauza de față, a amânat predarea persoanei solicitate N.C.I.

până la finalizarea procedurilor judiciare din Dosarul nr. 94D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate, până la data când pedeapsa va fi executată sau considerată ca executată. Întrucât s-a dispus amânarea predării, Curtea, în baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată în baza art. 103 alin. (2) din aceeași lege prin încheierea penală nr. 103/F din data de 17 septembrie 2012, pronunțată în această cauză, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la finalizarea predării, măsură prevăzută de art. 145 C. proc.

pen., aceasta fiind o altă măsură preventivă pe care Curtea a apreciat-o ca oportună la acest moment. Este adevărat că, potrivit Legii nr. 302/2004, măsura obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua numai până la pronunțarea predării persoanei solicitate așa cum se prevede în acest sens dar, în opinia Curții dacă este justificată luarea acestei măsuri numai până la pronunțare cu atât mai mult este justificată și după pronunțare atunci când de exemplu se admite cererea autorităților judiciare străine de executare a unui mandat european de arestare și se dispune amânarea predării, situație regăsită în cauza de față, urmând ca această măsură să înceteze odată cu finalizarea predării mai exact cu data predării.

Curtea a considerat că această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea nu are o durată determinată așa cum pretind dispozițiile C. pen. în materie care vizează numai faza urmăririi penale, ceea ce nu se regăsește în speța dată, această fază vizând executarea mandatului european de arestare fiind mai degrabă asimilată unei faze de judecată când măsura obligării de a nu părăsi localitatea se ia pe o perioadă determinată. De aceea, măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu s-a luat pe o perioadă determinată de 30 zile așa cum pretind dispozițiile C. proc. pen., care completează pe cele ale legii speciale nr. 302/2004, ci pe o perioadă nedeterminată până la finalizarea predării mai exact până la data predării.

Așa fiind față de cele arătate, Curtea a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate N.C.I., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 17 septembrie 2012, emis de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în Dosarul nr. 853/46/2012, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză, urmând ca persoana solicitată să se supună măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea mai precis obligaților prevăzut de art. 145 alin. (1) 1 , după cum urmează: - să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să se prezinte la poliția localității de domiciliu, respectiv la postul de Poliție Bunești, județ Vâlcea, desemnată cu supravegherea privind persoana solicitată, conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată; - să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; - să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate asupra încălcării cu rea-credință a măsurii aplicate și a obligațiilor stabilite, situație în care măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Totodată, Curtea a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată potrivit mandatului de arestare emis în baza art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, arestare dispusă pe baza semnalării introduse în Sistemul Informatic Schengen începând cu data de 17 septembrie 2012 până la data punerii în libertate, respectiv 21 septembrie 2012. Având în vedere că predarea persoanei solicitată a fost amânată, Curtea a dispus ca, în baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (2) și (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea pe o perioadă de 25 de zile - se scad din perioada maximă de 30 zile cele 5 zile de arestare inițială - a persoanei solicitate N.C.I., de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Împotriva sentinței penale nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul dispoziției de amânare a predării persoanei solicitate N.C.I. întrucât aceasta nu este urmărită sau judecată de autoritățile judiciare române, astfel după cum rezultă din adresa înaintată Curții de Apel Pitești la data de 26 septembrie 2012 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea.

De asemenea, este nelegală și înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de N.C.I., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât o asemenea măsură poate fi luată, așa cum rezultă din alin. (11) al art. 103 din Legea nr. 302/2004, doar până la momentul când instanța dispune executarea mandatului european de arestare, or prin sentința penală atacată, instanța a dispus deja executarea mandatului european de arestare. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează: Prima instanță a dispus întemeiat executarea mandatului european de arestare emis la data de 09 august 2012 în Dosarul nr. 245 Js 165029/12 al Procuraturii Munchen I și a luat act de faptul că persoana solicitată N.C.I.

a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare germane, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (5) și (6) din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de refuz al executării dintre cele prevăzute de art. 98 din aceeași lege. Din conținutul mandatului european de arestare aflat la dosar fond rezultă că persoana solicitată este cercetată de către autoritățile judiciare germane pentru faptul că aceasta este membră a unui grup infracțional organizat format în scopul de a produce carduri de credit false, pentru a le folosi sau a le da spre folosire, ilicit, în vederea cumpărării de bunuri din magazinele din Munchen, obținând bunuri prin fraudă. Aceste fapte sunt prevăzute ca infracțiuni în C. pen.

german, respectiv infracțiunea de înșelăciune și falsificarea mijloacelor de plată, sancționate cu pedeapsa maximă de 15 ani închisoare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege sub aspectul existenței faptelor care dau loc la predare. Hotărârea primei instanțe este greșită însă sub aspectul dispoziției de amânare a predării persoanei solicitate N.C.I. Potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, atunci când persoana solicitată este urmărită penal pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română chiar dacă s-a dispus executarea mandatului va putea amâna predarea până la terminarea urmăririi penale sau executarea pedepsei.

În speță, aceste dispoziții legale nu sunt însă incidente, prima instanță constatând în mod eronat că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. 94/D/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, din adresa emisă de această unitate de parchet la 20 septembrie 2012 rezultând că în Dosarul nr. 94/D/P/2010 s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul N.A. și nu față de persoana solicitată din prezenta cauză. În consecință, nu se impunea amânarea predării persoanei solicitate și nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

De asemenea, în hotărârea atacată nu se menționează că predarea persoanei solicitate autorităților germane se va face cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei, în conformitate cu cerințele art. 97 din Legea nr. 302/2004. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de procuror, va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând: Va înlătura dispoziția privind amânarea predării persoanei solicitate N.C.I.

În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va dispune arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare. Se va dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei. Se va dispune emiterea mandatului de arestare. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Văzând și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 302/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 109/F din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe persoana solicitată N.C.I. Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând: Înlătură dispoziția privind amânarea predării persoanei solicitate N.C.I. În baza art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune arestarea pe o perioadă de 25 de zile a persoanei solicitate N.C.I., începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare. Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.

Dispune emiterea mandatului de arestare. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimata persoană solicitată N.C.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.