ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2012

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/F din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 24 noiembrie 2011, de către autoritățile judiciare germane, împotriva cetățeanului român D.D. și s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile germane, cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate D.D., în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 20 ianuarie 2012, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele lui D.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de falsificare de cârduri de plată asigurate cu garanție, prevăzută de art. 152a alin. (1) și art. 152b C. pen.

german. În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată, la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare și care a relatat că are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare, dar nu este autorul infracțiunii pentru care autoritățile germane solicită a fi transferat. Față de cele reținute, s-au constatat îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 103 alin. (7) din legea de mai sus. Mandatul european de arestare, emis la data de 24 noiembrie 2011, de către autoritățile judiciare germane, împotriva cetățeanului român D.D.

reține, ca situație de fapt, împrejurarea că, persoana solicitată a manipulat, în ziua de 11 martie 2008, în jurul orei 18:11, împreună cu N.C.F., condamnat în altă cauză, bancomatul situat în foaierul filialei P. din Munchen, prin montarea unei camere video deasupra monitorului bancomatului și a unui așa numit dispozitiv atașat în dreptul mecanismului de control acces al automatului bancar. Persoana solicitată și numitul N.C.F. își procuraseră ambele dispozitive special în acest scop. Camera video urma să filmeze utilizatorii la introducerea codului personal de acces (PIN). Dispozitivul atașat urma să citească și să stocheze datele de pe cârdul bancar. Cei doi urmăreau, prin aceasta, să obțină datele utilizatorilor bancomatului pentru a contraface cu aceste date cârduri eurocec și/sau de credit falsificate.

Cu aceste cârduri falsificate intenționau să opereze plăți și retrageri de numerar spre a se îmbogăți. În jurul orei 08:10, a zilei de 12 martie 2008, martorul D.G. s-a angajat să ridice bani de la bancomatul respectiv. Observând, în timp util, camera video pe care cei doi o montaseră, a putut opri operația de retragere, evitând, astfel, citirea datelor. Potrivit Codului penal german, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 152a alin. (1) și art. 152b. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 din legea de mai sus.

Astfel, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 24 noiembrie 2011, de către Procuratura Munchen I, în temeiul mandatului de arestare național din 13 iunie 2008, emis de Judecătoria Munchen. Infracțiunea pentru care se solicită predarea persoanei solicitate este prevăzută de art. 152a alin. (1) și art. 152b C. pen. german. Această infracțiune, indicată în cuprinsul mandatului european de arestare, este dintre cele prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, Curtea a ținut cont de faptul că mandatul european de arestare se soluționează și se execută, în regim de urgență, așa cum prevăd și dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că audierea persoanei solicitate, când nu consimte la predare, este limitată la două aspecte, respectiv, motivele obligatorii sau opționale de neexecutare și eventualele obiecții privind identitatea, astfel cum prevede art. 103 alin. (7) din aceeași lege. Referitor la cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a reținut că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea, astfel cum a declarat la termenul din 23 ianuarie 2012, avându-se în vedere poziția exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale, acesta menționând că nu este de acord cu predarea sa în Germania, precum și de motivul de refuz la executare invocat.

Cât privește motivul de refuz al executării mandatului european de arestare, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de lege, deoarece nu este prevăzut de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și, respectiv, opționale, de refuz al executării. În analiza acestui aspect, instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă. Față de cele arătate, a dat eficiență juridică opoziției la predare, constând în acordarea dreptului la recurs prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, prezenta hotărâre nefiind definitivă la data pronunțării, în lipsa consimțământului persoanei solicitate.

Tot în spiritul respectării drepturilor persoanei solicitate, s-a dispus predarea persoanei solicitate cu respectarea regulii specialității. Pentru considerentele expuse, constatând îndeplinite cerințele legale mai sus enunțate, instanța a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a pus în executare mandatul european de arestare, emis la data de 24 noiembrie 2011, de către autoritățile judiciare germane, împotriva cetățeanului român D.D. și, având în vedere că persoana solicitată are afaceri judiciare și în România, fiind arestat preventiv, în lipsă, în baza M.A.P.

din data de 29 octombrie 2009 emis de Tribunalul București, secția l-a penală și încarcerat la data de 13 ianuarie 2012, pentru alte fapte decât cele pentru care este cercetat de către autoritățile germane, a apreciat că se impune amânarea predării, în baza mandatului european de arestare, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin adresa emisă de procurorul general șef al Procuraturii Munchen I, la data de 20 decembrie 2011, s-a solicitat amânarea cererii de transferare până la încheierea definitivă a acțiunii penale din România (dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București).

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs persoana solicitată D.D., solicitând casarea hotărârii cu privire la dispoziția de predare autorităților judiciare germane. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanță a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate, constatând cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004. Mandatul european de arestare a fost emis, la data de 24 noiembrie 2011, de către Procuratura Munchen I, în temeiul mandatului de arestare național din 13 iunie 2008, emis de Judecătoria Munchen privitor la infracțiunea prevăzută de art. 152a alin. (1) și art. 152b C. pen. german.

Această infracțiune de tentativă de falsificare de cârduri de plată asigurate cu garanție, indicată în cuprinsul mandatului european de arestare, figurează printre cele prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, instanța, luând act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară germană, a dispus audierea acesteia, la termenul din 23 ianuarie 2012, consemnând poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum si la eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.

Sub acest ultim aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea. În ce privește motivul de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de persoana solicitată, instanța a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece nu se regăsește printre dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și limitativ, motivele obligatorii și opționale de refuz al executării. În acest sens, instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Pentru respectarea drepturilor persoanei solicitate, instanța a dispus în mod corect predarea persoanei solicitate cu respectarea regulii specialității, precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală. În raport cu dispozițiile legal mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată D.D., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată D.D. împotriva sentinței penale nr. 28/F din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 512/2/2012 (231/2012). Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2012.