ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Adresa nr. 64/II-5/2013, înregistrată la Curtea de Apel București la data de 29 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 20 decembrie 2012 de către autoritățile judiciare din Germania, față de numita M.A. (fostă A.A.). În cuprinsul sesizării, s-a arătat că mandatul a fost emis pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, mandat transmis prin semnalarea introdusă prin Sistemul Informatic Schengen, iar în data de 28 ianuarie 2013 împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și completată, la termenul de judecată din 29 ianuarie 2013, s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare și care a relatat că are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului european de arestare, dar nu este autoarea infracțiunii pentru care autoritățile germane solicită a fi transferată. Față de cele reținute, s-au constatat îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 103 alin. (7) din legea de mai sus. Mandatul european de arestare, emis la data de 20 decembrie 2012, de către autoritățile judiciare germane (Parchetul din Karlsruhe - Germania), împotriva cetățeanului român M.A.

(fostă A.A.), reține, ca situație de fapt, împrejurarea că, persoana solicitată a sustras, în ziua de 27 noiembrie 2012, între orele 11.45 - 12.15, împreună cu coînvinuitul A.C.M. și cu o altă complice rămasă neidentificată, din încăperile comerciale ale firmei L. din E.C., Karlsruhe - Germania, 37 de pantaloni de jeans marca D., în valoare totală de 5.579,63 euro. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 din legea de mai sus. Astfel, mandatul european de arestare a fost emis, la data de 20 decembrie 2012, de către Parchetul din Karlsruhe - Germania, în temeiul mandatului de arestare național din 11 decembrie 2012, emis de Judecătoria locală Karlsruhe.

Infracțiunea pentru care se solicită predarea persoanei solicitate este prevăzută de art. 242 (1), 243(1), 25(1) C. pen. german. Această infracțiune, indicată în cuprinsul mandatului european de arestare, este dintre cele prevăzute la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru care nu este necesară îndeplinirea condiției dublei incriminări. Totodată, Curtea a ținut cont de faptul că mandatul european de arestare se soluționează și se execută, în regim de urgență, așa cum prevăd și dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că audierea persoanei solicitate, când nu consimte la predare, este limitată la două aspecte, respectiv, motivele obligatorii sau opționale de neexecutare și eventualele obiecții privind identitatea, astfel cum prevede art. 103 alin. (7) din aceeași lege.

Referitor la cerințele reglementate de art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea, astfel cum a declarat la termenul din 29 ianuarie 2013. Curtea a luat act de poziția exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale în sensul că nu este de acord cu predarea sa în Germania. Curtea a mai avut în vedere că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Față de cele arătate, s-a dat eficiență juridică opoziției la predare, constând în acordarea dreptului la recurs prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Sentința penală nr. 44 din 1 februarie 2013 nefiind definitivă la data pronunțării, în lipsa consimțământului persoanei solicitate. Tot în spiritul respectării drepturilor persoanei solicitate, Curtea a dispus predarea persoanei solicitate cu respectarea regulii specialității. Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat îndeplinite cerințele legale mai sus enunțate, iar prin Sentința penală nr. 44 din 1 februarie 2013 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20 decembrie 2012, de către autoritățile judiciare germane (Parchetul din Karlsruhe - Germania), împotriva cetățeanului român M.A.

(fostă A.A.). A dispus predarea persoanei solicitată M.A. către Autoritățile Judiciare din Germania, cu respectarea regulii specialității, în vederea efectuării urmăririi penale, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, prevăzute de art. 242 (1), 243(1), 25(1) C. pen. german. A dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 25 zile, cu începere de la 02 februarie 2013 până la 26 februarie 2013, inclusiv. Împotriva Sentinței penale nr. 44 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs persoana solicitată, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În data de 5 februarie 2013 a fost transmisă Adresa nr. 600 AR 92 din 13 RhA (220 Js 38120/12) din partea Parchetului din orașul Karlsruhe - Germania, în care se arată că, în urma audierii martorilor în dosarul de cercetare penală instrumentat de organele judiciare germane, aceștia au declarat că nu o pot recunoaște cu certitudine pe numita M.A.

ca fiind autoarea faptelor reținute inițial în sarcina acesteia. Având în vedere această împrejurare, organele judiciare germane au apreciat că aceasta nu mai este considerată suspectă pentru comiterea infracțiunii de furt de care fusese acuzată inițial și, pe cale de consecință, nu se mai impune punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia. Având în vedere această împrejurare și în raport de dispozițiile art. 93 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de persoana solicitată M.(fostă A.)A., va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând, va lua act de retragerea de către autoritățile judiciare germane emitente, a solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 decembrie 2012 de Parchetul Karlsruhe - Germania față de persoana solicitată, ca urmare a suspendării acestuia și, constatând încetate efectele mandatului de arestare în vederea predării nr. 5/EAW emis la data de 1 februarie 2013 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 699/2/2013 (329/2013) și va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana solicitată M.(fostă A.)A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând: Ia act de retragerea de către autoritățile judiciare germane emitente a solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 decembrie 2012 de Parchetul Karlsruhe - Germania față de persoana solicitată, ca urmare a suspendării acestuia. Constată încetate efectele mandatului de arestare în vederea predării nr. 5/EAW emis ia data de 1 februarie 2013 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 699/2/2013 (329/2013) și dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate M.(fostă A.)A.

de sub puterea acestuia dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză. Menține dispozițiile din sentința penală recurată referitoare la cheltuielile judiciare către stat. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2013. Procesat de GGC - GV