ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 421/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 64/II-5/2013, înregistrată la

Curtea de Apel București la data de 29 ianuarie 2013, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu dispozițiile

art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru desfășurarea procedurii de punere

în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 20 decembrie

2012 de către autoritățile judiciare din Germania, față de numita M.A. (fostă

A.A.).

În cuprinsul

sesizării, s-a arătat că mandatul a fost emis pentru săvârșirea unor infracțiuni

de furt, mandat transmis prin semnalarea introdusă prin Sistemul Informatic

Schengen, iar în data de 28 ianuarie 2013 împotriva persoanei solicitate s-a

luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 ore.

În conformitate cu

dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost

modificată și completată, la termenul de judecată din 29 ianuarie 2013, s-a

procedat la verificarea identității persoanei solicitate, care nu a contestat

identitatea stabilită în cuprinsul mandatului european de arestare și care a

relatat că are cunoștință despre fapta imputată de statul emitent al mandatului

european de arestare, dar nu este autoarea infracțiunii pentru care

autoritățile germane solicită a fi transferată.

Față de cele

reținute, s-au constatat îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 103

alin. (7) din legea de mai sus.

Mandatul european de

arestare, emis la data de 20 decembrie 2012, de către autoritățile judiciare

germane (Parchetul din Karlsruhe - Germania), împotriva cetățeanului român M.A.

(fostă A.A.), reține, ca situație de fapt, împrejurarea că, persoana solicitată

a sustras, în ziua de 27 noiembrie 2012, între orele 11.45 - 12.15, împreună cu

coînvinuitul A.C.M. și cu o altă complice rămasă neidentificată, din încăperile

comerciale ale firmei L. din E.C., Karlsruhe - Germania, 37 de pantaloni de

jeans marca D., în valoare totală de 5.579,63 euro.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că mandatul european de arestare

conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr.

302/2004 modificată și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 din

legea de mai sus.

Astfel, mandatul

european de arestare a fost emis, la data de 20 decembrie 2012, de către

Parchetul din Karlsruhe - Germania, în temeiul mandatului de arestare național

din 11 decembrie 2012, emis de Judecătoria locală Karlsruhe.

Infracțiunea pentru

care se solicită predarea persoanei solicitate este prevăzută de art. 242 (1),

243(1), 25(1) C. pen. german.

Această infracțiune, indicată

în cuprinsul mandatului european de arestare, este dintre cele prevăzute la

art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru care nu este necesară

îndeplinirea condiției dublei incriminări. Totodată, Curtea a ținut cont de

faptul că mandatul european de arestare se soluționează și se execută, în regim

de urgență, așa cum prevăd și dispozițiile art. 110 alin. (1) din Legea nr.

302/2004 și că audierea persoanei solicitate, când nu consimte la predare, este

limitată la două aspecte, respectiv, motivele obligatorii sau opționale de

neexecutare și eventualele obiecții privind identitatea, astfel cum prevede

art. 103 alin. (7) din aceeași lege. Referitor la cerințele reglementate de

art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că persoana solicitată

nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește identitatea, astfel cum a

declarat la termenul din 29 ianuarie 2013. Curtea a luat act de poziția

exprimată de către persoana solicitată cu ocazia audierii sale în sensul că nu

este de acord cu predarea sa în Germania.

Curtea a mai avut în

vedere că, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului

recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile

Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu

enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Față de cele arătate,

s-a dat eficiență juridică opoziției la predare, constând în acordarea

dreptului la recurs prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

Sentința penală nr. 44 din 1 februarie 2013 nefiind definitivă la data

pronunțării, în lipsa consimțământului persoanei solicitate.

Tot în spiritul

respectării drepturilor persoanei solicitate, Curtea a dispus predarea

persoanei solicitate cu respectarea regulii specialității.

Pentru considerentele

expuse, Curtea a constatat îndeplinite cerințele legale mai sus enunțate, iar

prin Sentința penală nr. 44 din 1 februarie 2013 a admis sesizarea Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului

european de arestare emis la data de 20 decembrie 2012, de către autoritățile

judiciare germane (Parchetul din Karlsruhe - Germania), împotriva cetățeanului

român M.A. (fostă A.A.).

A dispus predarea

persoanei solicitată M.A. către Autoritățile Judiciare din Germania, cu

respectarea regulii specialității, în vederea efectuării urmăririi penale,

pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, prevăzute de art. 242 (1), 243(1),

25(1) C. pen. german.

A dispus arestarea

persoanei solicitate pe o perioadă de 25 zile, cu începere de la 02 februarie

2013 până la 26 februarie 2013, inclusiv.

Împotriva Sentinței

penale nr. 44 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs

persoana solicitată, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În data de 5

februarie 2013 a fost transmisă Adresa nr. 600 AR 92 din 13 RhA (220 Js

38120/12) din partea Parchetului din orașul Karlsruhe - Germania, în care se

arată că, în urma audierii martorilor în dosarul de cercetare penală

instrumentat de organele judiciare germane, aceștia au declarat că nu o pot

recunoaște cu certitudine pe numita M.A. ca fiind autoarea faptelor reținute

inițial în sarcina acesteia. Având în vedere această împrejurare, organele

judiciare germane au apreciat că aceasta nu mai este considerată suspectă

pentru comiterea infracțiunii de furt de care fusese acuzată inițial și, pe

cale de consecință, nu se mai impune punerea în executare a mandatului european

de arestare emis pe numele acesteia.

Având în vedere

această împrejurare și în raport de dispozițiile art. 93 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 302/2004, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de persoana solicitată M.(fostă

A.)A., va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând, va lua act de

retragerea de către autoritățile judiciare germane emitente, a solicitării de

punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11

decembrie 2012 de Parchetul Karlsruhe - Germania față de persoana solicitată,

ca urmare a suspendării acestuia și, constatând încetate efectele mandatului de

arestare în vederea predării nr. 5/EAW emis la data de 1 februarie 2013 de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 699/2/2013

(329/2013) și va dispune punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

prezentului recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de persoana solicitată M.(fostă A.)A. împotriva Sentinței penale nr.

44 din 1 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte,

sentința penală recurată și, rejudecând:

Ia act de retragerea

de către autoritățile judiciare germane emitente a solicitării de punere în

executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 decembrie 2012

de Parchetul Karlsruhe - Germania față de persoana solicitată, ca urmare a

suspendării acestuia.

Constată încetate

efectele mandatului de arestare în vederea predării nr. 5/EAW emis ia data de 1

februarie 2013 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 699/2/2013 (329/2013) și dispune punerea de îndată în libertate a persoanei

solicitate M.(fostă A.)A. de sub puterea acestuia dacă nu este reținută sau

arestată în altă cauză.

Menține dispozițiile

din sentința penală recurată referitoare la cheltuielile judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană solicitată până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV