ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 248/2012

Asupra recursului de

față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 28/F din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a

fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a

dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de

24 noiembrie 2011, de către autoritățile judiciare germane, împotriva

cetățeanului român D.D. și s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate

către autoritățile germane, cu condiția respectării regulii specialității,

precum și cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de

condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie

transferată în România pentru executarea pedepsei, până la pronunțarea unei

hotărâri judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr.

11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală.

S-a dispus arestarea

persoanei solicitate D.D., în vederea predării către autoritățile germane, pe o

perioadă de 30 de zile, începând cu data pronunțării unei hotărâri

judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr.

11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

La data de 20

ianuarie 2012, în conformitate cu art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

modificată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța

cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare emis de

autoritățile judiciare germane pe numele lui D.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de falsificare de cârduri de plată asigurate cu

garanție, prevăzută de art. 152a alin. (1) și art. 152b C. pen. german.

În conformitate cu

dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost

modificată și completată, la termenul de judecată din 23 ianuarie 2012, s-a

procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat

identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare și care a

relatat că are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului

european de arestare, dar nu este autorul infracțiunii pentru care autoritățile

germane solicită a fi transferat.

Față de cele

reținute, s-au constatat îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 103

alin. (7) din legea de mai sus.

Mandatul european de

arestare, emis la data de 24 noiembrie 2011, de către autoritățile judiciare

germane, împotriva cetățeanului român D.D. reține, ca situație de fapt,

împrejurarea că, persoana solicitată a manipulat, în ziua de 11 martie 2008, în

jurul orei 18:11, împreună cu N.C.F., condamnat în altă cauză, bancomatul

situat în foaierul filialei P. din Munchen, prin montarea unei camere video

deasupra monitorului bancomatului și a unui așa numit dispozitiv atașat în

dreptul mecanismului de control acces al automatului bancar.

Persoana solicitată

și numitul N.C.F. își procuraseră ambele dispozitive special în acest scop.

Camera video urma să filmeze utilizatorii la introducerea codului personal de

acces (PIN). Dispozitivul atașat urma să citească și să stocheze datele de pe

cârdul bancar. Cei doi urmăreau, prin aceasta, să obțină datele utilizatorilor

bancomatului pentru a contraface cu aceste date cârduri eurocec și/sau de

credit falsificate. Cu aceste cârduri falsificate intenționau să opereze plăți

și retrageri de numerar spre a se îmbogăți.

În jurul orei 08:10,

a zilei de 12 martie 2008, martorul D.G. s-a angajat să ridice bani de la

bancomatul respectiv. Observând, în timp util, camera video pe care cei doi o

montaseră, a putut opri operația de retragere, evitând, astfel, citirea

datelor.

Potrivit Codului

penal german, fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 152a alin. (1) și

art. 152b.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a constatat că mandatul european de arestare

conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr.

302/2004 modificată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 din

legea de mai sus.

Astfel, mandatul

european de arestare a fost emis, la data de 24 noiembrie 2011, de către

Procuratura Munchen I, în temeiul mandatului de arestare național din 13 iunie

2008, emis de Judecătoria Munchen.

Infracțiunea pentru

care se solicită predarea persoanei solicitate este prevăzută de art. 152a

alin. (1) și art. 152b C. pen. german.

Această infracțiune,

indicată în cuprinsul mandatului european de arestare, este dintre cele

prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, pentru care

nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, Curtea a

ținut cont de faptul că mandatul european de arestare se soluționează și se

execută, în regim de urgență, așa cum prevăd și dispozițiile art. 110 alin. (1)

din Legea nr. 302/2004 și că audierea persoanei solicitate, când nu consimte la

predare, este limitată la două aspecte, respectiv, motivele obligatorii sau

opționale de neexecutare și eventualele obiecții privind identitatea, astfel

cum prevede art. 103 alin. (7) din aceeași lege.

Referitor la

cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a

reținut că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește

identitatea, astfel cum a declarat la termenul din 23 ianuarie 2012, avându-se

în vedere poziția exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii

sale, acesta menționând că nu este de acord cu predarea sa în Germania, precum

și de motivul de refuz la executare invocat.

Cât privește motivul

de refuz al executării mandatului european de arestare, s-a constatat că nu

sunt îndeplinite condițiile reglementate de lege, deoarece nu este prevăzut de

dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod

expres și limitativ, motivele obligatorii și, respectiv, opționale, de refuz al

executării.

În analiza acestui

aspect, instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută

pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu

dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002,

principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Față de cele arătate,

a dat eficiență juridică opoziției la predare, constând în acordarea dreptului

la recurs prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, prezenta

hotărâre nefiind definitivă la data pronunțării, în lipsa consimțământului

persoanei solicitate.

Tot în spiritul

respectării drepturilor persoanei solicitate, s-a dispus predarea persoanei

solicitate cu respectarea regulii specialității.

Pentru considerentele

expuse, constatând îndeplinite cerințele legale mai sus enunțate, instanța a

admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a pus în

executare mandatul european de arestare, emis la data de 24 noiembrie 2011, de

către autoritățile judiciare germane, împotriva cetățeanului român D.D. și,

având în vedere că persoana solicitată are afaceri judiciare și în România, fiind

arestat preventiv, în lipsă, în baza M.A.P. din data de 29 octombrie 2009 emis

de Tribunalul București, secția l-a penală și încarcerat la data de 13 ianuarie

2012, pentru alte fapte decât cele pentru care este cercetat de către

autoritățile germane, a apreciat că se impune amânarea predării, în baza

mandatului european de arestare, până la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr.

11872/3/2010, aflat pe rolul Tribunalului București, secția l-a penală.

Aceasta cu atât mai

mult cu cât, prin adresa emisă de procurorul general șef al Procuraturii

Munchen I, la data de 20 decembrie 2011, s-a solicitat amânarea cererii de

transferare până la încheierea definitivă a acțiunii penale din România

(dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București).

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs persoana solicitată D.D., solicitând casarea

hotărârii cu privire la dispoziția de predare autorităților judiciare germane.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanță a dispus, în mod corect,

arestarea persoanei solicitate, constatând cumulativ îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Mandatul european de

arestare a fost emis, la data de 24 noiembrie 2011, de către Procuratura

Munchen I, în temeiul mandatului de arestare național din 13 iunie 2008, emis

de Judecătoria Munchen privitor la infracțiunea prevăzută de art. 152a alin.

(1) și art. 152b C. pen. german.

Această infracțiune

de tentativă de falsificare de cârduri de plată asigurate cu garanție, indicată

în cuprinsul mandatului european de arestare, figurează printre cele prevăzute

la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 222/2008,

pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări.

Totodată, în

conformitate cu prevederile art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, instanța,

luând act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea

judiciară germană, a dispus audierea acesteia, la termenul din 23 ianuarie

2012, consemnând poziția sa față de existența unuia dintre motivele obligatorii

sau opționale de neexecutare, precum si la eventualele obiecții în ceea ce

privește identitatea.

Sub acest ultim

aspect, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește

identitatea.

În ce privește

motivul de refuz al executării mandatului european de arestare invocat de

persoana solicitată, instanța a constatat în mod corect că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege, deoarece nu se regăsește printre dispozițiile

art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, care prevăd, în mod expres și

limitativ, motivele obligatorii și opționale de refuz al executării.

În acest sens,

instanța a avut în vedere că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei

cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de

art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Pentru respectarea

drepturilor persoanei solicitate, instanța a dispus în mod corect predarea

persoanei solicitate cu respectarea regulii specialității, precum și cu

condiția ca, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o

pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România

pentru executarea pedepsei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești

definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 11872/3/2010, aflat pe

rolul Tribunalului București, secția l-a penală.

În raport cu

dispozițiile legal mai sus-menționate, se constată că prima instanță a făcut o

corectă aplicare a acestora, constatând îndeplinite cumulativ condițiile pentru

punerea în executare a mandatului european de arestare.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul persoană solicitată D.D., cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată D.D. împotriva

sentinței penale nr. 28/F din 23 ianuarie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 512/2/2012 (231/2012).

Obligă recurentul

persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 ianuarie 2012.